Iată că o problemă ridicată de noi cu ceva timp în urmă, naşte discuţii, şi nu dintre cele mai simple… În perspectiva viitoarei regionalizări a României, care ar fi soarta Mehedinţiului? Va trece de Banat sau va rămâne încorporat în Oltenia? N-am să dau frâu liber sentimentelor, ci am să încerc să judec „la rece”, dar şi să dau expresie mai multor opinii ale unor oameni cu care am discutat despre problema asta. Conform documentelor istorice pe care le poate studia oricine, „Banatul de Severin” sau „Ţara Severinului”, cuprinzând cam tot teritoriul actualului judeţ, ba şi ceva pe deasupra, sunt atestate documentar cu vreo 400 de ani înainte de a fi cunoscută „Bănia” Olteniei; în vremea când aici exista administraţie statală (recunoscută internaţional!), pe la Craiova era doar o păşune „mobilată” cu ceva bordeie ale păstorilor ocazionali!!! Pe de altă parte, după preluarea puterii de către comunişti în România, odată cu prima regionalizare a ţării, am fost trecuţi sub tutela Craiovei, la fel ca Oltul cu Slatina, Vâlcea, cu Râmnicul, Gorjul cu Tg.-Jiu şi Romanaţiul cu Caracalul… Ultimul judeţ a dispărut complet, fiind sfârtecat de Olt şi Dolj, iar Caracalul, unul dintre cele mai promiţătoare oraşe de provincie în perioada interbelică, a devenit un fel de târguşor… La Turnu-Severin s-a întâmplat ceva bun în perioada aia? Absolut nimic! Toată vlaga acestor judeţe subordonate Craiovei s-a risipit în ferme care produceau fel de fel de licori bahice pentru activul comunist de la vremea respectivă, care nici măcar de reşedinţa regiunii nu s-au îngrijit. Aşa au apărut locaţiile de dezmăţ ale nomenclaturii proletare de la Segarcea şi Şimnic, locaţii aflate, evident, pe teritoriul Doljului. În vremea asta, podgorii de mare tradiţie, precum Corcova sau Drăgăşani erau trecute în plan secund. Ultima a rezistat, prima… nu. Spuneam că toată vlaga acestor judeţe s-a risipit în van, iar cei trecuţi de 50 de ani pot să confirme, Craiova din vremea regiunilor rămânând cel mai urât oraş al ţării. Modernizarea ei s-a datorat, în mod absolut sinistru, marelui cutremur din 1977, care a prăbuşit sute de construcţii din paiantă sau lut, dând posibilitatea unei sistematizări urbanistice decente… Aşadar, este dătătoare de speranţe o eventuală subordonare Craiovei? Eu zic că nu, chiar dacă domnul Victor Ponta, răspunzând unei întrebări adresate de Mehedinţeanul, privind această dilemă, spunea senin şi convins că: „Evident, Mehedinţiul va rămâne în Oltenia!”… Păi nu prea avem de ce să ne bucurăm, domnule deputat! Sincer, o alipire de zona de vest a ţării, în speţă, de Banat, cea mai dezvoltată zonă a României, ne-ar prii, măcar pe considerentul că ar fi mult mai puţine găuri de astupat. În ce priveşte patriotismul local, să nu ne facem griji; Ţara Oaşului, sau a Haţegului sau a Târnavelor nu există ca unităţi teritorial-administrative, dar cu toate astea oamenii se simt afectiv legaţi de aceste teritorii şi ei tot oşeni sau pădureni, sau târnăveni îşi spun. Nici Mehedinţiul nu va dispărea, de asta să fiţi siguri, el va rămâne în sufletul fiecăruia şi va dăinui, prin port, prin obiceiuri, prin tradiţii, prin grai, prin felul de a fi al oamenilor, aşa că, fiţi fără grijă, vom rămâne mehedinţeni!

În cele din urmă…, s-a întâmplat şi a dat Dumnezeu ninsoare ca-n poveşti părând să fi ţesut feerie albă, ca-n poveştile lui Andersen, peste tot Mehedinţiul. Împăcaţi cu soarta, aşa cum se ştiu încă de la începuturi, truditorii pământului gândesc cu speranţă la seminţele puse în toamnă în ţărâna uscată de seceta cumplită… Poate, totuşi… Specialiştii dezbat îndelung şi emit sentinţe argumentate pretenţios: Degeaba, patul germinativ, bla-bla-bla… Va fi, după cum gândesc eu, tot după voia Domnului şi sufletele oamenilor, ştiinţa învăţaţilor dovedindu-se, încă o dată, searbădă în faţa capriciilor naturii. Că drumurile au fost impracticabile o bună perioadă, în ciuda eforturilor susţinute ale celor ce s-au angajat să le ţină deschise, nu trebuie nici să ne mânie, nici să ne surprindă… Căderile de zăpadă au fost uriaşe şi e greu să te baţi cu natura, cu atât mai greu să ieşi biruitor. Dar partea de nord a judeţului este afectată, vorbesc de drumurile ei, nu doar de stihiile naturii, ci şi de îndărătnicia oamenilor! Am văzut cu proprii ochi uriaşele maşini ale firmelor impuse de Marin Condescu să care cărbune pentru termocentrala de la Halânga, firme înmatriculate (ca şi mijloacele lor de transport) în judeţul Gorj, echipate cu anvelope uzate, blocând drumurile, făcându-le impracticabile. Chiar şi reţeaua de drumuri, reparată cu eforturi uriaşe, a fost distrusă de aceeaşi mastodonţi supraîncărcaţi, de multe ori aliniaţi în cozi interminabile pe marginea drumului, aşteptându-i pe lucrătorii de la ARR să-şi încheie programul ca să nu fie forţaţi să se supună „probei cântarului”… Nimeni nu ia nicio măsură împotriva acestora, pentru că sunt angajaţii oamenilor de casă ale sinistrului personaj care este Marin Condescu, atotputernicul lider sindical care face legea în toate, de la licitaţii în economie, la retrocedări sau schimburi de terenuri şi chiar şi în fotbal. Asta-i ţara pe care aţi dorit-o, ăştia-s liderii pe care i-aţi visat? Probabil că nu, dar ce rost mai au întrebările astea acum, când Mehedinţiul se află sub zăpadă, alb şi frumos, ca-n poveştile lui Andersen?

Mărturisesc faptul că nu vedeam cum va… „pedepsi” Traian Băsescu UDMR-ul pentru tupeul de a nu fi de acord, din capul locului, cu regionalizarea propusă de el. Gândeam că vacanţa va amâna răzbunarea pentru zilele răcoroase ale toamnei… Numai că n-a fost aşa! Cu aproape doi ani în urmă, rezultat al unei „îmburicări” a lui Vasile Blaga (vă mai aduceţi aminte de el?), cuscrul său era supus unei percheziţii domiciliare făcute de DNA, sub privirile „mascaţilor” care-i invadaseră proprietatea. Metodă patentată, deci, aplicată acum şi lui Laszlo Borbely… Sigur că nu iese fum fără foc, sigur că ceva este putred în activitatea liderului UDMR, numai că la fel poate fi şi situaţia altor colegi de-ai domniei sale! Aşadar, din toamnă, aproape că pot să pun pariu că liderii UDMR ce păreau atât de inflexibili, se vor muia ca ceara şi vor declara că „în urma unei atente analize a proiectului regionalizării, şi-au reconsiderat poziţia, pentru binele naţiunii!”… Frica păzeşte via, ce Dumnezeu, iar preşedintele le-a arătat pisica opozanţilor! Probabil că vom mai avea şi alte surprize, arsenalul prezidenţial pare a fi inepuizabil şi nu cred că Mehedinţiul va ieşi avantajat în vreun fel din treaba asta. Reacţia, deci, a fost una aşteptată, necunoscut era doar butonul pe care urma să se apese… Sunt convins că Gyorghy Frunda va rămâne pe baricadele Opoziţiei, dar ceilalţi colegi ai săi par mult mai dispuşi să-şi lipească bărbiile de piept… În consecinţă, vacanţa asta nu-i nici liniştită, nici frumoasă pentru cei mai mulţi dintre liderii politici ai României. Ea este doar un răgaz în care se fac calcule, se gândesc strategii şi se consolidează noi alianţe. Pe ce temeiuri? Vom vedea…

Interviuri cu participanţii la cvadrupla lansare de carte a lui Marius Cilibia la Furca Văii, Obârşia Cloşani, Mehedinţi, 28 aprilie 2011

Emisiune TV realizată cu participarea deputatului PNL de Mehedinţi Viorel Palaşcă, a regizorului şi realizatorului de emisiuni radio TV Valentin Vasilescu, şi a autorului şi jurnalistului Marius Cilibia.

Lansare cvadruplă de carte la Furca Văii, Mehedinţi, 2011.

Lansare cvadruplă de carte la Furca Văii, Mehedinţi, 2011, autor Marius Cilibia: “Voievodul lotrilor” (Editura Scrisul Românesc), “Profeţiile magului nebun”, “Balade pentru seri triste” şi “Cronici de cafenea” (Editura Măiastra, Tg. Jiu)

Lansarea cărţilor aMorale şi Păgânele, autor Marius Cilibia, transmisă de televiziunea Tele 2 Drobeta, Drobeta Turnu Severin, Mehedinţi.

De 1 Martie, un mărţişor special pentru toate doamnele din Mehedinţi, inegalabilul Claudiu Bleonţ care, împreună cu alţi actori din Bucureşti, au jucat pe scena Palatului Cultural Theodor Costescu “O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiiale, Claudiu Belonţ interpretând pe Rică Venturiano, marele îndrăgostit.