Te cruceşti când vezi la ce metode recurg câte unii care simt că le fuge pământul de sub picioare şi că nu mai fac parte din planurile nimănui tocmai acum, când stă să înceapă campania electorală! De exemplu, mereu inventivul încă primar al comunei Şimian a găsit de cuviinţă să încropească nişte „manifeste” în care să denigreze unii canidaţi care, foarte probabil, îi vor lua locul după data de 10 iunie a acestui an, zis şi făcut, numai că socotind că o astfel de cheltuială îi depăşeşte posibilităţile, onor primarul a trecut la „fabricarea” respectivelor manifeste chiar la copiatorul Primăriei!!! Partea proastă este că nu e la fel de atent pe cât de diabolic este, astfel că a uitat coala „matriţă” în copiator, acolo unde au găsit-o lucrătorii Primăriei dimineaţa, când au venit la slujbă. Tentativele sale de a arunca vina „confecţionării” manifestelor pe un cetăţean onest al comunei, absolut dezinteresat şi neimplicat în astfel de acţiuni dezonorante, au eşuat lamentabil, cetăţenii comunei mai convingându-se, încă o dată, cu cine au de-a face. Păcat că s-a ajuns până aici, dar asta e soarta, oamenii trebuie să se convingă definitiv de caracterul unor „aleşi”. Întrebarea care se pune este: cine suportă cheltuielile acestei manopere care nu este, deloc, ieftină? Poate că Prefectul judeţului ar trebui să continue controalele la Primăria Şimian şi să-şi ducă la capăt anchetele începute cu atâta entuziasm. Nu de alta dar ne-a convins că dacă vrea poate!

Aş putea să încep cam aşa materialul pe care-l aveţi sub ochi: „Iubiţi cititori, sunteţi primii români care aveţi ocazia să aflaţi care a fost adevăratul motiv pentru care doctorul Raed Arafat s-a pronunţat împotriva Legii Sănătăţii…”… Adevărul este că după atâţia ani petrecuţi în presa centrală, am rămas cu prieteni, oameni din branşă, evident, oameni care află ce se întâmplă şi care nu întotdeauna pot, din diverse motive, să publice ceea ce află. În consecinţă, apelează la vechea metodă…: „Sună un prieten”!!! Este drept, nu am prieteni şi printre absolvenţii Academiei de Vopsitori, nici nu folosesc date despre amanţii-şoferi, dar asta este altă discuţie… Să revenim la doctorul Raed Arafat, altfel un excelent practician şi un meticulos manager al Serviciului de Ambulanţă. Conform surselor de care vorbeam, îndelung şi meticulos verificate, Raed Arafat a cerut POSIBILITATEA DE A CANDIDA LA POSTUL DE PRIMAR AL CAPITALEI! Din partea PDL, evident!!! Ezitările şefilor partidului au dus la scandalul cu Legea Sănătăţii… Argumentele lui Raed Arafat au fost destul de subţiri, principalul dintre ele fiind acela că pe Sorin Oprescu doar un doctor îl poate bate. Obiecţia unui lider PDL, cum că Raed Arafat nu se bucură de cine ştie ce notorietate în rândul bucureştenilor a declanşat acţiunea fostului şi actualului subsecretar de stat. Impresionantă demonstraţie de forţă, veţi recunoaşte, întrucât Raed Arafat a obţinut ce şi-a dorit, atât recunoaşterea publică certificată de demonstranţi, cât şi promisiunea că va fi susţinut să candideze pentru postul de primar general al Capitalei! Oricum PDL nu avea un candidat serios pentru acest post… Cam acesta este preţul politic plătit unui om care a vrut să-şi vadă ambiţiile susţinute… Vor mai fi şi alte întâmplări de acest gen, pentru că timpul începe să alerge mai repede, iar noi, ca de obicei, vă vom ţine la curent…

Marius Cilibia

P.S. Ca să nu încheiem deprimant şi să ne referim, totuşi, la judeţul în care trăim, ce-o fi vrut să spună preşedintele PSD, domnul Adrian Duicu, atunci când a zis că are informaţii cum că nu s-au stabilit încă numele candidaţilor PDL la primăria municipiului reşedinţă de judeţ şi la preşedinţia Consiliului Judeţean? Sincer, cred că doar a doua nominalizare îl apasă mai tare, de aceea facem şi noi o consultare publică, aşa, pentru satisfacerea curiozităţii noastre şi pentru informarea zecilor de cititori care ne-au scris pe această temă: cine credeţi că ar trebui să fie candidatul PDL pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi: Marius Bălu sau Andi Nodiţ?

Sunt surprins peste măsură de faptul că primarul de Şimian, Ghinescu pe numele său, se crede un tip deştept, deşi impresia asta n-o poate avea nici după ce se priveşte în oglindă noaptea, cu lumina stinsă… Spun asta pentru că el este singurul care a avut tupeul, dintre toţi primarii care s-au perindat pe la Şimian din 1989 încoace, care a avut tupeul să facă afaceri cu cele 21 de hectare de teren din marginea Dunării, proprietate a statului, aflate în administrarea Hidroelectrica! Ce crezi, domnule Ghinescu, că cei de dinaintea ta n-or fi vrut să pună lăbuţele pe nişte atenţii sau erau toţi proşti făcuţi grămadă, numai tu te-ai născut cu faţa-n sus? Mare eroare ai făcut şi am aşa, o presimţire, că vei sta mulţi ani la răcoare, ca să te gândeşti mai bine la capacităţile tale intelectuale. Înainte de a face, deci, mârlănia cu împroprietărirea unor cetăţeni cu respectivele parcele din terenul despre care făceam vorbire mai sus, afaceriştii amintiţi în umărul trecut al publicaţiei noastre au trecut la cumpărarea drepturilor litigioase de la cetăţenii care revendicau anumite parcele de teren prin alte părţi ale comunei Şimian. Cu alte cuvinte, domnule primar Ghinescu, acţiunea a fost una de tip mafiot, gândită de cei ce vor profita şi pusă în operă de dumneata, cel care va plăti oalele sparte! Pentru că trecere din proprietatea statului în domeniul privat al primăriei a respectivului teren se putea face numai printr-o Hotărâre de Guvern, act care lipseşte pentru simplul motiv că el n-a fost niciodată emis!!! Aaa, aveţi o hotărâre de Consiliu Local, dar asta nu este decât o etapă premergătoare, sau, ca să înţelegeţi mai bine, domnule primar, este ca şi când o asociaţie de locatari ar hotărî şi ar şi pune în aplicare schimbarea sensului unic de circulaţie de pe strada Traian din municipiu… Că toată acţiunea a fost una banditească o demonstrează şi faptul că Prefectura a emis titlurile de proprietate într-o perioadă extrem de scurtă, deşi, cum spuneam, Hotărârea de Guvern de care vorbeam, lipsea… Chiar să nu ştie treaba asta niciunul dintre cei care compun Comisia de fond funciar de la Prefectură? Păi atunci, să plece, dom’le, să lase locul altora, că s-or fi plictisit de serviciu! Am încercat să obţinem lămuriri de la domnul prefect, dar dumnealui era plecat de la post, la Poiana Braşov. Acum, măcar ca să ne satisfacem curiozitatea, vă facem cunoscut, domnule prefect, că vom continua să facem demersuri către Guvern pentru a afla cum stă treaba cu terenul de la Şimian, dar şi cu ce treabă vă aflaţi dumneavoastră pe la Poiana Braşov în intervalul 9-11.11.2001! Sigur, puteţi să ne-o luaţi înainte şi să dezlegaţi cele două mistere, dar înainte de a face vreun demers, vă dăm un sfat prietenesc: uitaţi-vă la ceas: tic-tac, tic-tac…

Primarul comunei Şimian, domnul Ghinescu, pare un om care, lovit din toate părţile, găseşte, totuşi, puterea să reziste. Doar PARE, însă, pentru că lucrurile nu stau deloc aşa! După anunţul că a făcut o alianţă „beton” cu alţi doi politicieni remarcabili ai comunei, i-a cam fugit cimentul din „beton” când cei doi s-au manifestat că ar vrea să dea dezminţiri în presă privind presupusa alianţă. Mai apoi, treaba cu loviturile din toate părţile nu prea ţine, domnia sa dând, se pare, ultima lovitură pe piaţa imobiliară, adică făcându-şi de cap cu terenul unde Consiliul Judeţean anunţase că a obţinut aprobarea pentru a amenaja Portul Turistic Şimian. În rezumat, doi cunoscuţi fraţi afacerişti s-au arătat interesaţi de terenul respectiv (vreo 20 de hectare, din care au reuşit, deja, să cumpere vreo 9!!!). Domnul primar Ghinescu, printr-o simplă coincidenţă, desigur, a început să acorde teren în zona respectivă unor cetăţeni care revendicau diverse suprafeţe în alte zone ale comunei. Astfel, este de notorietate cum un cetăţean care revendica teren la Valea Copcii a primit teren taman aici, lângă celelalte parcele acordate, astfel încât fraţii Roman să poată cumpăra terenul bloc, nu în parcele separate. Tot ca o mare minune remarcăm şi recordul absolut prin care primarul cel mai năpăstuit reuşea să le acorde proaspeţilor proprietari titlurile de proprietate în doar câteva zile, lucru nemaiîntâlnit în Ţara Românească… Să joace domnul Ghinescu ultima carte ca edil-şef al Şimianului? Să aibă domnia sa Quintă Royală, sau să fie doar o mână moartă în beneficiul altcuiva şi dacă da, al cui? Ciudat este că în aceeaşi afacere, o persoană foarte importantă a primit în ultimele luni, de la aceeaşi sursă, cadou vreo două ceasuri scumpe, cam cât asistenţa de şomaj pe o lună pentru toţi şomerii mehedinţeni! Să aibă respectivul demnitar legătură cu cazul? Gurile rele spun că da, că el ar fi păpuşarul din umbră, dar, sincer, am îndoieli, chiar dacă de-a lungul timpului l-am mai atins pe respectivul demnitar din condei. Refuz să cred că oamenii sunt atât de ticăloşi cum se spune! Între timp, în privinţa asta, a terenului pe care ar fi trebuit să fie amenajat portul turistic, aşteptăm reacţia promptă nu doar a Consiliului Judeţean (care nu ne îndoim că va fi şi rapidă şi eficientă!) dar şi a instituţiilor Statului abilitate în stoparea fenomenului de corupţie, indiferent la ce nivel s-ar desfăşura ea…

Stau cu toţii în aerul rece, iar tălpile groase ale bocancilor şi ghetelor nu reuşesc să le protejeze picioarele de răcoarea ascuţită care urcă din betonul pavajului. De aia frământă un fel de tropotită, menită să le menţină temperatura corpului. în mâini sprijină paharele de unică folosinţă umplute cu ţuică fiartă, în care plutesc boabe dese de piper negru. Nu pot să strângă prea tare paharele, întrucât plasticul subţire, muiat de lichidul fierbinte, se deformează uşor… Chioşcul ăsta, din gura pieţii centrale este singurul unde se vinde ţuică fiartă, iar ei, pentru că vremurile astea de criză le-au redus posibilităţile şi nu mai pot primi musafiri acasă, şi-au dat întâlnire aici, să se cinstească… Liviu, costeliv sub şuba care anul trecut plesnea pe el, îşi aprinde o ţigară şi îl îndeamnă pe Costache:
- Ia spune, neică, cum era în colindat, când eram noi tineri şi ne duceam pe la toţi cunoscuţii pe acasă!?
- Era cum era, mă Liviule, aia o ştim toţi, da să vă spun cum a fost ieri, că m-am dus în colindat pe la foştii prieteni, nu ca să primesc ceva, voi ştiţi că n-am nevoie, da aşa… de-o parolă şi de-un pahar cu vin, ca-ntre prieteni, de sărbători…
- Aaaa, ai fost, deci? Şi cum te-au primit?
- Nelu, prefectul, m-a ţinut vreo trei sferturi de oră la uşă, că mi-a zis secretara că e ocupat, eventual să vin mai târziu. Eu am zis că prefer să aştept, mi-era lene să plec şi în antecameră era cald, era bine… După cele trei sferturi de oră a ieşit din birou şefa lui de cabinet, gagica aia mişto, cam ciufulită, cu ochii strălucind… De aşteptat eram vreo cinci persoane… Am intrat, cam cu tupeu, recunosc, iar el m-a privit urât…
- Ce, dom’le, şi dumneata ai venit să ceri pomană?
- Nu, Nelule, eu am venit doar să-ţi spun “La mulţi ani!” şi cele ce se cuvin, fără să ştiu cât eşti de ocupat. Să mă ierţi de deranj, n-are să se mai repete. Păcat de oamenii ăia care aşteaptă la uşă…
Hai dom+le, dă-o dracului, nu-mi spune că te-ai supărat, da toţi vin doar ca să ceară… Avem şi noi treburi importante, presante, ne mai lasă nervii…
- Da, foarte presante, măcar încheie-te la şliţ! Pe urmă am salutat şi l-am lăsat privind ca boul, cu mâinile bâjbâind pe la nasturii şliţului…
- Al dracului neam prost! Şi când te gândeşti că venea îndoit la masă când era ospătar, iar pentru ciubuc de-un pol ne zicea “săru’ mâna!”…
- Şi-ai mai fost şi la alţii?
- Am fost, da nu m-am întâlnit cu niciunul.
- Păi?
- Primarul nu m-a primit, mi-a transmis, prin secretară, să vin după sărbători, Jean era plecat în vacanţă într-o staţiune montană din Austria, Gabi era “pe teren”, Vladimir la bucureşti, probabil să ducă plocoane la ăştia de-l ţin în funcţie…
Tropotul picioarelor era tot mai accelerat, iar paharele de plastic subţire aproape se goliseră.
- Bă, mai luăm una, sau mergem la un ceai fierbinte, că mi-au îngheţat picioarele?
- Mai bine hai la ceai, că e şi frig şi nici ţuica asta nu mai prea seamănă cu ce ştiam, s-a stricat şi ea, ca prietenii. La cafenea mai ascultăm nişte colinde de-astea, pe CD… Că nici astea parcă nu mai sunt cum le cântam noi…

La mai bine de zece zile de la celebrul, de-acum, Congres extraordinar al PSD-ului, moment în care Mircea Geoană a… alunecat de pe fotoliul de lider în care se simţea atât de bine, perdantul de serviciu al politicii româneşti spune că: „…monstruoasa coaliţie Mitrea-Iliescu-Năstase-Hrebenciuc l-a învins”!!! Târziu, nenică, dar în cele din urmă, ţi-a venit mintea la cap. Cam aşa ziceau şi bătrânii despre cineva care părea s-o fi luat „zăuş” alături cu ceea ce ar fi trebuit să fie drumul normal al moralităţii: „Dă-i, Doamne, mintea de pe urmă!”…

Ca o părere personală, cred că nici nu-i trebuia atât de mult timp lui Mircea Geoană ca să-şi dea seama că Viorel Hrebenciuc nici nu avea nevoie de atât de mult timp ca să trădeze. Cu mai puţin de douăzeci şi patru de ore înainte de a începe lucrările Con­gresului, politicianul de Bacău s-a întâlnit cu Ion Iliescu, ceea ce înseamnă că nimic nu este întâm­plător şi că picajul lui Geoană a fost unul pro­gramat şi nicidecum în­tâmplător, aşa cum le-ar plăcea unora să creadă. Spre surprin­de­rea mea, trebuie să recunosc lu­crul acesta!, Ma­rean Vanghelie încă n-a în­ceput să-l înjure pe Geoană, deşi ati­tudinea asta s-ar putea să-l coste scump, micuţul primar de cartier dovedind mult mai multă dem­nitate decât alţi co­legi de-ai săi de par­tid, cum ar fi, de exemplu, Li­viu Dragnea. Să-i lăsăm, însă, pe psd-işti cu ale lor şi să ne în­toarcem către Ol­tenia în care trăim şi să constatăm că, spre satis­facţia lui Adrian Miti­telu, pri­marul Craiovei, An­tonie Solomon a schimbat haina de costum de firmă, cu zeghea de de­ţinut! Nu-i puţin lucru să vezi primarul unui oraş dintre cele mai mari ale ţării că şade cot la cot cu borfaşii de rând, aşa că această arestare se constituie într-una dintre cele mai mari surprize ale anului… Cre­zân­du-se mare şi tare, ba chiar de neatins, Antonie Solomon a pri­mit şpaga de 60.000 de euro de la Cornel Pe­nescu, prin virament, chiar în contul personal! Asta, să mă iertaţi, dar este curată obrăz­nicie, ca să nu mai pun la socoteală că în propria locuinţă, în biroul de primar şi în casa de la Leamna, s-au găsit şi nişte sute de mii de euro, bani pentru care primarul Craiovei nu poate oferi nici un fel de justificare… Ei, ăstuia nu i-a venit mintea cea de pe urmă şi… iată, s-a ales cu ce nu-şi dorea!