Posts Tagged ‘PSD’

ALEGERI…

04.06.13

Săptămâna trecută s-a pus punct episodului alegerilor pentru psd-iştii mehedinţeni. Rezultatele erau previzibile şi nu cred că a avut cineva emoţii în privinţa lor, atât Adrian Duicu, pentru funcţia de lider al Filialei, cât şi Marius Screciu pentru cea de lider al organizaţiei municipale Turnu-Severin fiind singurii candidaţi. N-am să vorbesc nici despre participarea unui întreg pluton de lideri ai PSD la Conferinţa judeţeană a Filialei Mehedinţi a PSD, o face, în amănunt, colegul câteva pagini mai încolo. Consider că, în mod nemeritat, s-a trecut cam repede peste candidatura lui Marius Screciu, actual viceprimar al municipiului şi-de câţiva ani-lider incontestabil al psd-iştilor severineni. Sigur, ca fiecare om politic normal, mai este şi el „contrat” prin presă, dar dacă priveşti atent în jurul său, nu găseşti niciun alt coleg de partid, care să revendice, cu şanse de reuşită, rolul de lider în organizaţie! Acesta este mare lucru, mai ales că Screciu are şi vârsta de partea lui. Lider la Tineret, apoi secretar-general, apoi preşedinte… Cam acesta este traseul, în linii mari, fireşte, pe care l-a parcurs fostul sportiv de performanţă. Va fi mai mult de atât, se va opri aici, e greu de spus, dar am presimţirea că vom afla în curând…

NOROCOSUL

01.22.13

Aproape că-l compătimeam pe Mircea Geoană după episodul „preşedinte pentru o singură noapte”! Bancuri nenumărate, glume proaste, referiri străvezii la „Mihaela-dragostea mea”, ce mai; pentru unul mai slab de îngeri ăla ar fi fost sfârşitul carierei! Spun asta pentru că toate cele ce i s-au întâmplat fostului preşedinte al PSD-ului au beneficiat şi de prologul „prostănac”, capitol semnat de sforarul şef Ion Iliescu, fapt care ar fi trebuit să-i dea serios de gândit senatorului de Dăbuleni. Evident, bătrânul bolşevic nu putea să-l execute, el nu mai execută pe nimeni, fiind văzut doar pe la îngropăciuni, incinerări şi parastase, dar au făcut-o pupilii acestuia, Adrian Năstase (prin braţul său înarmat Victor Ponta), Miron Mitrea, Sorin Oprescu şi Mădălin Voicu. Cu toţii i s-au ridicat împotriva şi alunecarea lui Geoană spre uitare părea să nu se mai oprească. Fostul ambasador pare, însă, un tip extrem de norocos! De ce? Simplu, pentru că dintr-o astfel de cădere nu te poţi opri decât dacă altă mazetă îţi ia locul pe fotoliul fraierului… Şi mazeta s-a găsit: ete domnul Crin Antonescu! Setos de putere şi obedient faţă de cei ce l-au aşezat în capul mesei: Relu Fenechiu şi Dan Voiculescu, acesta şi-a îndepărtat grupul recunoscut de seniori liberali, forţa şi constanţa acestui partid pe care el ar trebui să-l conducă, nu să-l administreze. Sensibil la aluziile cum că ar semăna ca două picături de apă cu Adolf Hitler, fantele de Isaccea şi-a tras şi freză ca a fuhrerului, ba hiar i-au căzut şi fălcile în acelaşi fel, doar mustaţă „picătură” nu şi-a lăsat, că pentru asta e nevoie de curaj, nu de tupeu. Mai mult, şocând pe toată lumea, Antonescu şi-a ajustat şi discursul, având momente când accentele naţionalist-şovine răbufnesc între pachetele de inepţii sau de jigniri, oamenii sănătoşi la minte şi la coloana vertebrală neputând să-i ierte episodul cu „imbecilii”. Cum la noi toate-s efemere, aşteptăm curioşi să-l vedem pe „Norocosul” Mircea Geoană aşezat iar la masa cu bucate alese, eventual flancat de Ion Iliescu şi de Adrian Năstase, că Miron Mitrea pare mult mai demn şi am auzit că nici lubeniţele nu-i prea plac…

CARTELA LU’ MEDELIN

10.10.12

Mai modeşti, mai temători, abia bâjbâind în arta de a imita evenimentele mondiale (că de produse se ocupă chinezii!), ne-am pomenit cu pleaşca „Cartela lu’ Medelin, ca replică, probabil, la Cartelul din Medellin… Ca să intrăm abrupt în subiect, deputatul PSD Mădălin (Medelin, cum îi spunea patriarhul roşu Ion Iliescu) Voicu, împreună cu consângenul lui Nicu Păun (tartorele de la Partida Rromilor) au scremut un tanning beds proiect de lege privind eliberarea a nu mai puţin de 50.000 de infractori periculoşi! Cu toţii vor beneficia de „Cartela lu’ Medelin” pentru a putea din nou viola, jefui, fura, înşela, ţepui şi aşa mai departe, într-o Românie atât de sărăcită încât mare majoritate din această pegră va lua drumul Occidentului, ca să-i săturăm şi pe ăştia de moftul de a ne fi primit în rândul naţiunilor normale! Că de treaba asta cu graţierea vor profita, în primul rând, Adrian Năstase şi Sorin Ovidiu Vântu, este altă discuţie, trecută sun tăcere de cei doi deputaţi. Se mai face vorbire în respectivul proiect de lege despre scurtări de pedeapsă pentru infractorii care au scris cărţi, care au titluri universitare, care bla, bla, bla. Despre asta a vorbit la televizor Nicu Păun! Păi bine mă, Ciocardel, câţi din etnia ta au treabă cu preocupările astea? Tu chiar crezi că poţi să joci alba-neagra cu tot poporul şi că oamenii nu-şi dau seama că te-ai înhămat şi tu la eforturile de eliberare a celor doi infractori de talie mondială? Acum, stimaţi cititori, înţelegeţi şi singuri ce înseamnă ca, dintr-o dată, 50.000 de infractori periculoşi ar invada România!!! Pe puţin 2-300.000 de infracţiuni comise în primele trei-patru săptămâni după eliberarea lor, asta e sigur… Cum v-aţi simţi să daţi nas în nas pe stradă cu cel care, în urmă cu puţin timp, v-a spart casa sau v-a violat vreo rudă? Merită indivizii ăştia cartela de bună purtare oferită de Medelin şi Nicu Păun? Eu zic că nu!

CONJUNCTURI

04.05.12

Nimeni nu deţine adevărul absolut, iar noi suntem ultimii care să ne erijăm în posesorii lui! Cu toate astea, ultimele mutări de pe scena politică românească sunt de natură să bulverseze o opinie publică şi aşa dezamăgită, buimăcită şi saturată de „evenimente spectaculoase”. Plecarea lui Sorin Frunzăverde din PDL, se pare cu toată filiala Caraş-Severin după el, este de natură să schimbe raporturile de forţe în politica românească chiar pe toate planurile. În acest moment, nu ştiu câtă pierdere înseamnă treaba asta pentru PDL, dar presupun că este imensă; cert este că pierderea este la fel de mare şi pentru PSD!!! De ce? Pentru că raporturile de forţe în USL se modifică dramatic pentru Victor Ponta, mutarea neavând ca rezultat direct doar un spor numeric pentru PNL, ci şi una care punctează la notorietate, la imagine, capitol oricum aflat în suferinţă în zestrea psd-istă. Sigur că se vorbeşte despre fel şi fel de conjuncturi, unele perfect credibile, altele… aiuritoare. Se vorbeşte chiar despre legături primejdioase ale preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin cu personajele (un judecător de la Curtea de Apel Timişoara, soţia sa notar şi şeful poliţiei unui oraş  din Caraş-Severin) recent arestate de către DNA într-un spectaculos şi stufos dosar de dare şi luare de mită, dar şi de trafic de influenţă şi trucare de dosare pentru licitaţii. Sincer, motivarea gestului lui Frunzăverde prin chestia cu ascultatul telefoanelor şi „statul poliţienesc” nu prea stă în picioare, nu pentru că n-ar fi veridică, ci pentru că acesta nu-i un lucru nou sau necunoscut, şi cu atât mai puţin o practică recentă a serviciilor speciale. Domnul Frunzăverde ştia de treaba asta de ani de zile, iar „căderea” lui Apostu, primarul Clujului şi fostul său coleg de partid, s-a datorat tocmai unei asemenea practici. Mult mai decentă şi mai serios motivată mi s-a părut plecarea din PDL a lui Darius Vâlcov, primarul Slatinei, care a acuzat doar neglijarea urbei sale de către guvernele PDL în ceea ce priveşte alocarea de fonduri pentru investiţii, ceea ce i-a creat probleme edilului-şef al capitalei judeţului OLT în respectarea promisiunilor electorale. Cert este că ex-premierul Emil Boc are probleme mari şi poziţia sa de şef al partidului de guvernământ este tot mai şubredă…

TACTICI DEPĂŞITE?

12.07.11

În pană de idei, liderii USL s-au gândit să facă puţină agitaţie: de Ziua Naţională s-au deplasat în Ardeal, recunoscut fief al PDL-ului, pentru a mai agita puţin spiritele, exploatând starea de sărăcie şi de nemulţumire a populaţiei. Rezultatul? Stoic, premierul Emil Boc şi-a luat o porţie consistentă de huiduieli. Ca să fiu sincer, acesta era un efect aşteptat, care nu s-a constituit în nici un fel de surpriză. Tactica aţâţării oamenilor mi se pare complet depăşită şi extrem de periculoasă pentru cei care o practică. De ce? Foarte simplu, pentru că la o minimă analiză chiar şi a celor care-şi sparg plămânii huiduind, USL nu vine cu nicio soluţie alternativă pentru creşterea economică, nu vine, încă, cu un program viabil de revigorare a economiei, singura în stare să aducă şi mult râvnita bună-stare. Ce facem, ne întoarcem la binecunoscutele propuneri şi promisiuni (neonorate) ale Abramburicii Ecaterina Andronescu cu mărirea salariilor? Chiar nu-şi dă seama nimeni că nu este posibil să facem astfel de majorări în perioadă de criză? Au Crin Antonescu şi Victor Ponta vreo reţetă miraculoasă? Eu cred că nu… Să fiu bine înţeles: sunt departe de a fi vreun suporter al lui Emil Boc, ba chiar dimpotrivă, dar nici huiduiala fără rost nu mi se pare potrivită decât, eventual, ca alternativă a încălzirii corzilor vocale. Dacă stăm şi judecăm drept lucrurile, prăbuşirea economiei naţionale are rădăcinile în guvernarea PSD, iar tactica privatizării cu orice preţ a fost concepută de guvernarea CDR şi materializată profund de regimul Adrian Năstase… În cazul acesta, nu credeţi că registrul adresanţilor huiduielilor ar trebui extins?

MIŞCĂRI CIUDATE

11.29.11

Mircea Geoană a traversat mai puţin de doi ani de la noaptea în care, ţopăind, exclama: „Mihaela, dragostea mea…”… Omul care părea să fie speranţa celor ce sufereau social-democrat a pierdut, în aceşti mai puţin de doi ani cam tot ce putea pierde în plan politic! A rămas cu funcţia de senator, fără să mai fie membru al vreunui partid politic. Deocamdată! Pentru că pare puţin probabil că „senatorul lubeniţelor” va rămâne pe dinafară, rumegându-şi, sfielnic, eşecul. Ce l-a adus în postura asta? Aversiunea clară a lui Ion Iliescu, maşinaţiunile greu de dibuit ale lui Adrian Năstase şi vocaţia de executant al lui Victor Ponta, cel care, ajuns în criză de timp pentru atingerea targetului, l-a pus chiar pe socrul său, Ilie Sârbu, să propună decapitarea lui Geoană. Mişcările astea de gherilă din sânul propriului partid, sunt nu doar ciudate, ci chiar autodistructive. USL propune declanşarea procedurilor de suspendare a Preşedintelui! Cu cine? Pe lângă handicapul de 17 voturi pe care îl aveau, USL-iştii l-au adăugat la „pasiv” şi pe senatorul Mircea Geoană, cel care, în mod sigur nu va mai vota alături de ei. Pe lângă acesta, la fel de sigur, cel puţin o duzină de parlamentari PSD nu vor mai răspunde la comenzi, iar dacă vreţi un exemplu, o să scriem numele Oanei Niculescu Mizil, cea care s-a declarat, deja, alături de recentul mazilit. Nici pe la organizaţiile judeţene, mai ales cele din Oltenia, PSD nu se simte prea bine, Doljul, Giurgiul şi chiar Gorjul (adică exact fieful unde taie şi spânzură Ponta) dând clare semne de răscoală. Ca să alimenteze presimţirile negre, „Piaza rea” Ion Iliescu era internat de urgenţă la Elias la mai puţin de 24 de ore de la decapitarea lui Geoană, operaţiune în spatele căruia se află… Sigur că asta nu este decât o coincidenţă, suficientă, însă, ca să motiveze următoarele viraje de atitudine ale multora dintre cei care acum par soldaţi fideli ai partidului. În consecinţă, ca o simplă previziune personală, luaţi în calcul ca până la primăvară PNL să devină principala forţă politică a USL-ului! Acesta să fie scopul ciudatelor mişcări din rândurile PSD-ului? Nimic nu-i imposibil!

CHESTIUNEA REGALĂ

09.27.11

Sunt surprins să văd cum PSD-ul jubilează pentru că a trecut prin Parlament hotărârea ca pe data de 25 octombrie Mihai I al României, ex-rege până pe 30 decembrie 1947, să vorbească de la tribuna Camerelor reunite! Nu manifest simpatii prezidenţiale şi m-a ferit Dumnezeu de nostalgii comuniste, dar cu toate astea, sper eu că aşez lucrurile într-o lumină reală, ferit de transperantele politice, vopsite în fel de fel de fel de culori… Sunt stupefiat de exuberanţa manifestată de Theodor Meleşcanu şi Ecaterina Andronescu pentru acest pseudo-succes, fiindu-mi vii în memorie momentele când (colegi fiind în acelaşi partid păstorit de Ion Iliescu, fie sub iniţialele FSN, fie sub cele mai numeroase ale PDSR-ului) fie nu-l lăsau pe acelaşi ex-rege să debarce din aeronava ce-l adusese pe Otopeni, fie îl alergau pe autostrada Bucureşti-Piteşti!!! Uluitoare schimbare de macaz, iar actuala poziţie, mai ales a domnului Meleşcanu, fost soţ al doamnei Felicia şi cântăreţ din trompetă în timpul liber, este, mărturisesc, de-a dreptul uluitoare, având în vedere că domnia sa a fost şi ministru de externe… Să-şi renege cei doi acţiunile nu chiar atât de îndepărtate? Să trecem, însă, peste asta, aşa cum vom trece şi peste fervoarea cu care produsele media ale lui Felix Motanul anunţă treaba asta ca pe-un eveniment mondial! Să revenim, însă, la persoana ex-regelui… După cum afirmam mai sus, nu sunt grevat de nostalgii comuniste, mai ales că nici n-am fost membru al partidului muncitoresc, ascensiunea mea politică în acele vremuri oprindu-se la stadiul de cotizant utc-ist. Deci, nici gogoşile comuniste cum că ex-regele ar fi plecat din ţară cu o garnitură de tren împănată cu aur, bijuterii, opere de artă şi valută n-o cred, dar nici pe aia că ar fi suferit de foame prin cele străinătăţuri. Din slujba de mecanic auto n-avea cum să cumpere un domeniu în Elveţia, plus alte câteva proprietăţi, să-şi permită autoturisme pe care muritorii de rând le vedeau doar în filme şi să mai şi întreţină o adevărată Curte în exil. Adevărul este, deci, undeva… pe la mijloc! Singurul lucru cert este că Mihai I şi nu altcineva a semnat, cu propria mânuţă, actul de ABDICARE!!! Şi cu asta, basta! Patrioţii adevăraţi s-au dus prin puşcării, au murit pentru naţiune, el… a plecat în Occident… Cam asta-i treaba, iar chestiunea regală, ca orice afacere de stat, trebuie privită şi judecată rece, fără accese de subiectivism. Cel puţin până acum, eu n-am absolut nici un motiv să-mi reaşez opiniile despre ex-suveran. Ba chiar deloc!

MANE, TEKEL, FARES…

03.25.11

În Cartea lui Daniel, din Vechiul Testament, este povestit episodul cuceririi Babilonului de către regele persan Cirus. Monarhul Babilonului, Balthazar, deşi ştia că oştile persane sunt la porţile cetăţii, se afla în mijlocul unei orgii când pe peretele încăperii a apărut, scris cu litere de foc: „Mane, Tekel, Fares”…, adică numărat, cântărit, împărţit. A fost chemat Daniel să tălmăcească profeţia care s-a şi împlinit… Cam la fel a păţit şi Vasile Blaga şi totul i s-a tras de la Moţiunea de Cenzură, sau, mă rog, atunci s-a concretizat! Înainte de „ziua cea mai lungă”, Blaga părea lansat definitiv în cursa de cucerire a postului de preşedinte al PDL. În timpul dezbaterilor privind Moţiunea tabăra Udrea-Falcă şi-a făcut treaba. Gheorghe Fluture a întors armele în mod spectaculos şi cu el aproape toată Moldova. Noul favorit este Emil Boc, nu pentru că este cel, pentru că este departe de  a fi aşa, ci pentru că este cel mai compromis, cel mai uşor de îndepărtat la momentul potrivit… Este greu de crezut că Boc nu-şi dă seama de reala sa postură, dar un bun prieten îmi atrage atenţia că omul s-ar putea să-şi fi construit altă realitate, pentru că altfel nu se explică de ce repetă, fără jenă, poezia cu Alianţa Socialistă, acuzându-i pe liberali că au trecut pe baricadele Stângii!? Alianţele care au un obiectiv distructiv, mai ales în politică, sunt fireşti INDIFERENT DE CONJUNCTURI!!! Când, însă, porneşti la începutul unei noi guvernări şi te aliezi cu cei declaraţi de stânga, cum se numeşte alianţa nou formată? Internaţionala Bolşevică? Nu astfel, la dorinţa lui Traian Băsescu, a guvernat Emil Boc timp de nouă luni şi mai bine? Disciplinat, Blaga a făcut tot ce a depins de el pentru a-l păstra pe Boc în funcţie, dar pentru că era nevoie de sânge pentru sacrificiu, a curs al lui de data asta, ceea ce înseamnă că facerea de bine… se răsplăteşte ca de obicei pe meleagurile moldo-valahe. De-acum încolo, ca un simplu chibiţ, îmi pun o singură întrebare: când va fi sacrificat şi Emil Boc pentru a face loc duetului Udrea-Falcă? Pentru că, să fim serioşi, ca şi personaj politic, cariera lui, ca şi moştenirea au fost numărate, cântărite şi împărţite…

Mintea cea de pe urmă

03.04.10

La mai bine de zece zile de la celebrul, de-acum, Congres extraordinar al PSD-ului, moment în care Mircea Geoană a… alunecat de pe fotoliul de lider în care se simţea atât de bine, perdantul de serviciu al politicii româneşti spune că: „…monstruoasa coaliţie Mitrea-Iliescu-Năstase-Hrebenciuc l-a învins”!!! Târziu, nenică, dar în cele din urmă, ţi-a venit mintea la cap. Cam aşa ziceau şi bătrânii despre cineva care părea s-o fi luat „zăuş” alături cu ceea ce ar fi trebuit să fie drumul normal al moralităţii: „Dă-i, Doamne, mintea de pe urmă!”…

Ca o părere personală, cred că nici nu-i trebuia atât de mult timp lui Mircea Geoană ca să-şi dea seama că Viorel Hrebenciuc nici nu avea nevoie de atât de mult timp ca să trădeze. Cu mai puţin de douăzeci şi patru de ore înainte de a începe lucrările Con­gresului, politicianul de Bacău s-a întâlnit cu Ion Iliescu, ceea ce înseamnă că nimic nu este întâm­plător şi că picajul lui Geoană a fost unul pro­gramat şi nicidecum în­tâmplător, aşa cum le-ar plăcea unora să creadă. Spre surprin­de­rea mea, trebuie să recunosc lu­crul acesta!, Ma­rean Vanghelie încă n-a în­ceput să-l înjure pe Geoană, deşi ati­tudinea asta s-ar putea să-l coste scump, micuţul primar de cartier dovedind mult mai multă dem­nitate decât alţi co­legi de-ai săi de par­tid, cum ar fi, de exemplu, Li­viu Dragnea. Să-i lăsăm, însă, pe psd-işti cu ale lor şi să ne în­toarcem către Ol­tenia în care trăim şi să constatăm că, spre satis­facţia lui Adrian Miti­telu, pri­marul Craiovei, An­tonie Solomon a schimbat haina de costum de firmă, cu zeghea de de­ţinut! Nu-i puţin lucru să vezi primarul unui oraş dintre cele mai mari ale ţării că şade cot la cot cu borfaşii de rând, aşa că această arestare se constituie într-una dintre cele mai mari surprize ale anului… Cre­zân­du-se mare şi tare, ba chiar de neatins, Antonie Solomon a pri­mit şpaga de 60.000 de euro de la Cornel Pe­nescu, prin virament, chiar în contul personal! Asta, să mă iertaţi, dar este curată obrăz­nicie, ca să nu mai pun la socoteală că în propria locuinţă, în biroul de primar şi în casa de la Leamna, s-au găsit şi nişte sute de mii de euro, bani pentru care primarul Craiovei nu poate oferi nici un fel de justificare… Ei, ăstuia nu i-a venit mintea cea de pe urmă şi… iată, s-a ales cu ce nu-şi dorea!

Sfârşitul comediei

02.25.10

Ea 23 de ani, el 52… Dacă am mai crede în poveşti, am putea să ne ghidăm după celebrul basm, conform căruia el şi-a găsit împlinirea în braţele iubitoarei june, care a simţit nevoia nu doar a unui iubit, ci şi a unui bărbat care să-i dăruiască căldura paternă de care avea nevoie… Scârbos! Nimeni, niciodată, n-a crezut în mariajul lui Iri şi al Monicăi, nimeni nu i-a suspectat de iubire, aşa cum pe ea nu a bănuit-o nimeni că ar fi exploatatoare a propriului creier… Mai degrabă consumatoare de şoferi tineri şi – evident – de fonduri ale familiei Columbeanu…

Prin ce se deosebeşte PSD-ul de astăzi de reşedinţa Colum­be­nilor de la Izvorani? Iată, din am­bele sedii, speriaţi de mariajul cu un moşuleţ decrepit (în cazul for­maţiunii politice mai sus amintite este vorba despre Ion Iliescu, du­pă cum-desigur-aţi ghicit), mai ti­ne­reii membri ai familiilor fug ca­re încotro văd cu ochii. Moni s-a plimbat prin toată lumea, pe ba­nii (încă) soţului cu tot felul de gi­golo de ocazie, în timp ce psd-iş­tii nemulţumiţi de faptul că şeful Ponta nu-i, de fapt, decât un fel de police al lui Iliescu, caută să se alăt­ure altor grupuri parlamen­tare… Deosebire, deci, între cele două cazuri, zero absolut! Sigur, sunt conştient de faptul că nici Micky Şpagă, nici Diaconescu nu au picioarele atât de lungi (şi de frumoase) ca ale lui Moni, dar aici vorbim de năravuri, nu de aptitudini pe piaţa cuceririlor facile. Invitată pe la emisiunile de noapte, Monica îşi apără, cu dis­perare, statutul de femeie mă­ritată, deşi, în sinea ei, nici ea nu mai crede în şansa sa. Probabil că în vreo doi ani va îmbătrâni cât altele în douăzeci, perspectivă care, sincer, mă întristează nes­pus! În fond, ce a reprezentat ea pentru milioanele de femei care i-au urmărit evoluţia? Un fel de reeditare a poveştii Cenuşăresei, cu fata săracă, dar frumoasă şi cu­min­te, care dă peste prinţul cel bo­gat. Nici în basm nu se face referire la vârsta prinţului, de ce s-ar face caz de asta în lumea reală? Fiind mult prea grăbiţi ca să mai ci­tim, povestea a fost, pur şi sim­plu, pusă în scenă… Numai că Cenuşăreasa noastră a vrut să poar­te pantofii de cleştar în loc de papuci de casă, fără să ţină sea­ma că au început să o strângă şi-în consecinţă – să calce strâmb! Toată tristeţea vine de acolo că so­ţul bătrân şi încornorat s-a prins şi în loc să-i ungă băşicile proas­pete cu vreo alifie, a scris cer­erea de divorţ, iar piesa de tea­tru care se voia de succes s-a transformat într-un fel de comedie populară, de bâlci! Care, acum, s-a sfârşit…

Cât de lider e Ponta?

02.23.10

Este clar pentru toată lumea – şi cu atât mai mult pentru Victor Ponta – că ginerele lui Ilie Sârbu a ajuns lider al PSD-ului printr-un favorabil concurs de împrejurări. Soluţiile cu permanent uzaţii Adrian Năstase sau Miron Mitrea implicau un extraordinar de mare grad de risc, întrucât nimeni nu putea garanta că cei doi vor reuşi nu să-l bată pe Mircea Geoană, cât mai ales să destrame urzelile lui Marian Vanghelie, aşa că s-a apelat la Victor Ponta, fostul procuror cu socru şef de filială şi relaţii cât cuprinde, precum şi posesor de figură de copil căruia i s-a luat prăjitura din faţă… Cât de tare va reuşi el, însă, să se impună…, vom mai vedea!

Aşadar, după un scenariu scris şi explicat de bătrânul sforar bolşevic care continuă să rămână, chiar şi la 80 de ani, Ion Iliescu, Mitrea şi Năstase s-au dat la o parte pe rând, croindu-i pârtie soţului Dacianei. Radu Mazăre a procedat şi el în acelaşi fel, pentru că oricât de simpatic ar fi şi orice rezultate ar avea, niciunui elefant din vechiul parc politic comunist nu i-ar conveni, la o adică, să răspundă la comenzile unuia care-şi amarează iahtul direct la pontonul amenajat în sufragerie, dansează samba şi sirtaky, sparge farfurii, se îmbracă fistichiu şi mai sare şi cu paraşuta!!! Ce Dum­ne­zeu, oamenii ăştia bătrâni nu sunt obişnuiţi să se afişeze chiar aşa, cu pa­­raşutele… Unde mai pui că, sfi­dând permanenta luptă de clasă, Ma­zăre a mai ieşit şi pe scenă, îm­preună cu odrasla, costumaţi în uni­­forme naziste, care… ori­şicât… Pe urmă, ce obicei mai e şi acesta, ca într-un partid al celor mulţi, săraci şi cinstiţi, tu să te lau­zi cu averea personală? Aşadar, Pon­ta a fost soluţia perfectă, iar el, îmbătat de perspectiva de a se uita la Geoană, Hrebenciuc şi Van­ghelie de sus, de la prezidiu, de aco­­­lo de unde zisese Vanghelie că-i… dă, a acceptat pe loc. Acum, în zilele următoare, vom vedea dacă Ponta va fi un ade­vărat lider sau doar expresia răz­bunării triun­ghiului Iliescu-Năs­tase-Mitrea; pen­tru că în acest din urmă caz vor urma clipe grele pen­tru cei care i-au fost fideli lui Mir­cea Geoa­nă. Personal, nu m-am aştep­tat ca Vanghelie să fie aşa de uşor de demolat cu doar două întrebări ale lui Florentin Pandele, aşa cum nu m-am aşteptat nici ca majoritatea delegaţilor aleşi pe sprânceană să înlocuiască reper­to­riul de ovaţii pentru primarul-pi­tic cu cel de huiduieli expediat pe aceea­şi adresă. Premise pentru de­capitarea fantelui de Ferentari care a luat în băşcălie oferta ma­tri­­­monială a colegilor care vor func­­ţii în partid, ar fi, condiţiile sunt în­deplinite, mai rămâne să ve­­dem când se va întâmpla acest lu­cru. Unul câte unul, parla­men­tarii PSD din vechea gardă au cam început s-o tulească, speriaţi că reformarea par­tidului i-ar de­masca ca pe nişte po­litruci ieşiţi com­plet din formă, aşa că s-au dus să îngroaşe rân­durile grupului de independenţi. Acolo, măcar, este nevoie de ei! Mi-aş dori mult ca în zilele ur­mă­toare, ca un favor pe care îl da­torează lui Miron Mi­trea, Ponta să anunţe că are o altă propunere pen­tru funcţia de pre­şedinte al Se­na­tului! Abia atunci se va vedea da­că PSD-ul are un lider sau… mai mulţi…

Cântecul piţigoiului

02.22.10

Am afirmat, chiar de mai multe ori, că Mircea Geoană nu poate pierde alegerile pentru funcţia de preşedinte al PSD. Recunosc asta, deşi am stat toată seara de sâmbătă cu sufletul la gură că doar-doar se va întâmpla minunea… Şi s-a întâmplat, demonstrându-se încă o dată faptul că Geoană este un „looser” veritabil şi se şi află sub blestemul cifrei 7. Alegerile prezidenţiale le-a pierdut la o diferenţă de şaptezeci şi ceva de mii de voturi, pe cele de sâmbătă, la o diferenţă de 75 de voturi!!! Marian Vanghelie s-a dovedit o piază rea nu doar pentru Geoană, ci şi pentru Adrian Duicu, liderul Filialei PSD Mehedinţi, cel care a mers „necondiţionat” pe mâna celor care au pierdut…

Delegaţia psd-iştilor me­­­hedinţeni se întoarce ca o oaste învinsă, cu flamurile târâite prin noroi, iar în loc de marşuri triumfale, paşii le freamătă în cadenţa ma­nelelor miorlăite de colegul lor de partid, Adrian Co­pilul Minune, prietenul lui Marian Vanghelie. Nu l-am apreciat niciodată pe Victor Pon­ta, dar victoria lui de acum mă bucură nespus, măcar pentru faptul că asta poate să însemne că politica românească are şansa să scape de primarul de Fe­rentari! De fapt el, Marian Vanghelie, i-a agăţat piatra de gât lui Mircea Geoană şi asta s-a văzut chiar din debutul Congresului, care deşi s-a desfăşurat în locaţia aleasă de el, cu număr de delegaţi stabilit de el, nu i-a adus niciun avantaj, ba dimpotrivă. Disputa sa cu Florentin Pandele nici nu a existat, practic, tentativa sa de a riposta la acuzele pri­marului de Voluntari fiind stopată de huiduielile sălii! Acesta a fost primul semnal al apropierii sfârşitului. Apoi a venit discursul ecla­tant al lui Ion Iliescu (bă­trânul bolşevic a aşteptat cin­ci ani, cu răbdare şi în­credere, ca să-i plătească po­li­ţele „prostănacului”) şi cel lămuritor al lui Miron Mi­trea, susţinut de vechiul său prie­ten şi partener de afa­ceri, Radu Mazăre. Şansele deveniseră egale, deja, dar balanţa s-a înclinat abia după ce Cristian Diaco­nescu şi-a anunţat susţine­rea pentru Geoană. De ce? Pen­tru că nu s-a vă­zut ni­căieri în lume ca aso­cierea din­tre doi perdanţi să ducă la victorie! Degeaba au dat târcoale vrăjitoarele ţi­gănci pa­vilionului de la ROM­EXPO, n-au avut ce să facă… Iliescu, Năstase şi Mitrea s-au dovedit mult mai puternici decât des­cântecele acestora, iar Liviu Dragnea, eternul trădător, ne-a mai demonstrat o dată că ştie, ca nimeni altul, să schimbe taberele la timp. Repet, singurul lucru care mă bucură, în urma acestui congres, este că specimene ca Marian Vanghelie şi Viorel Hrebenciuc este posibil să dispară din prim-pla­nul vieţii politice ro­mâneşti. Asta dacă, bi­neînţeles, Ponta va avea cu­rajul să taie în carne vie şi nu va tăia… carne-n vie! Din ca­uza asta îl preferam câş­tigător pe Miron Mitrea, deşi pentru el misiunea câştigării acestor alegeri ar fi fost infinit mai grea… De-acum, probabil că mulţi ani, psd-iştii vor înlocui celebra formulă „cântecul lebedei” cu cea care s-a născut din propriile lor umilinţe: „cân­tecul piţigoiului”! Lăsând gluma la o parte, deasupra PSD Mehedinţi se anunţă o acumulare de nori negri şi mulţi trepăduşi de pe aici caută deja câte o umbrelă. Rămâne să vedem ce cu­loare vor alege…

Micul Titulescu?

02.18.10

Când îi vezi faţa de tocilar chemat să răspundă mereu, la tablă, când se anunţă vreo inspecţie, păstrând şi ceva din alura unui licean răsplătit de bunica cu câte-o gogoaşă umplută cu gem după fiecare notă de zece, n-ai zice că Victor Ponta are apucături belicoase. Şi cu toate acestea, declaraţia sa din urmă cu doar două zile, rostită în faţa psd-iştilor argeşeni, cum că ar fi vrut să-l bată pe premierul Boc, dar nu a fost lăsat de Dan Nica, este de natură, veţi recunoaşte, să ne lase cu gurile căscate…

Ba mai mult decât atât, cel care fusese poreclit „Mi­cul Titulescu” a dat asi­gurări că va căuta un nou prilej ca să-l inter­pe­leze ma­nual pe premier, ast­fel în­cât să nu-şi tră­iască, până la capăt, frus­trările… Ei, aces­ta da, com­portament de mare po­litician, nimic de zis! Du­pă anii de sluj pe ca­re i-a făcut pe la uşile şe­filor lui, de multe ori trans­for­mat în covoraşul pe care te ştergi pe picioare, Pon­ta are, în sfârşit, prilejul să can­dideze pentru o func­­ţie extrem de im­por­tantă. Ce mai contează că pen­tru a-i face loc s-a dat la o parte chiar mentorul său, Adrian Năstase, iar cel cu care se va lupta pentru funcţia supremă în partid nu este altul decât Mircea Geoană, cel al cărui pur­tător de cuvânt a fost re­cent, chiar în campania pen­tru prezidenţiale? Că va pier­de această bătălie, că nu-i va putea plăti lui Ma­rian Vanghelie şme­che­ria de Ferentari cum că va sta la prezidiu „şi-i va da…”, este cu totul şi cu to­tul alt­ceva, important es­te doar faptul că de data asta presa nu-l va mai abor­da ca pe lo­cotenentul vreunui lider, ci chiar ca lider veritabil! Asta-i, de fapt, „pohta ce-a pohtit” Vic­tor Ponta. Să-i fie de bine, pentru mine ni­ci n-a con­tat şi am certa con­­vin­gere că nici nu va conta acest politician care a tre­buit să se căsătorească cu fiica unui alt lider ca să rămână în prima linie a par­tidului său… Mult mai in­­teresantă mi se pare acţ­i­unea lui Ion Iliescu, fon­datorul PSD, de a părăsi orice funcţie, fie ea ono­rifică sau executivă, din par­­­tid. În mod clar, tătu­cul Ili­ci a reuşit să răstoar­ne ba­lanţa emoţională din rân­­dul social-demo­cra­ţilor, dar cred că mai de­gra­bă în fa­­voarea unui li­der incon­tes­­tabil, ca Mi­ron Mitrea, de­cât în fa­voa­rea „Micului Ti­tu­les­cu”, care între timp a cam înaintat în vârstă… De va fi aşa sau nu, vom mai vedea!

Transformarea

02.16.10

Personal, nu credeam că va veni atât de curând momentul în care Adrian Năstase (unul dintre cei mai abili politicieni români) se va transforma din „Bombonel” în „Iepuraş”… Că a ales să schimbe damful de zaharicale cu imaginea ingenuă a patrupedului îndrăgit, dar cam fraier, este o chestiune de ordin pur personal, numai că, de fapt, altceva se ascunde în spatele acestei transformări. Ce anume? Vom încerca să desluşim imediat…

Este clar, înainte de toa­te, că Adrian Năstase nu a fost, NICIODATĂ, simpa­ti­zat de toată suflarea PSD-istă! Aaa, că i s-a ştiut de fri­că, că a ţinut partidul în mână, este cu totul şi cu totul altă discuţie, dar mult prea mulţi au fost ne­mul­ţumiţi de faptul că toate gu­rile de scurgere ale con­ductelor de acumulare a fon­durilor pentru partid mer­geau direct în buzu­na­rele şefului partidului. De altfel, este binecunoscut epi­sodul în care soţia fos­tului preşedinte PSD, doam­na Dana Năstase, a de­clarat, într-un cerc de apro­piaţi, aici, în Mehe­din­ţi, că nu vrea ca până la în­cheierea mandatului de pre­mier al soţului său, să acu­muleze mai puţin de două milioane de dolari ame­ricani în cont – bani lichizi – baş­ca celelalte (multe pro­prietăţi şi bunuri)!!! Fru­moa­să ambiţie, ce să mai zi­cem… Acum, datorită fap­tului că a simţit că bătălia pen­tru un nou mandat de pre­­şedinte al partidului este pier­dută chiar din start, Adrian Năstase a ales să iasă din competiţie, sesi­zând că ar fi fost eşecul fi­nal, la vârsta sa „come-back”-urile fiind mai mult de domeniul fanteziei. În con­secinţă, pentru a în­cerca să creeze şi impresia că poate, încă, dirija anu­mite acţiuni de anvergură în par­tid, l-a propulsat pe dis­cipolul său, Victor Pon­ta, ca principal contracan­di­dat al lui Geoană, spe­rând într-o coalizare de ul­tim mo­ment a tuturor con­­tes­tatarilor lui Geoană, sub stea­gul de luptă des­făşurat de guralivul par­la­mentar de Gorj. Sigur că Năs­tase mizează şi pe nu­me­roasele le­gături, unele chiar de ru­denie, pe care Ponta le are în partid, dar şi pe faptul că tot în fa­voarea fostului pro­curor ar putea veni şi o even­tua­lă renunţare la can­didatură a lui Miron Mitrea. Mai ră­mâne acum ca şi fostul lider al CNSLR-Fră­ţia să fie de acord cu mu­tarea pe care a regizat-o tandemul Năstase-Ponta, pri­mul din postura de iepu­re care i-a deschis drumul spre vic­torie outsiderului Pon­ta. Asta dacă, evident, pie­dica pusă de Vanghelie nu-i va face pe toţi cei trei pro­tagonişti despre care am vor­bit să vină de-a ber­beleacul, direct în nas!

Răzbunarea lui Vanghelie

02.16.10

Cu toate că ai momente când îţi vine să-i plângi de milă (mai ales când dă drumul glasului ăluia, de plângăcios) Marian Vanghelie chiar este o forţă în PSD! A făcut ce a făcut „piticul atomic de Ferentari” şi a aranjat lucrurile aşa cum i-au convenit lui: Congresul PSD va avea loc la ROMEXPO, acolo unde-şi organiza celebrele Vanghelioane şi cam o treime din delegaţi vor fi oamenii lui… Pentru că este mult mai abil decât l-au crezut unii, nici susţinerea pentru Mircea Geoană nu este bătută în cuie, Vanghelie negociind o posibilă „întoarcere de macaz”, chiar acum, când nu mai sunt decât câteva zeci de ore până la începerea Congresului…

În fond, cine ar putea să-l acu­ze? Hrebenciuc, cel care a schimbat taberele şi liderii ca pe ciorapi? Mitrea, care a venit în partid călare pe camioanele CNSLR-Frăţia, după ce-i fă­cuse praf cariera sindicală chiar lui Victor Ciorbea? Cris­tian Diaconescu, omul liniştit care n-a candidat, cu succes, ni­ciodată? Sau Adrian Năstase, zis şi „Bombonel”, care s-a îm­buibat pe vremea cât a fost li­der de partid, mai dihai decât fa­­milia regală a Marii Britanii într-o jumătate de mileniu de dom­nie? Despre Geoană-Piţi­goi sau „ultimul, cu voia dum­nea­voastră, pe listă, Ion Ilies­cu”, nici nu mai vreau să amin­tesc, fiind, totuşi, început de săp­tămână şi refuzând să mă gân­desc la lucruri scârboase… Aşadar, aproape pe nebăgate de seamă, Marian Vanghelie a ajuns cel mai important lider al PSD-ului actual, dându-le cu tifla fondatorilor partidului, dar şi celor care au ghidonat co­losul politic de stânga către cul­mile gloriei cu doar câţiva ani în urmă. Conştient că nu poate îndeplini rolul de „Lider Ma­ximo”, Vanghelie s-ar mul­ţumi şi cu funcţia de păpuşar-şef, funcţie ce i-ar permite ca, din umbră, să împartă funcţii şi favoruri, dar şi să sanc­ţio­ne­ze după bunul plac! Credeţi că ar avea vreo emoţie să-l ex­cludă, de exemplu, pe Miron Mi­trea sau pe Mădălin Voicu? Aşşş, de unde!!! Ba chiar, dacă lucrul acesta i-ar sta în putere, fiţi con­vinşi că un rânjet de sa­tisfacţie i-ar acoperi toată faţa. Din păcate pentru PSD, însă, cei citaţi mai sus mai degrabă şi-ar da ei demisia decât să ajun­gă la mâna lui Vanghelie, aşa că să nu vă fie de mirare dacă, ime­diat după Congres, foar­te multe dintre figurile psd-iste de prim-plan ale ulti­milor zece ani, se vor reîntâlni într-o nouă for­ma­ţiune po­litică… Abia atunci va fi satis­făcut Vanghelie, pen­tru că dacă nu i se pot re­cunoaşte merite reale în fon­darea şi creşterea PSD-ului, mă­car poate să i se recunoască ro­lul de DE­MO­LATOR al acestuia!

Nababii

02.10.10

Întâmplător, i-am cunoscut pe amândoi, ba chiar cu unul dintre ei sunt prieten bun, la un moment dat fiind la fel de revoltaţi şi pornind, umăr la umăr, o cruciadă mediatică împotriva lui Dan Voiculescu, dar şi pentru consolidarea carierelor noastre jurnalistice. El a reuşit, eu… mai puţin, dar asta este viaţa. Dacă el a refuzat să se întoarcă în Caracal, oraşul lui de baştină, eu parcă abia am aşteptat un semnal dinspre Turnu-Severin, mai crezând încă în faptul că acasă poţi să răstorni munţii din loc… Şi de atunci, tot opintesc! Aţi ghicit, desigur, că este vorba de Dan Diaconescu. Celălalt nabab, pe care l-am cunoscut tot pe vremea când „aram ogorul” la trustul media INTACT, este, după cum sunt convins că v-aţi dat seama, Sergiu Andon…

Spre deosebire de jurnaliştii extrem de tineri, care vin cu RATA prin peisajul presei, iar după ce se conving că pot să stre­coare cu graţie virgula între su­biect şi predicat, revendică sa­larii pe care un Cartianu sau un Tolontan (numele mi-au venit întâmplător în minte, ambii fiindu-mi colegi pe vremuri…) nu le-au visat, măcar, în primii ani de profesie; pe vremea aceea se făcea ucenicie serioasă. Chiar şi în presă… Acum, atât Dan Dia­conescu, cât şi Sergiu An­don, care lucra mai mult cu Sorin Hobana pe vremea aceea, sunt extrem de bogaţi, adevăraţi nababi, Dan Diaconescu chiar declarând că este mult prea bo­gat pentru România, circulând cu limuzine care costă cât un cvar­tal întreg de locuinţe din natalu-i Caracal, ba având chiar şi avion personal. Sergiu An­don, în schimb, a câştigat puţin de pe urma demersului său pu­blicistic, orientându-se, în schimb, către ceea ce-i oferea ca­riera de avocat, dar şi cea de om politic. Permanent sub um­brela lui Dan Voiculescu, de care nu s-a despărţit nici un mi­nut, Sergiu Andon a ales atât să facă parte din partidul televizor al lui „Felix-Motanul”, cât şi să-i apere în instanţă pe fel de fel de golăneţi, printre care şi pe eternul lui stăpân. Abil până la nesimţire, a reuşit, în interesul clientului său, chiar să pulve­rizeze Legea CNSAS. Desigur că amândouă îndeletnicirile i-au adus extrem de mulţi bani, nu­mai că vârsta – destul de înain­tată – îl împiedică să se şi bucure de câştigurile ultimului deceniu şi jumătate. Se vor bucura, sunt convins, moştenitorii săi… Poate că nu scriam niciodată de cei doi, dar e bine să se ştie, în vremurile astea de criză, că se poate şi câştiga în România; fie făcându-ţi munca cinstit, cu pasiune şi devotament, fie vânzându-ţi sufletul diavolului!!! Pentru a doua abordare, sincer, nu dau nimănui sfaturi… Între timp, tot mai multe voci chiar din interiorul PSD acuză faptul că mult aşteptatul Congres al PSD ce se va desfăşura la sfârşitul săptămânii viitoare, începe să semene cu un veritabil Vanghelion, celebrul Revelion care anul acesta nu s-a mai ţinut şi care semăna, la rândul lui, cu o imensă pomană colectivă… Despre asta, însă, vom mai vorbi…

Revolta bătrânului activist bolşevic

02.09.10

În cele din urmă, aşa cum aşteptam de multă vreme, Ion Iliescu a răbufnit: „Dar ce, vreţi să privatizaţi partidul!?”…, le-a strigat el lui Mircea Geoană şi acoliţilor săi, Niţă şi Dan Nica. Pentru că, domnişoare, doamne, domni, echipa de guerilă a Piţigoiului naţional încearcă să fraudeze alegerile de la apropiatul Congres PSD, prin manipularea nu doar a felului în care se va vota, dar şi prin convenabila stabilire a numărului de delegaţi din fiecare judeţ, care vor participa la lucrările Congresului. Aşa că revolta bătrânului bolşevic este, până la un punct, pe deplin justificată…

Mai mult decât atât, Mi­ron Mitrea, unul dintre prin­cipalii contracandidaţi ai lui Mircea Geoană, a ce­rut, nici mai mult, nici mai pu­ţin, decât boicotarea Con­­gre­su­lui, ca răspuns la jo­curile de culise pe care Geoa­nă şi echi­pa sa le fac pen­tru a frau­da alegerile! În fe­lul aces­ta, chiar psd-iştii re­cu­nosc faptul că echipa per­dantă la alegerile pre­zi­den­ţiale îşi bazează toate de­mer­surile electorale pe fraudă, manoperă la care se pri­cep perfect, ceea ce, to­tuşi, s-a do­vedit a nu fi de ajuns! Adrian Năstase, pre­feratul lui Ion Iliescu pen­tru funcţia de preşedinte PSD, face – şi el – spume la gu­ră, încercând să stopeze frau­darea alege­rilor, de­mas­când furtişa­gu­rile (ceea ce este de tot râsul, trebuie să re­cunoaştem!) la care se de­dă echipa fostului candidat la preşedenţia Ro­mâniei. Se arată, deci, cu de­getul prin PSD, încercând să se de­monstreze că liderul la as­censiunea căruia au pus cu to­ţii umărul nu este decât un profitor ordinar, fapt de ca­re românaşii simpli şi oneş­ti îşi dăduseră de multă vre­me seama. Acum, dacă unele umori ale acestor li­de­ri de plan secund mai pot fi înţelese, nu acelaşi lucru se poate spune despre ne­mul­ţu­mirea şi revolta lui Ion Iliescu. Păi bine, ‘Nea Ne­lule, nu matale l-ai ri­dicat pe ti­călos, este drept, la sfatul şi po­vaţa Mos­co­vei? Nu ma­tale guiţai ca o scroafă în căl­duri că ce di­plomat de marcă ai des­co­perit în persoana aces­tui in­giner constructor care a cres­cut sugând la ţâţa Se­curităţii? Sigur că nu este prima otreapă pe care ai pro­movat-o, dar este una din­tre puţinele ale căror pres­taţii ajung să te ne­mulţumească, mai ales de când şi doamna Nina s-a ară­tat oripilată, botezându-l „Prostănac” în ropotele de aplauze ale naţiunii. Dacă tot am vorbit de ceea ce spun consoartele liderilor PSD, să ne aducem aminte şi de faptul că Mihaela „dra­gostea mea” l-a sfătuit pu­blic pe Mirciulică să se de­baraseze de „înve­chiţi” ca Iliescu şi Năstase, ceea ce, oricum, numai gest di­­plomatic nu a fost… Va avea revolta bătrânului acti­vist bolşevic vreun ecou? Greu de spus, deşi, în mod sincer, este de aşteptat să aibă…