Posts Tagged ‘PDL’

FĂRĂ FASOANE…

08.23.12

Sătul de atmosfera marilor terase, declarate „cu ştaif”, unde clienţii, chiar dacă se cunosc între ei, sunt foarte atenţi lângă cine se aşează, ca să nu fie suspectaţi de viraje politice ce le-ar produce un profund disconfort, simţi nevoia să te pierzi între oamenii de rând, să vezi cum îşi petrec ei după amiezile călduroase ale acestui sfârşit de vară. Mă orientez şi eu către băruleţul pierdut între blocurile de beton, cu faţadele refăcute, e drept, unde patronul a scos şi patru mese din plastic roşu, asortate cu scaune din acelaşi material şi pitite sub umbrele reclamă la o marcă de bere, pe care le-a plantat direct pe trotuar. Consumatorii, pestriţi şi circumspecţi, îşi sorb licorile încet, legumindu-le, grupaţi în funcţie de interese, unii grupaţi la masa la care se joacă rummy, alţii la cea care se joacă table… Din când în când îţi aruncă câte o privire furişă, semn că ori te-au recunoscut, ori se întreabă cine eşti, că nu te-au mai văzut pe acolo…

–         V-aţi mutat în zonă? Întreabă unul mai curajos, trecut de cincizeci de ani, după cum îl arată obrazul ridat sub barba aspră, de câteva zile şi părul aproape sur. Umerii şi pântecele rotunjor îi sunt acoperite de o cămaşă cadrilată, cam veche, petrecută peste bermudele din material sintetic. Pare calm, detaşat, dar degetele de la picioare se agită frenetic în papucii din plastic de culoare albastră. Sorbe lung din halba de bere. Pe urmă scoate o ţigară ieftină, din pachetul netimbrat şi cere un foc…

–         Nu, zic, sunt doar în trecere…

–         Şi nu luaţi decât cafea şi apă? Mă şi mir că Liana ştie să facă cafea, că noi nu servim, pe aici… Cafeaua o bem acasă…

–         Păi berea nu-mi place, nu prea beau, pentru altceva e prea cald şi mai sunt şi cu maşina…

–         Aţi prins vreun fir?

–         Nuuu, ce fir?

–         Credeam că cu referendumul….

–         Nu, mă interesează mai mult fotbalul…

–         Ce fotbal, dom’le, că vin desculţii ăia ai Prodancăi şi ne scot fotbalul din cap! o mizerie! Păi n-avem echipă, ce fotbal, n-avem antrenor… Bondrea acesta joacă cu atacul la noroc şi cu apărarea la nimereală…

–         Îi trebuie timp, încerc eu…

–         Ce timp? Când s-o trezi el, se termină campionatul! La ultimele echipe pe unde a fost, a retrogradat…

–         Asta-i viaţa, zic împăciuitor…

–         Ce viaţă, domnu’, dacă vreţi să ştiţi cum e viaţa, vă spunem noi, sare unul mai tânăr, în tricou portocaliu, cu perciunii negri mari, lăsaţi până sub lobul urechii. Nu găsim locuri de muncă, iar când lucrăm nu ne dau patronii banii! Păi să lucrezi la asfalt şi să n-ai bani de mâncare!? Asta să scrieţi la ziar, că aşa e, se dezlănţuie el sub privirile aprobatoare ale celorlalţi… Şi mai vreţi să ştiţi ceva? Dau nelămurit şi nelămuritor din umeri, ceea ce-l încurajează…

–         Astă iarnă se zvonea că ăştia de la PDL or să ne dea biciclete în campania electorală! Ai văzut dumneata vreuna? Nici noi! Nuuuu, nu ne înscriam la Turul Franţei, da le vindeam, mai trăgeam şi noi o lună în suflet, aşa… Vezi, de aia au pierdut localele! Ridică halba şi soarbe cu sete din berea cu spumă. Bruma de pe sticla recipientului se scurge în stropi luni care umezesc tricoul bine întins… De culoare portocalie…

BALASTUL

07.03.12

Am mai spus că este nefirească creşterea unor partide peste noapte, că este conjuncturală şi că nu poate dura; este lecţia amară pe care o învaţă, pe propria piele, PDL-ul în aceste momente. Cu nonşalanţă, cu inconştienţă aproape, a primit în rândurile sale tot felul de oameni veniţi din cealaltă tabără, ba chiar le-a încredinţat funcţii, uitându-şi oamenii care munciseră când nu se ridicau peste 7%… Acum, pdl-iştii plătesc preţul, cei obişnuiţi să schimbe taberele ori de câte ori li se pare că privilegiile le sunt în pericol, mai făcându-şi odată jocul… Cum nimic nu-i nou sub soare, acum cei din USL au organizat o adevărată vânătoare de pdl-işti pe care să-i înregimenteze sub steagul propriei ideologii. Nu este bine! Cum pot oamenii ăştia să păcălească pe toată lumea? Unde se mai întâmplă astfel de mutaţii pe scena politică? În Europa, în nici un caz nu vom găsi ceva asemănător, iar Ion Iliescu (oricât l-aş detesta pe acest om, trebuie să recunosc faptul că rămâne o minte limpede!), a tras mai multe semnale de alarmă în ce priveşte înregimentările fugarilor din tabăra adversă. Poate cea mai importantă întrebare ar fi: ce plus valoric aduc aceşti veşnici recruţi ai Puterii, oricum s-ar numi ea, în afara unei discutabile majorităţi? Părerea mea este că ei nu sunt un câştig, ci doar un balast care, mai devreme sau mai târziu, vor trage la fund nava căreia-i asigură, vremelnic, un discutabil echilibru. Acum a venit rândul PDL-ului să plătească, peste patru ani al cui rând va veni?

CONJUNCTURI

04.05.12

Nimeni nu deţine adevărul absolut, iar noi suntem ultimii care să ne erijăm în posesorii lui! Cu toate astea, ultimele mutări de pe scena politică românească sunt de natură să bulverseze o opinie publică şi aşa dezamăgită, buimăcită şi saturată de „evenimente spectaculoase”. Plecarea lui Sorin Frunzăverde din PDL, se pare cu toată filiala Caraş-Severin după el, este de natură să schimbe raporturile de forţe în politica românească chiar pe toate planurile. În acest moment, nu ştiu câtă pierdere înseamnă treaba asta pentru PDL, dar presupun că este imensă; cert este că pierderea este la fel de mare şi pentru PSD!!! De ce? Pentru că raporturile de forţe în USL se modifică dramatic pentru Victor Ponta, mutarea neavând ca rezultat direct doar un spor numeric pentru PNL, ci şi una care punctează la notorietate, la imagine, capitol oricum aflat în suferinţă în zestrea psd-istă. Sigur că se vorbeşte despre fel şi fel de conjuncturi, unele perfect credibile, altele… aiuritoare. Se vorbeşte chiar despre legături primejdioase ale preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin cu personajele (un judecător de la Curtea de Apel Timişoara, soţia sa notar şi şeful poliţiei unui oraş  din Caraş-Severin) recent arestate de către DNA într-un spectaculos şi stufos dosar de dare şi luare de mită, dar şi de trafic de influenţă şi trucare de dosare pentru licitaţii. Sincer, motivarea gestului lui Frunzăverde prin chestia cu ascultatul telefoanelor şi „statul poliţienesc” nu prea stă în picioare, nu pentru că n-ar fi veridică, ci pentru că acesta nu-i un lucru nou sau necunoscut, şi cu atât mai puţin o practică recentă a serviciilor speciale. Domnul Frunzăverde ştia de treaba asta de ani de zile, iar „căderea” lui Apostu, primarul Clujului şi fostul său coleg de partid, s-a datorat tocmai unei asemenea practici. Mult mai decentă şi mai serios motivată mi s-a părut plecarea din PDL a lui Darius Vâlcov, primarul Slatinei, care a acuzat doar neglijarea urbei sale de către guvernele PDL în ceea ce priveşte alocarea de fonduri pentru investiţii, ceea ce i-a creat probleme edilului-şef al capitalei judeţului OLT în respectarea promisiunilor electorale. Cert este că ex-premierul Emil Boc are probleme mari şi poziţia sa de şef al partidului de guvernământ este tot mai şubredă…

O LUME NEBUNĂ, NEBUNĂ, NEBUNĂ…

03.20.12

Celebra peliculă de la sfârşitul anilor 60 care a inspirat acest titlu, era o comedie spumoasă, tonică, aproape princiară…. Ceea ce se întâmplă în România acum, la încheierea primului trimestru al unui an electoral extrem de important, duce cu gândul direct la… balamuc! Cum altfel să categoriseşti faptul că forţând predarea în limba maghiară la UMF Tg.-Mureş, UDMR-ul ameninţă să-şi boicoteze propriul guvern? Pentru că Guvernul Ungureanu are destui membrii proveniţi din formaţiunea maghiară… Să fi fost asta doar o acţiune de imagine dedicată Zilei Maghiarimii, de la 15 martie? M-ar mira! Pe de altă parte, după ce cu circa o lună în urmă „Jiji” Becali anunţa că s-a aliat cu PDL, acum a schimbat macazul şi anunţă, triumfător, că s-a aliat cu Vadim şi România Mare, ceea ce reaşează lucrurile în matca lor firească, făcând personalul de la Bălăceanca să se gândească serios la renovări… Un deputat traseist, avocat de profesie, este descoperit ca fiind „creierul” unei afaceri de tip mafiot din domeniul imobiliar, un judecător de la Curtea de Apel Timişoara, soţia sa, notar, şi şeful unei poliţii orăşeneşti sunt arestaţi pentru trafic de influenţă, dare şi luare de mită…. Păi şi cum e lumea în care ne nevoim să trăim? Vi se pare, cumva, că respirăm vreo moleculă de normalitate? Infractorii îi pocnesc, televizat, pe poliţişti, vampele de trotuar devin vedete tv şi idoli pentru puştii de vârstă şcolară, iar exemplele ar putea continua… Peste toate astea, vin alegerile şi nici un partid politic nu pare convins că va câştiga, deşi declaraţiile sună, evident, altfel…. Aşa că haideţi să dăm drumul la televizoare, poate se redifuzează pelicula aia în alb-negru care a făcut epocă, punând etichete globale şi după 50 de ani!

PREŢUL PLĂTIT

02.02.12

Aş putea să încep cam aşa materialul pe care-l aveţi sub ochi: „Iubiţi cititori, sunteţi primii români care aveţi ocazia să aflaţi care a fost adevăratul motiv pentru care doctorul Raed Arafat s-a pronunţat împotriva Legii Sănătăţii…”… Adevărul este că după atâţia ani petrecuţi în presa centrală, am rămas cu prieteni, oameni din branşă, evident, oameni care află ce se întâmplă şi care nu întotdeauna pot, din diverse motive, să publice ceea ce află. În consecinţă, apelează la vechea metodă…: „Sună un prieten”!!! Este drept, nu am prieteni şi printre absolvenţii Academiei de Vopsitori, nici nu folosesc date despre amanţii-şoferi, dar asta este altă discuţie… Să revenim la doctorul Raed Arafat, altfel un excelent practician şi un meticulos manager al Serviciului de Ambulanţă. Conform surselor de care vorbeam, îndelung şi meticulos verificate, Raed Arafat a cerut POSIBILITATEA DE A CANDIDA LA POSTUL DE PRIMAR AL CAPITALEI! Din partea PDL, evident!!! Ezitările şefilor partidului au dus la scandalul cu Legea Sănătăţii… Argumentele lui Raed Arafat au fost destul de subţiri, principalul dintre ele fiind acela că pe Sorin Oprescu doar un doctor îl poate bate. Obiecţia unui lider PDL, cum că Raed Arafat nu se bucură de cine ştie ce notorietate în rândul bucureştenilor a declanşat acţiunea fostului şi actualului subsecretar de stat. Impresionantă demonstraţie de forţă, veţi recunoaşte, întrucât Raed Arafat a obţinut ce şi-a dorit, atât recunoaşterea publică certificată de demonstranţi, cât şi promisiunea că va fi susţinut să candideze pentru postul de primar general al Capitalei! Oricum PDL nu avea un candidat serios pentru acest post… Cam acesta este preţul politic plătit unui om care a vrut să-şi vadă ambiţiile susţinute… Vor mai fi şi alte întâmplări de acest gen, pentru că timpul începe să alerge mai repede, iar noi, ca de obicei, vă vom ţine la curent…

Marius Cilibia

P.S. Ca să nu încheiem deprimant şi să ne referim, totuşi, la judeţul în care trăim, ce-o fi vrut să spună preşedintele PSD, domnul Adrian Duicu, atunci când a zis că are informaţii cum că nu s-au stabilit încă numele candidaţilor PDL la primăria municipiului reşedinţă de judeţ şi la preşedinţia Consiliului Judeţean? Sincer, cred că doar a doua nominalizare îl apasă mai tare, de aceea facem şi noi o consultare publică, aşa, pentru satisfacerea curiozităţii noastre şi pentru informarea zecilor de cititori care ne-au scris pe această temă: cine credeţi că ar trebui să fie candidatul PDL pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi: Marius Bălu sau Andi Nodiţ?

TACTICI DEPĂŞITE?

12.07.11

În pană de idei, liderii USL s-au gândit să facă puţină agitaţie: de Ziua Naţională s-au deplasat în Ardeal, recunoscut fief al PDL-ului, pentru a mai agita puţin spiritele, exploatând starea de sărăcie şi de nemulţumire a populaţiei. Rezultatul? Stoic, premierul Emil Boc şi-a luat o porţie consistentă de huiduieli. Ca să fiu sincer, acesta era un efect aşteptat, care nu s-a constituit în nici un fel de surpriză. Tactica aţâţării oamenilor mi se pare complet depăşită şi extrem de periculoasă pentru cei care o practică. De ce? Foarte simplu, pentru că la o minimă analiză chiar şi a celor care-şi sparg plămânii huiduind, USL nu vine cu nicio soluţie alternativă pentru creşterea economică, nu vine, încă, cu un program viabil de revigorare a economiei, singura în stare să aducă şi mult râvnita bună-stare. Ce facem, ne întoarcem la binecunoscutele propuneri şi promisiuni (neonorate) ale Abramburicii Ecaterina Andronescu cu mărirea salariilor? Chiar nu-şi dă seama nimeni că nu este posibil să facem astfel de majorări în perioadă de criză? Au Crin Antonescu şi Victor Ponta vreo reţetă miraculoasă? Eu cred că nu… Să fiu bine înţeles: sunt departe de a fi vreun suporter al lui Emil Boc, ba chiar dimpotrivă, dar nici huiduiala fără rost nu mi se pare potrivită decât, eventual, ca alternativă a încălzirii corzilor vocale. Dacă stăm şi judecăm drept lucrurile, prăbuşirea economiei naţionale are rădăcinile în guvernarea PSD, iar tactica privatizării cu orice preţ a fost concepută de guvernarea CDR şi materializată profund de regimul Adrian Năstase… În cazul acesta, nu credeţi că registrul adresanţilor huiduielilor ar trebui extins?

OBRĂZNICIA MAGHIARĂ

06.21.11

O situaţie jenantă trenează de mult prea multă vreme. Profitând de absolut orice prilej, etnicii maghiari din zona Ardealului, aţâţaţi de lideri inconştienţi, fac tot felul de revendicări teritoriale, lansând anacronicul slogan al autonomiei pe criterii etnice. Cine sunt aceşti secui, altfel, în majoritatea lor, oameni sărmani şi harnici? În negurile Evului Mediu Mijlociu regii maghiari au colonizat ţinuturile din marginea estică a Ardealului cu această populaţie socotită „de rang secund” pe teritoriul regatului maghiar de atunci, astfel încât să ajute populaţia cumană împotriva agresiunii mongole. Atât şi nimic mai mult! Acum această „populaţie de rang secund”, trăitoare pe pământ românesc, emite tot felul de pretenţii justificate de mofturi şi argumentate cu tot soiul de obrăznicii. Vina nu li se datorează doar celor aproape 700.000 de suflete şi nici liderilor lor iresponsabili, în întregime, ci-mai ales-politicienilor români ajunşi la Putere, care n-au pus niciodată piciorul în prag, pentru că mereu, ca un făcut, menţinerea la Putere a oricărei formaţiuni politice a depins de micul procent de reprezentare parlamentară a acestei etnii minoritare. Tolerată şi nerespinsă ferm, această obrăznicie nu numai că a persistat, nu numai că a devenit o obsesie a oricărui politician din UDMR, dar s-a transformat în subiect de negociere politică, punct de program al subversivei organizaţii (politice?, culturale?), pus pe tapet ori de câte ori se iveşte ocazia. Din cauza fragilităţii partidelor politice, oportunităţi din acestea apar tot mai des, iar problema se acutizează. Sigur că politicienii români tratează chestiunea asta cu superficialitate, dar să nu uite că din astfel de glume s-a pornit fărâmiţarea fostei Yugoslavii, tragedie ce a marcat pe veci istoria actuală a Balcanilor. Pe marginea acestui subiect am putea glosa la nesfârşit, dar n-am s-o fac tocmai pentru a nu da mai multă amploare decât este cazul unei obrăznicii ce trebuia sancţionată imediat, fie ea şi venită din parte populaţiei maghiare trăitoare pe teritoriul românesc!

REORGANIZARE ADMINISTRATIVĂ SAU CACEALMA?

06.15.11

Liderii PDL, prin vocea secretarului general Ioan Oltean, au anunţat începerea demersurilor legislative pentru reorganizarea teritorial-administrativă a ţării prin asumarea răspunderii Guvernului până la sfârşitul acestei luni! Practic, în mare, s-ar reveni la celebrele regiuni care au funcţionat în perioada comunismului de tip sovietic, până la începutul anilor 60. Argumentele care se aduc sunt de natură să entuziasmeze electoratul simplu: eliminarea birocraţiei şi despovărarea aparatului administrativ şi economic de sute de posturi de directori, de mii de locuri de şefi de servicii şi de zeci de mii de funcţionari despre care se creează impresia că taie frunze la câini. Ar dispărea şi 33 de posturi de preşedinţi de Consiliu Judeţean, 33 de posturi de prefecţi, cu tot aparatul subaltern sau de consultanţă care fac să funcţioneze aceste instituţii… Practic, asta-i „pohta ce-a pohtit” preşedintele Traian Băsescu, iar Ioan Oltean n-a făcut altceva decât să se transforme în ecou fidel al vocii prezidenţiale… În ce priveşte dizolvarea Prefecturilor şi numirea unui guvernator peste mai multe judeţe, sunt perfect de acord, în momentul de faţă prefecţii fiind doar nişte elemente mai mult decorative, bine remunerate şi pe care lumea nici nu-i prea identifică corect, în ceea ce priveşte rolul lor exact. Cum nici nu au puterea de a rezolva vreo problemă socială, neavând nici prerogative în acest sens (ei fiind doar reprezentanţii Guvernului în teritoriu, veghind la legalitatea hotărârilor emise de către autorităţile locale), audienţele programate sunt doar un exerciţiu de imagine scump şi hoţesc, menit să aducă un bagaj electoral acestor funcţionari, în perspectiva unei viitoare candidaturi. Practic, bietul om se duce la prefect şi-l roagă să-i rezolve cutare problemă… Prefectul promite că va interveni, adică, pur şi simplu că va FACE TRAFIC DE INFLUENŢĂ!!! Asta nu-i normal şi de asta susţin desfiinţarea prefecturilor, dar de aici şi până la regionalizare, cu micul artificiu şmecheresc că regiunile se vor numi tot judeţe, este cale lungă. Pe de altă parte, Uniunea Europeană avertizează că în cazul schimbării actualei organizări teritoriale, toate fondurile alocate pentru investiţii unei entităţi administrative existente în acest moment, vor fi retrase! Cu asta nu-i de joacă… Mai mult, nu sunt convins că parlamentarii Puterii sunt de acord cu această măsură, întrucât n-ar mai putea fi „negociate” sutele de posturi de directori de „deconcentrate”, miile de alte posturi din administraţie, ceea ce ar văduvi puşculiţa filialelor judeţene şi a organizaţiilor locale de sume importante necesare ŞI în bătăliile electorale. Mai degrabă cred că preşedintele joacă la cacealma! Cum nu poate să-l schimbe pe premier, cum Opoziţia se demonstrează incapabilă să facă acest lucru, preşedintele pare să arunce Guvernul în faţa votului Parlamentului, situaţie în care deja aliaţii de la UDMR se arată ostili, nici parlamentarii PDL nefiind toţi de acord cu propunerea prezidenţială. Ca vechi comandant de navă şi excelent politician, preşedintele pare să fi găsit soluţia care să-i dea un şi mai mare procent de popularitate, pentru că apoi este foarte uşor de spus: „Eu am vrut, dar n-am putut, ba mi-am pierdut şi premierul favorit!”, deşi, de fapt, acesta este chiar scopul său în acest moment… Nu ştiu de ce, dar am impresia că varianta cacealmalei este adevăratul obiectiv prezidenţial. De va fi aşa sau nu, vom mai vedea…

SEMNALE NELINIŞTITOARE

05.17.10

Politica este unul dintre puţinele domenii în care ezitările sunt taxate imediat ca fiind slăbiciuni, de către adversari şi aliaţi. Cei care rămân fideli politicienilor ezitanţi, încep-şi ei-să fie neliniştiţi, sporind haosul şi putând da, în orice moment, semnalul panicii… Pe scurt, manifestaţiile de stradă continuuă, CES-ul nu a dat niciun fel de aviz ciornei scrisorii de intenţie a Guvernului către FMI, iar BPN-ul PDL a înaintat Colegiului Director al partidului solicitarea ca alegerile naţionale programate în data de 15 iulie să fie amânate până anul viitor! Peste toate acestea se suprapune hotărârea liderilor confederaţiilor sindicale de a scoate, pe data de 19 mai, peste 60.000 de oameni în stradă şi chiar de a aduce din Valea Jiului, valurile de mineri sau foşti mineri nemulţumiţi… Vă daţi seama că sunt oameni care nu şi-au revenit, încă, emoţional, de la ultimele întâlniri cu minerii de acum 20 de ani, de pe străzile Capitalei? Asta ca să nu mai vorbesc de cei care s-au întâlnit cu ei, mult mai de curând, în ceea ce s-a numit „marşul către Bucureşti” de acum 12 ani? Cel mai prost semnal, însă, îl dau chiar liderii PDL, pentru că amânarea alegerilor din propriul partid arată faptul că le este teamă, mai ales lor, liderilor, cei mai în pericol, în acest moment, să-şi piardă funcţiile şi toate privilegiile ce derivă de aici… Semnale neliniştitoare, deci, cât cuprinde, ceea ce înseamnă că vom avea o vară cât se poate de fierbinte…