Nu miorlăie… încă! Toarce, doar, sperând că fornăitul său de cotoi bătrân îi va adormi pe cei din jur… Dan Voiculescu călăreşte un partiduleţ gata să-şi dea duhul, strivit sub un munte de compromisuri, o grămadă de promisiuni şi o mulţime de ambiţii. Popescu-Piedone, fost ospătar la hanul Prahova (se poartă moda cu ospătarii ajunşi primari sau prefecţi!), vrea Congres extraordinar şi funcţia de preşedinte, Voiculescu vrea reinstaurarea Monarhiei, dar nu oricum, ci ca propunere-soluţie venită în direct, la Antenele lui, pe data de 25 octombrie!!! S-a trezit Felix! Ce colaborare cu Securitatea, ce profituri de pe urma unei ţări buimace, nehotărâtă să treacă odată pragul tranziţiei? El se visează generalul Monk în variantă românească, dar ezită să se privească în oglinda realităţii, ca să nu vadă imaginea unui Cotoşman încălţat şi înfiretat de paradă, care stârneşte râsul… Urât mai îmbătrânesc câte unii. Poate n-om fi noi cel mai inteligent popor şi cu siguranţă nu suntem cel mai fericit, dar chiar să ne batem cuie în tălpi…, nu cred că suntem în stare. Păi chiar aşa, miştocăriţi de francezi pentru vini pe care nu le avem, săraci până la înfometare, entuziaşti până la acceptarea jignirilor finlandeze, dar tot nu cred că ne putem lăsa păcăliţi şi de-un hodorog al cărui nivel moral a fost creionat de notele informative prin care-şi turna colegii, vecinii, prietenii şi rudele de sânge la Securitate! Odioase vremuri trăim dacă am ajuns să luăm măcar în seamă asemenea personaje… S-a trezit Felix, dar mai bine făcea dacă dormea în continuare! Măcar îl uitam…

În ce mă priveşte, după ce s-a anunţat posibila comasare a alegerilor pentru toamna anului viitor, nu pot să cred că alianţa PSD-PNL-PC, sub sigla USL va rezista atât de mult timp! De ce? E simplu: prea multe orgolii, prea multe pretenţii, prea puţină forţă… În plus, dacă mai vreţi un argument, nicio alianţă din care a făcut parte PC-ul n-a rezistat dacă nu a avut acces la guvernare. Partidul domnului Dan Voiculescu nu rezistă decât dacă are posibilitatea de a roade oase serioase şi pentru asta vă rog să vă aduceţi aminte de perioada în care George Copos era vicepremier, iar Codruţ Sereş ministru la Economie… Pe de altă parte, adevăraţii liberali, membrii simpli, susţinuţi doar de crezul lor politic şi de carnetul de membru de partid, nu pot accepta să mărşăluiască umăr la umăr cu Ion Iliescu sau cu Dan Voiculescu! Îi împiedică doctrina, idealurile, obiectivele, limbajul, bunul simţ… Până la urmă, câte sacrificii trebuie să facă un om ca să le fie bine la câteva duzini de lideri mai mari sau mai mărunţi? Nici lui Adrian Năstase nu poate să-i fie bine în aceeaşi coloană cu Popescu Tăriceanu sau cu Ludovic Orban, ca să citez doar două din numele unor fruntaşi liberali, mai ales că nici nu pot să cred că măcar aşa, pe holuri, cei doi nu-i spun fostului premier,  ex-candidat la postul de preşedinte al ţării „Bombonel”… Se va ajunge, în curând, în opinia mea, la un punct limită, în care unii îşi vor aduce aminte de dosarele de la CNSAS, alţii de bunicii sau părinţii sau unchii care au pătimit în închisorile comuniste, alţii de bancurile cu trimitere în Congo şi aşa mai departe. Atunci alianţa asta va ceda, pentru că ea poate fi condusă de lideri, dar nu poate fi formată doar din aceştia! Iar semnalele sunt, scuzaţi expresia, nasoale… Deja, din ce ştiu eu, mai mulţi primari de la USL şi-au manifestat intenţia de a schimba macazul. Oare, de ce?

Întâmplător, i-am cunoscut pe amândoi, ba chiar cu unul dintre ei sunt prieten bun, la un moment dat fiind la fel de revoltaţi şi pornind, umăr la umăr, o cruciadă mediatică împotriva lui Dan Voiculescu, dar şi pentru consolidarea carierelor noastre jurnalistice. El a reuşit, eu… mai puţin, dar asta este viaţa. Dacă el a refuzat să se întoarcă în Caracal, oraşul lui de baştină, eu parcă abia am aşteptat un semnal dinspre Turnu-Severin, mai crezând încă în faptul că acasă poţi să răstorni munţii din loc… Şi de atunci, tot opintesc! Aţi ghicit, desigur, că este vorba de Dan Diaconescu. Celălalt nabab, pe care l-am cunoscut tot pe vremea când „aram ogorul” la trustul media INTACT, este, după cum sunt convins că v-aţi dat seama, Sergiu Andon…

Spre deosebire de jurnaliştii extrem de tineri, care vin cu RATA prin peisajul presei, iar după ce se conving că pot să stre­coare cu graţie virgula între su­biect şi predicat, revendică sa­larii pe care un Cartianu sau un Tolontan (numele mi-au venit întâmplător în minte, ambii fiindu-mi colegi pe vremuri…) nu le-au visat, măcar, în primii ani de profesie; pe vremea aceea se făcea ucenicie serioasă. Chiar şi în presă… Acum, atât Dan Dia­conescu, cât şi Sergiu An­don, care lucra mai mult cu Sorin Hobana pe vremea aceea, sunt extrem de bogaţi, adevăraţi nababi, Dan Diaconescu chiar declarând că este mult prea bo­gat pentru România, circulând cu limuzine care costă cât un cvar­tal întreg de locuinţe din natalu-i Caracal, ba având chiar şi avion personal. Sergiu An­don, în schimb, a câştigat puţin de pe urma demersului său pu­blicistic, orientându-se, în schimb, către ceea ce-i oferea ca­riera de avocat, dar şi cea de om politic. Permanent sub um­brela lui Dan Voiculescu, de care nu s-a despărţit nici un mi­nut, Sergiu Andon a ales atât să facă parte din partidul televizor al lui „Felix-Motanul”, cât şi să-i apere în instanţă pe fel de fel de golăneţi, printre care şi pe eternul lui stăpân. Abil până la nesimţire, a reuşit, în interesul clientului său, chiar să pulve­rizeze Legea CNSAS. Desigur că amândouă îndeletnicirile i-au adus extrem de mulţi bani, nu­mai că vârsta – destul de înain­tată – îl împiedică să se şi bucure de câştigurile ultimului deceniu şi jumătate. Se vor bucura, sunt convins, moştenitorii săi… Poate că nu scriam niciodată de cei doi, dar e bine să se ştie, în vremurile astea de criză, că se poate şi câştiga în România; fie făcându-ţi munca cinstit, cu pasiune şi devotament, fie vânzându-ţi sufletul diavolului!!! Pentru a doua abordare, sincer, nu dau nimănui sfaturi… Între timp, tot mai multe voci chiar din interiorul PSD acuză faptul că mult aşteptatul Congres al PSD ce se va desfăşura la sfârşitul săptămânii viitoare, începe să semene cu un veritabil Vanghelion, celebrul Revelion care anul acesta nu s-a mai ţinut şi care semăna, la rândul lui, cu o imensă pomană colectivă… Despre asta, însă, vom mai vorbi…

Dacă au adormit cu radioul pornit sau, Doamne fereşte!, cu televizorul (ceea ce este foarte nociv, să recunoaştem!), Dan Voiculescu sau Mircea Dinescu este posibil să se fi trezit cu sudoarea curgându-le pe perne… De ce? Păi pe toate canalele media s-a anunţat de codul portocaliu, iar ăştia doi, plus alţi câţiva pe care-i ştim prea bine, iubesc culoarea portocalie, ceva de speriat!

Staţi liniştiţi, măi băieţi, este vorba doar de toanele iernii, de ninsoare şi de viscol, nu vine nimeni să vă desfăşoare flamurile por­tocalii sub ferestre… Până una alta, ca să nu vă tihnească piftiile nici vouă, nici lui Mircea Geoană sau Ion Iliescu, să ştiţi că România a intrat sub scutul american antirachetă! Să le luăm pe rând, altfel riscăm să dăm peste cap eforturile vrăjitoarelor care fac des­cântece la Cluj, pentru ieşirea de sub influenţa „flăcării violete”… Dan Voiculescu a fost declarat clar şi irevocabil ca fost colaborator, ba chiar in­formator al Securităţii, stabilindu-se, fără dubii, că a făcut poliţie politică, a nenorocit o grămadă de oameni în schimbul unor avantaje materiale certe! Motanul Felix a fost, deci, dar a şi rămas, o Otreapă!!! Să mai spunem că a fost dat în vileag chiar o rudă de-a sa, la frângerea destinului căreia Felix a contribuit nemijlocit… Poetul Mircea Dinescu este lacom, la fel ca Felix, dar asta nu-i o noutate. Purtătorul de ru­başcă menită să-i mas­cheze lipsa gâtului, deşi ştia că este în stare de incom­patibilitate, a lăsat lucrurile aşa, că ce şi-o fi zis: de ce să nu sugă de la două ţâţe? Şi a supt! Acum, când ANI a descoperit mârlănia, pe cine declară vinovat Mircea Dinescu? Evident, pe pre­şedintele Traian Băsescu!!! Te învaţă cineva, maestre, să spui prostiile astea, sau ele ies chiar din gâtul ăla acoperit de gulerul ineste­ticului veşmânt purtat pe timpuri de mujicii ruşi? Oricum, dă-le telefon şi lui Nea Nelu, Piţigoiului Mir­cea Geoană şi, evident, lui Felix (poate se află şi pa­tronul tău, Sorin Ovidiu Vântu, alături de Dinu Pa­triciu, la cafea, aşa, ca între moguli, şi mai scuteşti nişte impulsuri!), ca să-i linişteşti, să le spui să nu mai tre­mure, codul portocaliu este doar un cod de aver­tizare în ce priveşte înăs­prirea condiţiilor meteo­ro­lo­gice!!! Iată că preşedintele Traian Băsescu a anunţat naţiunea că am intrat în normalitate, ca stat mem­bru NATO, intrând sub protecţia scutului anti-rachetă. Că preşedintele rus Medvedev s-a întrecut în declaraţii iresponsabile este treaba lui, nu s-a aşteptat nimeni să ţopăie de fericire, dar că s-au găsit cetăţeni români care să facă apo­logia rămânerii noastre în stare de apă călduţă şi neim­plicată, menită să nu supere epiderma nimănui, nu mai înţeleg. Adică vrei să fii băgat în seamă, să fi ajutat, dar să nu te implici? Ei, bine, aşa ceva nu mai este posibil, iar noi, cred eu, am ales, în cele din urmă, ta­băra corectă! Asta este, fiii ploii, ne-am detaşat de um­bra sinistră a Kremlinului şi sper să nu mai intrăm niciodată sub „protecţia” ei…