Mircea Geoană a traversat mai puţin de doi ani de la noaptea în care, ţopăind, exclama: „Mihaela, dragostea mea…”… Omul care părea să fie speranţa celor ce sufereau social-democrat a pierdut, în aceşti mai puţin de doi ani cam tot ce putea pierde în plan politic! A rămas cu funcţia de senator, fără să mai fie membru al vreunui partid politic. Deocamdată! Pentru că pare puţin probabil că „senatorul lubeniţelor” va rămâne pe dinafară, rumegându-şi, sfielnic, eşecul. Ce l-a adus în postura asta? Aversiunea clară a lui Ion Iliescu, maşinaţiunile greu de dibuit ale lui Adrian Năstase şi vocaţia de executant al lui Victor Ponta, cel care, ajuns în criză de timp pentru atingerea targetului, l-a pus chiar pe socrul său, Ilie Sârbu, să propună decapitarea lui Geoană. Mişcările astea de gherilă din sânul propriului partid, sunt nu doar ciudate, ci chiar autodistructive. USL propune declanşarea procedurilor de suspendare a Preşedintelui! Cu cine? Pe lângă handicapul de 17 voturi pe care îl aveau, USL-iştii l-au adăugat la „pasiv” şi pe senatorul Mircea Geoană, cel care, în mod sigur nu va mai vota alături de ei. Pe lângă acesta, la fel de sigur, cel puţin o duzină de parlamentari PSD nu vor mai răspunde la comenzi, iar dacă vreţi un exemplu, o să scriem numele Oanei Niculescu Mizil, cea care s-a declarat, deja, alături de recentul mazilit. Nici pe la organizaţiile judeţene, mai ales cele din Oltenia, PSD nu se simte prea bine, Doljul, Giurgiul şi chiar Gorjul (adică exact fieful unde taie şi spânzură Ponta) dând clare semne de răscoală. Ca să alimenteze presimţirile negre, „Piaza rea” Ion Iliescu era internat de urgenţă la Elias la mai puţin de 24 de ore de la decapitarea lui Geoană, operaţiune în spatele căruia se află… Sigur că asta nu este decât o coincidenţă, suficientă, însă, ca să motiveze următoarele viraje de atitudine ale multora dintre cei care acum par soldaţi fideli ai partidului. În consecinţă, ca o simplă previziune personală, luaţi în calcul ca până la primăvară PNL să devină principala forţă politică a USL-ului! Acesta să fie scopul ciudatelor mişcări din rândurile PSD-ului? Nimic nu-i imposibil!

La mai bine de zece zile de la celebrul, de-acum, Congres extraordinar al PSD-ului, moment în care Mircea Geoană a… alunecat de pe fotoliul de lider în care se simţea atât de bine, perdantul de serviciu al politicii româneşti spune că: „…monstruoasa coaliţie Mitrea-Iliescu-Năstase-Hrebenciuc l-a învins”!!! Târziu, nenică, dar în cele din urmă, ţi-a venit mintea la cap. Cam aşa ziceau şi bătrânii despre cineva care părea s-o fi luat „zăuş” alături cu ceea ce ar fi trebuit să fie drumul normal al moralităţii: „Dă-i, Doamne, mintea de pe urmă!”…

Ca o părere personală, cred că nici nu-i trebuia atât de mult timp lui Mircea Geoană ca să-şi dea seama că Viorel Hrebenciuc nici nu avea nevoie de atât de mult timp ca să trădeze. Cu mai puţin de douăzeci şi patru de ore înainte de a începe lucrările Con­gresului, politicianul de Bacău s-a întâlnit cu Ion Iliescu, ceea ce înseamnă că nimic nu este întâm­plător şi că picajul lui Geoană a fost unul pro­gramat şi nicidecum în­tâmplător, aşa cum le-ar plăcea unora să creadă. Spre surprin­de­rea mea, trebuie să recunosc lu­crul acesta!, Ma­rean Vanghelie încă n-a în­ceput să-l înjure pe Geoană, deşi ati­tudinea asta s-ar putea să-l coste scump, micuţul primar de cartier dovedind mult mai multă dem­nitate decât alţi co­legi de-ai săi de par­tid, cum ar fi, de exemplu, Li­viu Dragnea. Să-i lăsăm, însă, pe psd-işti cu ale lor şi să ne în­toarcem către Ol­tenia în care trăim şi să constatăm că, spre satis­facţia lui Adrian Miti­telu, pri­marul Craiovei, An­tonie Solomon a schimbat haina de costum de firmă, cu zeghea de de­ţinut! Nu-i puţin lucru să vezi primarul unui oraş dintre cele mai mari ale ţării că şade cot la cot cu borfaşii de rând, aşa că această arestare se constituie într-una dintre cele mai mari surprize ale anului… Cre­zân­du-se mare şi tare, ba chiar de neatins, Antonie Solomon a pri­mit şpaga de 60.000 de euro de la Cornel Pe­nescu, prin virament, chiar în contul personal! Asta, să mă iertaţi, dar este curată obrăz­nicie, ca să nu mai pun la socoteală că în propria locuinţă, în biroul de primar şi în casa de la Leamna, s-au găsit şi nişte sute de mii de euro, bani pentru care primarul Craiovei nu poate oferi nici un fel de justificare… Ei, ăstuia nu i-a venit mintea cea de pe urmă şi… iată, s-a ales cu ce nu-şi dorea!

Este clar pentru toată lumea – şi cu atât mai mult pentru Victor Ponta – că ginerele lui Ilie Sârbu a ajuns lider al PSD-ului printr-un favorabil concurs de împrejurări. Soluţiile cu permanent uzaţii Adrian Năstase sau Miron Mitrea implicau un extraordinar de mare grad de risc, întrucât nimeni nu putea garanta că cei doi vor reuşi nu să-l bată pe Mircea Geoană, cât mai ales să destrame urzelile lui Marian Vanghelie, aşa că s-a apelat la Victor Ponta, fostul procuror cu socru şef de filială şi relaţii cât cuprinde, precum şi posesor de figură de copil căruia i s-a luat prăjitura din faţă… Cât de tare va reuşi el, însă, să se impună…, vom mai vedea!

Aşadar, după un scenariu scris şi explicat de bătrânul sforar bolşevic care continuă să rămână, chiar şi la 80 de ani, Ion Iliescu, Mitrea şi Năstase s-au dat la o parte pe rând, croindu-i pârtie soţului Dacianei. Radu Mazăre a procedat şi el în acelaşi fel, pentru că oricât de simpatic ar fi şi orice rezultate ar avea, niciunui elefant din vechiul parc politic comunist nu i-ar conveni, la o adică, să răspundă la comenzile unuia care-şi amarează iahtul direct la pontonul amenajat în sufragerie, dansează samba şi sirtaky, sparge farfurii, se îmbracă fistichiu şi mai sare şi cu paraşuta!!! Ce Dum­ne­zeu, oamenii ăştia bătrâni nu sunt obişnuiţi să se afişeze chiar aşa, cu pa­­raşutele… Unde mai pui că, sfi­dând permanenta luptă de clasă, Ma­zăre a mai ieşit şi pe scenă, îm­preună cu odrasla, costumaţi în uni­­forme naziste, care… ori­şicât… Pe urmă, ce obicei mai e şi acesta, ca într-un partid al celor mulţi, săraci şi cinstiţi, tu să te lau­zi cu averea personală? Aşadar, Pon­ta a fost soluţia perfectă, iar el, îmbătat de perspectiva de a se uita la Geoană, Hrebenciuc şi Van­ghelie de sus, de la prezidiu, de aco­­­lo de unde zisese Vanghelie că-i… dă, a acceptat pe loc. Acum, în zilele următoare, vom vedea dacă Ponta va fi un ade­vărat lider sau doar expresia răz­bunării triun­ghiului Iliescu-Năs­tase-Mitrea; pen­tru că în acest din urmă caz vor urma clipe grele pen­tru cei care i-au fost fideli lui Mir­cea Geoa­nă. Personal, nu m-am aştep­tat ca Vanghelie să fie aşa de uşor de demolat cu doar două întrebări ale lui Florentin Pandele, aşa cum nu m-am aşteptat nici ca majoritatea delegaţilor aleşi pe sprânceană să înlocuiască reper­to­riul de ovaţii pentru primarul-pi­tic cu cel de huiduieli expediat pe aceea­şi adresă. Premise pentru de­capitarea fantelui de Ferentari care a luat în băşcălie oferta ma­tri­­­monială a colegilor care vor func­­ţii în partid, ar fi, condiţiile sunt în­deplinite, mai rămâne să ve­­dem când se va întâmpla acest lu­cru. Unul câte unul, parla­men­tarii PSD din vechea gardă au cam început s-o tulească, speriaţi că reformarea par­tidului i-ar de­masca ca pe nişte po­litruci ieşiţi com­plet din formă, aşa că s-au dus să îngroaşe rân­durile grupului de independenţi. Acolo, măcar, este nevoie de ei! Mi-aş dori mult ca în zilele ur­mă­toare, ca un favor pe care îl da­torează lui Miron Mi­trea, Ponta să anunţe că are o altă propunere pen­tru funcţia de pre­şedinte al Se­na­tului! Abia atunci se va vedea da­că PSD-ul are un lider sau… mai mulţi…

Am afirmat, chiar de mai multe ori, că Mircea Geoană nu poate pierde alegerile pentru funcţia de preşedinte al PSD. Recunosc asta, deşi am stat toată seara de sâmbătă cu sufletul la gură că doar-doar se va întâmpla minunea… Şi s-a întâmplat, demonstrându-se încă o dată faptul că Geoană este un „looser” veritabil şi se şi află sub blestemul cifrei 7. Alegerile prezidenţiale le-a pierdut la o diferenţă de şaptezeci şi ceva de mii de voturi, pe cele de sâmbătă, la o diferenţă de 75 de voturi!!! Marian Vanghelie s-a dovedit o piază rea nu doar pentru Geoană, ci şi pentru Adrian Duicu, liderul Filialei PSD Mehedinţi, cel care a mers „necondiţionat” pe mâna celor care au pierdut…

Delegaţia psd-iştilor me­­­hedinţeni se întoarce ca o oaste învinsă, cu flamurile târâite prin noroi, iar în loc de marşuri triumfale, paşii le freamătă în cadenţa ma­nelelor miorlăite de colegul lor de partid, Adrian Co­pilul Minune, prietenul lui Marian Vanghelie. Nu l-am apreciat niciodată pe Victor Pon­ta, dar victoria lui de acum mă bucură nespus, măcar pentru faptul că asta poate să însemne că politica românească are şansa să scape de primarul de Fe­rentari! De fapt el, Marian Vanghelie, i-a agăţat piatra de gât lui Mircea Geoană şi asta s-a văzut chiar din debutul Congresului, care deşi s-a desfăşurat în locaţia aleasă de el, cu număr de delegaţi stabilit de el, nu i-a adus niciun avantaj, ba dimpotrivă. Disputa sa cu Florentin Pandele nici nu a existat, practic, tentativa sa de a riposta la acuzele pri­marului de Voluntari fiind stopată de huiduielile sălii! Acesta a fost primul semnal al apropierii sfârşitului. Apoi a venit discursul ecla­tant al lui Ion Iliescu (bă­trânul bolşevic a aşteptat cin­ci ani, cu răbdare şi în­credere, ca să-i plătească po­li­ţele „prostănacului”) şi cel lămuritor al lui Miron Mi­trea, susţinut de vechiul său prie­ten şi partener de afa­ceri, Radu Mazăre. Şansele deveniseră egale, deja, dar balanţa s-a înclinat abia după ce Cristian Diaco­nescu şi-a anunţat susţine­rea pentru Geoană. De ce? Pen­tru că nu s-a vă­zut ni­căieri în lume ca aso­cierea din­tre doi perdanţi să ducă la victorie! Degeaba au dat târcoale vrăjitoarele ţi­gănci pa­vilionului de la ROM­EXPO, n-au avut ce să facă… Iliescu, Năstase şi Mitrea s-au dovedit mult mai puternici decât des­cântecele acestora, iar Liviu Dragnea, eternul trădător, ne-a mai demonstrat o dată că ştie, ca nimeni altul, să schimbe taberele la timp. Repet, singurul lucru care mă bucură, în urma acestui congres, este că specimene ca Marian Vanghelie şi Viorel Hrebenciuc este posibil să dispară din prim-pla­nul vieţii politice ro­mâneşti. Asta dacă, bi­neînţeles, Ponta va avea cu­rajul să taie în carne vie şi nu va tăia… carne-n vie! Din ca­uza asta îl preferam câş­tigător pe Miron Mitrea, deşi pentru el misiunea câştigării acestor alegeri ar fi fost infinit mai grea… De-acum, probabil că mulţi ani, psd-iştii vor înlocui celebra formulă „cântecul lebedei” cu cea care s-a născut din propriile lor umilinţe: „cân­tecul piţigoiului”! Lăsând gluma la o parte, deasupra PSD Mehedinţi se anunţă o acumulare de nori negri şi mulţi trepăduşi de pe aici caută deja câte o umbrelă. Rămâne să vedem ce cu­loare vor alege…

Aş fi putut, la fel de bine, ca în locul titlului de mai sus să fi scris ceva inteligent despre revenirea la normalitate, dar despre ce revenire ar putea fi vorba, când noi, românii, n-am trăit – niciodată – o asemenea stare? Mai mult decât atât, nu ştiu dacă ceea ce voi scrie va fi şi în asentimentul celorlalţi semnatari din paginile cotidianului de faţă, aşa că este firesc să rămân la umilele mele păreri personale…

De câteva zile face valuri întâmplarea din satul mureşan, cu doamna profesor de etnie ţigă­nească care l-a pălmuit pe po­li­ţist, iar acesta, la rândul lui, a ri­pos­tat! Am auzit chiar idiotul ar­gu­ment că doamna profesor nu tre­buia pălmuită, pentru că era femeie!!! În primul rând că agre­­sorii, niciunde în lume, nu se împart în bărbaţi, femei şi copii! Apoi, în ţările ci­vilizate, acolo unde dom­nesc Le­gea şi Ordinea, când un poliţist este solicitat să in­tervină îm­po­triva unui in­fractor sau a unui agre­sor, o face cu  „fermitate şi de­terminare, fo­­losind forţa fizică şi echi­pa­men­tul de luptă din do­tare”, ast­fel încât ceilalţi cetăţeni să nu sufere. În America, farul de­mo­craţiei mondiale, o simplă ridi­care a tonului în faţa unui p­o­li­ţist te poate face să iei contact cu pavajul, cu braţele răsucite la spa­te şi ceva bastoane pe post de bi­gudiuri… Iar agresarea unui po­liţist, ce să mai vorbim, îţi poa­te creşte masa corporală cu cel pu­ţin un glonţ de calibru ma­re, din dotarea forţelor poli­ţie­neş­ti… Doar la percheziţiile cor­­po­ra­le se ţine cont de sexul ce­­lui ca­re a provocat tulburări, alt­­fel su­biecţii sunt trataţi ab­so­lut egal! În felul discriminator şi cretinoid în care sunt inter­pre­ta­te lucrurile la noi, n-ar fi ex­clus, ca prin în­cu­rajare me­dia­tică, să asis­tăm la un pro­pagarea unui gest „aflat în trend”, prin care doam­nele, ca să se distreze, iau la pal­me, pretex­tând diverse mo­tive, poliţiştii în uni­forme afla­ţi pe stra­dă! Nu-i aşa că ar fi ex­citant? Să lăsăm, în­să, astea, mai ales că ştiu că o să-mi re­pro­şaţi că mie îmi arde de con­­flictul dintre doam­na pro­fe­sor şi poli­ţist, în timp ce la Ro­mexpo se ascut să­biile pentru sân­­ge­roa­sa con­frun­tare de la Con­­gresul PSD. Ok, iată un pro­nostic care nu-i altceva de­cât tot o părere per­­sonală: Mir­cea Geoa­nă va câş­tiga lejer, iar Adrian Duicu va fi unul dintre noii vicepreşedinţi ai partidului! Da­că subiectul aces­ta ar fi avut vreo cotă la ca­se­le de pariuri, m-aş fi în­cumetat să joc leafa pe o lună, dar aşa…, pre­simt că am tre­cut pe lângă una dintre puţinele po­si­bilităţi de a deveni un om bogat!!!

Când îi vezi faţa de tocilar chemat să răspundă mereu, la tablă, când se anunţă vreo inspecţie, păstrând şi ceva din alura unui licean răsplătit de bunica cu câte-o gogoaşă umplută cu gem după fiecare notă de zece, n-ai zice că Victor Ponta are apucături belicoase. Şi cu toate acestea, declaraţia sa din urmă cu doar două zile, rostită în faţa psd-iştilor argeşeni, cum că ar fi vrut să-l bată pe premierul Boc, dar nu a fost lăsat de Dan Nica, este de natură, veţi recunoaşte, să ne lase cu gurile căscate…

Ba mai mult decât atât, cel care fusese poreclit „Mi­cul Titulescu” a dat asi­gurări că va căuta un nou prilej ca să-l inter­pe­leze ma­nual pe premier, ast­fel în­cât să nu-şi tră­iască, până la capăt, frus­trările… Ei, aces­ta da, com­portament de mare po­litician, nimic de zis! Du­pă anii de sluj pe ca­re i-a făcut pe la uşile şe­filor lui, de multe ori trans­for­mat în covoraşul pe care te ştergi pe picioare, Pon­ta are, în sfârşit, prilejul să can­dideze pentru o func­­ţie extrem de im­por­tantă. Ce mai contează că pen­tru a-i face loc s-a dat la o parte chiar mentorul său, Adrian Năstase, iar cel cu care se va lupta pentru funcţia supremă în partid nu este altul decât Mircea Geoană, cel al cărui pur­tător de cuvânt a fost re­cent, chiar în campania pen­tru prezidenţiale? Că va pier­de această bătălie, că nu-i va putea plăti lui Ma­rian Vanghelie şme­che­ria de Ferentari cum că va sta la prezidiu „şi-i va da…”, este cu totul şi cu to­tul alt­ceva, important es­te doar faptul că de data asta presa nu-l va mai abor­da ca pe lo­cotenentul vreunui lider, ci chiar ca lider veritabil! Asta-i, de fapt, „pohta ce-a pohtit” Vic­tor Ponta. Să-i fie de bine, pentru mine ni­ci n-a con­tat şi am certa con­­vin­gere că nici nu va conta acest politician care a tre­buit să se căsătorească cu fiica unui alt lider ca să rămână în prima linie a par­tidului său… Mult mai in­­teresantă mi se pare acţ­i­unea lui Ion Iliescu, fon­datorul PSD, de a părăsi orice funcţie, fie ea ono­rifică sau executivă, din par­­­tid. În mod clar, tătu­cul Ili­ci a reuşit să răstoar­ne ba­lanţa emoţională din rân­­dul social-demo­cra­ţilor, dar cred că mai de­gra­bă în fa­­voarea unui li­der incon­tes­­tabil, ca Mi­ron Mitrea, de­cât în fa­voa­rea „Micului Ti­tu­les­cu”, care între timp a cam înaintat în vârstă… De va fi aşa sau nu, vom mai vedea!

Cu toate că ai momente când îţi vine să-i plângi de milă (mai ales când dă drumul glasului ăluia, de plângăcios) Marian Vanghelie chiar este o forţă în PSD! A făcut ce a făcut „piticul atomic de Ferentari” şi a aranjat lucrurile aşa cum i-au convenit lui: Congresul PSD va avea loc la ROMEXPO, acolo unde-şi organiza celebrele Vanghelioane şi cam o treime din delegaţi vor fi oamenii lui… Pentru că este mult mai abil decât l-au crezut unii, nici susţinerea pentru Mircea Geoană nu este bătută în cuie, Vanghelie negociind o posibilă „întoarcere de macaz”, chiar acum, când nu mai sunt decât câteva zeci de ore până la începerea Congresului…

În fond, cine ar putea să-l acu­ze? Hrebenciuc, cel care a schimbat taberele şi liderii ca pe ciorapi? Mitrea, care a venit în partid călare pe camioanele CNSLR-Frăţia, după ce-i fă­cuse praf cariera sindicală chiar lui Victor Ciorbea? Cris­tian Diaconescu, omul liniştit care n-a candidat, cu succes, ni­ciodată? Sau Adrian Năstase, zis şi „Bombonel”, care s-a îm­buibat pe vremea cât a fost li­der de partid, mai dihai decât fa­­milia regală a Marii Britanii într-o jumătate de mileniu de dom­nie? Despre Geoană-Piţi­goi sau „ultimul, cu voia dum­nea­voastră, pe listă, Ion Ilies­cu”, nici nu mai vreau să amin­tesc, fiind, totuşi, început de săp­tămână şi refuzând să mă gân­desc la lucruri scârboase… Aşadar, aproape pe nebăgate de seamă, Marian Vanghelie a ajuns cel mai important lider al PSD-ului actual, dându-le cu tifla fondatorilor partidului, dar şi celor care au ghidonat co­losul politic de stânga către cul­mile gloriei cu doar câţiva ani în urmă. Conştient că nu poate îndeplini rolul de „Lider Ma­ximo”, Vanghelie s-ar mul­ţumi şi cu funcţia de păpuşar-şef, funcţie ce i-ar permite ca, din umbră, să împartă funcţii şi favoruri, dar şi să sanc­ţio­ne­ze după bunul plac! Credeţi că ar avea vreo emoţie să-l ex­cludă, de exemplu, pe Miron Mi­trea sau pe Mădălin Voicu? Aşşş, de unde!!! Ba chiar, dacă lucrul acesta i-ar sta în putere, fiţi con­vinşi că un rânjet de sa­tisfacţie i-ar acoperi toată faţa. Din păcate pentru PSD, însă, cei citaţi mai sus mai degrabă şi-ar da ei demisia decât să ajun­gă la mâna lui Vanghelie, aşa că să nu vă fie de mirare dacă, ime­diat după Congres, foar­te multe dintre figurile psd-iste de prim-plan ale ulti­milor zece ani, se vor reîntâlni într-o nouă for­ma­ţiune po­litică… Abia atunci va fi satis­făcut Vanghelie, pen­tru că dacă nu i se pot re­cunoaşte merite reale în fon­darea şi creşterea PSD-ului, mă­car poate să i se recunoască ro­lul de DE­MO­LATOR al acestuia!

Comisarul de poliţie din Brigada Antidrog, care a fost arestat joi, îşi rotunjea veniturile cu 600 de euro/lunar, anunţând clanurile mafiote când vor avea loc raziile făcute de colegii săi! Vă daţi seama cât de ieftin se poate cumpăra un om al legii?

Astea sunt năravuri le­van­tine, care vor dispărea ex­trem de greu, mai ales că per­petuarea lor vine de sus în jos… Comisarul folosea for­mule codificate de genul „Ies tramvaiele din de­pou”…, de parcă s-ar fi dis­trat, de parcă totul nu era decât o păcăleală, o farsă ju­cată celorlalţi oameni în uni­formă care nu fuseseră la fel de abili ca el… Nu că aş fi îngrijorat, dar stau şi mă gândesc cum se va simţi în celulă, alături de borfaşii de rând? Asta dacă, evi­dent, nu se va găsi o portiţă de scăpare şi pentru el, aşa cum se găsesc atâtea, aici, la Por­ţile Levantului…
Este timpul ca în Poliţie, dar şi în Justiţie, să apară oa­meni noi, nenărăviţi, pen­tru că altfel, chiar dacă si­tuaţia economică se va ame­liora, vom asista, în cu­rând, la falimentul moral al naţiei. Nu spun vorbe mari, am avut mereu oroare de formulările bombastice, dar acesta este crudul adevăr. Cum spuneam, răul vine de sus în jos, iar exemplul cel mai evident îl avem chiar aici, pe plaiurile mioritice, unde orice confruntare se ter­mină cu un cap plecat, ni­ciodată căzut în ţărână, de­finitiv. Aşa se face că ajuns, vremelnic, în fruntea bu­catelor, Piţigoiul naţio­nal, pe numele lui de scenă Mircea Geoană, şi-a plantat cum­natul, Ionuţ Costea, în func­ţia de director al Exim­Bank, instituţie ban­cară cu capital, evident, de stat, de unde încasează un sa­lariu echivalent cu vreo 50 de pensii! Vorbesc de cele nor­male, nu de cele ne­simţite, desigur… Presa ur­lă, po­liticienii şi analiştii po­litici fac spume la gură, mai lip­sesc doar manifestările de stradă, dar cumnatul lui Mircea Geoană rămâne im­pasibil! Ce contează că sunt mame care-şi abandonează copiii pentru că nu au ce să le dea să mănânce, ce con­tea­ză că sunt oameni în pu­terea vârstei care se sinucid pentru că şi-au pierdut lo­curile de muncă şi nu mai pot asigura traiul zilnic al fa­miliilor, că nu mai pot plă­ti ratele bancare, domnul Costea este preocupat doar să meargă la casierie, să verifice dacă i-a fost virat sa­lariul pe card… Ce mai con­tează că banii vin de la amă­râtele care-şi aban­do­nează copiii, de la dispe­raţii care şi-au pus ştrean­gu­rile de gât după ce şi-au plă­tit ultima contribuţie la bu­getul de stat, cardurile şi bancnotele de plastic nu au miros, iar asta este singura religie căreia i se închină dom­­nul Costea. Aici, la ca­pătul Levantului, banul a mu­tilat multe caractere, iar cum­natul lui Mircea Geoa­nă şi comisarul de poliţie vândut sunt doar două exemple. Din păcate, deloc singulare!

În cele din urmă, aşa cum aşteptam de multă vreme, Ion Iliescu a răbufnit: „Dar ce, vreţi să privatizaţi partidul!?”…, le-a strigat el lui Mircea Geoană şi acoliţilor săi, Niţă şi Dan Nica. Pentru că, domnişoare, doamne, domni, echipa de guerilă a Piţigoiului naţional încearcă să fraudeze alegerile de la apropiatul Congres PSD, prin manipularea nu doar a felului în care se va vota, dar şi prin convenabila stabilire a numărului de delegaţi din fiecare judeţ, care vor participa la lucrările Congresului. Aşa că revolta bătrânului bolşevic este, până la un punct, pe deplin justificată…

Mai mult decât atât, Mi­ron Mitrea, unul dintre prin­cipalii contracandidaţi ai lui Mircea Geoană, a ce­rut, nici mai mult, nici mai pu­ţin, decât boicotarea Con­­gre­su­lui, ca răspuns la jo­curile de culise pe care Geoa­nă şi echi­pa sa le fac pen­tru a frau­da alegerile! În fe­lul aces­ta, chiar psd-iştii re­cu­nosc faptul că echipa per­dantă la alegerile pre­zi­den­ţiale îşi bazează toate de­mer­surile electorale pe fraudă, manoperă la care se pri­cep perfect, ceea ce, to­tuşi, s-a do­vedit a nu fi de ajuns! Adrian Năstase, pre­feratul lui Ion Iliescu pen­tru funcţia de preşedinte PSD, face – şi el – spume la gu­ră, încercând să stopeze frau­darea alege­rilor, de­mas­când furtişa­gu­rile (ceea ce este de tot râsul, trebuie să re­cunoaştem!) la care se de­dă echipa fostului candidat la preşedenţia Ro­mâniei. Se arată, deci, cu de­getul prin PSD, încercând să se de­monstreze că liderul la as­censiunea căruia au pus cu to­ţii umărul nu este decât un profitor ordinar, fapt de ca­re românaşii simpli şi oneş­ti îşi dăduseră de multă vre­me seama. Acum, dacă unele umori ale acestor li­de­ri de plan secund mai pot fi înţelese, nu acelaşi lucru se poate spune despre ne­mul­ţu­mirea şi revolta lui Ion Iliescu. Păi bine, ‘Nea Ne­lule, nu matale l-ai ri­dicat pe ti­călos, este drept, la sfatul şi po­vaţa Mos­co­vei? Nu ma­tale guiţai ca o scroafă în căl­duri că ce di­plomat de marcă ai des­co­perit în persoana aces­tui in­giner constructor care a cres­cut sugând la ţâţa Se­curităţii? Sigur că nu este prima otreapă pe care ai pro­movat-o, dar este una din­tre puţinele ale căror pres­taţii ajung să te ne­mulţumească, mai ales de când şi doamna Nina s-a ară­tat oripilată, botezându-l „Prostănac” în ropotele de aplauze ale naţiunii. Dacă tot am vorbit de ceea ce spun consoartele liderilor PSD, să ne aducem aminte şi de faptul că Mihaela „dra­gostea mea” l-a sfătuit pu­blic pe Mirciulică să se de­baraseze de „înve­chiţi” ca Iliescu şi Năstase, ceea ce, oricum, numai gest di­­plomatic nu a fost… Va avea revolta bătrânului acti­vist bolşevic vreun ecou? Greu de spus, deşi, în mod sincer, este de aşteptat să aibă…

Dacă au adormit cu radioul pornit sau, Doamne fereşte!, cu televizorul (ceea ce este foarte nociv, să recunoaştem!), Dan Voiculescu sau Mircea Dinescu este posibil să se fi trezit cu sudoarea curgându-le pe perne… De ce? Păi pe toate canalele media s-a anunţat de codul portocaliu, iar ăştia doi, plus alţi câţiva pe care-i ştim prea bine, iubesc culoarea portocalie, ceva de speriat!

Staţi liniştiţi, măi băieţi, este vorba doar de toanele iernii, de ninsoare şi de viscol, nu vine nimeni să vă desfăşoare flamurile por­tocalii sub ferestre… Până una alta, ca să nu vă tihnească piftiile nici vouă, nici lui Mircea Geoană sau Ion Iliescu, să ştiţi că România a intrat sub scutul american antirachetă! Să le luăm pe rând, altfel riscăm să dăm peste cap eforturile vrăjitoarelor care fac des­cântece la Cluj, pentru ieşirea de sub influenţa „flăcării violete”… Dan Voiculescu a fost declarat clar şi irevocabil ca fost colaborator, ba chiar in­formator al Securităţii, stabilindu-se, fără dubii, că a făcut poliţie politică, a nenorocit o grămadă de oameni în schimbul unor avantaje materiale certe! Motanul Felix a fost, deci, dar a şi rămas, o Otreapă!!! Să mai spunem că a fost dat în vileag chiar o rudă de-a sa, la frângerea destinului căreia Felix a contribuit nemijlocit… Poetul Mircea Dinescu este lacom, la fel ca Felix, dar asta nu-i o noutate. Purtătorul de ru­başcă menită să-i mas­cheze lipsa gâtului, deşi ştia că este în stare de incom­patibilitate, a lăsat lucrurile aşa, că ce şi-o fi zis: de ce să nu sugă de la două ţâţe? Şi a supt! Acum, când ANI a descoperit mârlănia, pe cine declară vinovat Mircea Dinescu? Evident, pe pre­şedintele Traian Băsescu!!! Te învaţă cineva, maestre, să spui prostiile astea, sau ele ies chiar din gâtul ăla acoperit de gulerul ineste­ticului veşmânt purtat pe timpuri de mujicii ruşi? Oricum, dă-le telefon şi lui Nea Nelu, Piţigoiului Mir­cea Geoană şi, evident, lui Felix (poate se află şi pa­tronul tău, Sorin Ovidiu Vântu, alături de Dinu Pa­triciu, la cafea, aşa, ca între moguli, şi mai scuteşti nişte impulsuri!), ca să-i linişteşti, să le spui să nu mai tre­mure, codul portocaliu este doar un cod de aver­tizare în ce priveşte înăs­prirea condiţiilor meteo­ro­lo­gice!!! Iată că preşedintele Traian Băsescu a anunţat naţiunea că am intrat în normalitate, ca stat mem­bru NATO, intrând sub protecţia scutului anti-rachetă. Că preşedintele rus Medvedev s-a întrecut în declaraţii iresponsabile este treaba lui, nu s-a aşteptat nimeni să ţopăie de fericire, dar că s-au găsit cetăţeni români care să facă apo­logia rămânerii noastre în stare de apă călduţă şi neim­plicată, menită să nu supere epiderma nimănui, nu mai înţeleg. Adică vrei să fii băgat în seamă, să fi ajutat, dar să nu te implici? Ei, bine, aşa ceva nu mai este posibil, iar noi, cred eu, am ales, în cele din urmă, ta­băra corectă! Asta este, fiii ploii, ne-am detaşat de um­bra sinistră a Kremlinului şi sper să nu mai intrăm niciodată sub „protecţia” ei…