Posts Tagged ‘Adrian Năstase’

TEORIA CONSPIRAŢIEI

06.26.12

Tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase face valuri, aşa cum s-a şi vrut, de altfel. Dincolo de drama, reală, a unui om care se vede prăbuşit din cea mai înaltă postură în stat, în ipostaza de deţinut de drept comun, se nasc şi se amplifică dezbateri care nu-i pot face bine ex-premierului din perioada 2000-2004. Faptul că glonţul unui revolver de calibrul 9 n-a făcut ravagii nici măcar în zona în care a părăsit corpul lui Năstase naşte fireşti întrebări. Nu mă număr printre cei care ar fi dorit să-l vadă pe Adrian Năstase mort, Doamne fereşte, dar nici nu pot să fiu de acord cu teoria lui Victor Ponta cum că preşedintele Traian Băsescu s-ar bucura de asta. Până la urmă, beneficiarul, desigur, fără voie, al acestui nefericit eveniment este chiar premierul Victor Ponta, al cărui scandal personal privind lucrarea plagiat de doctorat începe să se estompeze tocmai datorită tentativei de suicid a lui Adrian Năstase!!! Nici pe Ponta nu-l bănuiesc de rea-intenţie în ceea ce priveşte presupusul plagiat, ci îl includ în categoria „victime ale modei titlului de doctor”. De ce? Pentru că suntem martorii unei astfel de mode, zeci de mii de români înscriindu-se cu frenezie într-o competiţie absurdă de dobândire a cartoanelor împopistrate cu fel şi fel de titluri universitare, civice, culturale, cu care au tot atâta legătură ca o mulgătoare fruntaşă de la o fermă de creştere a văcuţelor de rasă, cu pianul… Pe scurt, vă spun cu mâna pe inimă că fel de fel de indivizi, ajunşi cadre universitare, se oferă să le confecţioneze oamenilor de afaceri, politicienilor, celor care doresc aceste lucruri, lucrări de licenţă, teze de doctorat şi ce s-o mai cere pe piaţă, evident-contra cost. Tocmai ca să nu fie acuzaţi de plagiat şi să-şi atragă duşmănia „clienţilor”, „confecţionerii” se inspiră din propriile lucrări, evitând să pună ghilimelele de rigoare sau să facă necesarele trimiteri de subsol tocmai pentru ca cei numiţi „clienţi” să nu se sesizeze şi să nu ridice pretenţii de diminuare a contravalorii lucrărilor. Din discuţia cu un eminent profesor universitar, am înţeles că peste 80% din tezele de doctorat româneşti beneficiază de această „geneză”! Sunt convins că şi premierul Victor Ponta a căzut într-o astfel de cursă şi nimic mai mult… Rămâne curios cum se glosează la nesfârşit pe aceste teme, cu câtă fervoare, cu câtă pasională competenţă dezbat românii cele două întâmplări! Aşa se nasc cele mai abracadabrante teorii ale conspiraţiei, iar de scenarită, să recunoaştem, nu ducem lipsă, nici măcar în perioada asta de criză economică, politică şi morală…

ÎNCEP SĂ ZÂMBESC…

06.05.12

Dacă închisorile ar fi mixte, mi-ar plăcea să văd celebra jumătate de oră de plimbare a ocupanţilor unei celule ale căror nume ar fi următoarele: Mihai Boldea, Adrian Năstase, Cătălin Voicu, Monica Iacob Ridzzi… Nu-i aşa că ar fi nostim? Numai că pentru „salvarea” lui Adrian Năstase, „Bombonel” pe numele lui de scenă, se depun eforturi intense… Nici măcar convorbirea telefonică din zori, cu Grăjdan, nu va face ca magistraţii să-l condamne pe ex-premierul care şi-a luat ciubuc din orice, de la trofeul „Vaca lăptoasă” la „Trofeul Calităţii”… Cică „conversaţia nu este edificatoare”! Păi ce puteau să-şi vorbească cei doi chiar în dimineaţa zilei în care „Bombonel” s-a pomenit că subalternul Grăjdan retrage acţiunea de solicitare a daunelor, ca parte păgubită, pentru instituţia pe care tocmai fusese numit să o conducă? Evident, fostul premier i-a dezvăluit bossului de la Inspectoratul de Stat în Construcţii vreo nouă tehnică de udare a petuniilor, de despăduchere a castraveţilor sălbatici sau de monitorizare a mişcărilor cozii motanilor în timpul procesului de împerechere. Încep să zâmbesc, deşi s-ar zice că nu am motive, dar nu mă pot abţine când văd cum câteva sute de oameni ne cred pe toţi ceilalţi douăzeci de milioane nişte simpli idioţi… Până la urmă, indiferent care vor fi soluţiile pronunţate, noi cam cu asta rămânem: cu zâmbitul, că bucuriile cele mari, care să ne facă să râdem în hohote, nu sunt pentru noi. Am avut o şansă, în decembrie 1989, dar am finalizat-o româneşte: am ratat-o!

CU STÂNGUL PE TOBĂ!

05.29.12

Pare incredibil! Victor Ponta, chiar înainte de a fi politician, chiar înainte de a fi copilot în rally-uri, ar trebui să rămână OM AL LEGII, numai că pare să nu fie aşa… Cum altfel să interpretăm faptul că Hotărârea de Guvern privind retragerea sumelor alocate de Guvernul Ungureanu pentru reechilibrarea bugetelor locale a fost declarată neconstituţională de către CCR? Sincer, cred că n-a fost decât o scăpare, o măsură entuziastă, care s-a dovedit pripită… Cel puţin aşa vreau să cred. Nici acuzele cum că Guvernul Ponta are ca obiectiv principal scoaterea „basma curată” a lui Adrian Năstase, nu vreau să cred că este adevărată. Este drept că proaspăt instalatul şef de la Inspectoratul de Stat în Construcţii a retras pretenţiile instituţiei pe care fusese numit s-o conducă din celebrul „Dosar al Calităţii” , dar reacţia premierului a fost imediată: l-a demis din funcţie!!! Acum, sincer, măsura nu poate fi întregită decât cu reafirmarea pretenţiilor în celebrul dosar şi sunt convins că se va face şi asta… Sau, nu? Abia atunci ne vom putea pronunţa dacă România se pregăteşte să defileze, ca pe vremea lui Iliescu şi Năstase, cu „stângul pe tobă”, sau vom continua eforturile pentru consolidarea statului democratic. Deocamdată, nimic nu-i limpede şi nici demiterea lui Vladimir Tismăneanu nu este chiar o tragedie, Volodea (diminutivul firesc de la Vladimir, nu de la VALER, cum l-au botezat unii jurnalişti locali pe celebrul cercetător şi istoric), dacă ţinem cont de controversele şi contorsiunile care i-au marcat evoluţia acestuia în spaţiul public. Se mai întâmplă şi nu-i nimic nefiresc în faptul că „oamenii noştri” sunt înlocuiţi cu „oamenii lor” în cazul schimbărilor politice. se practică şi la case mult mai mari, aşa că nu pricep de ce ar fi nefiresc la noi… Cum vor evolua, însă, lucrurile? Vom vedea cu toţii până la sfârşitul toamnei. După aia vom şti care pingele ni se vor uza mai întâi…

NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ

02.16.12

Se pare că atât a durat suflul USL, alianţa construită cu unicul scop de a-l da la o parte pe preşedintele Traian Băsescu…, până la depunerea mandatului Guvernului Boc! Chiar de la înfiinţarea USL pronosticam iminenta destrămare  a acesteia şi mulţi m-au privit chiorâş atunci. Dincolo de diferenţa dogmatică cele două partide plus trustul de presă care compun USL se deosebesc şi prin genul de relaţii pe care îl au liderii lor cu serviciile secrete. Dacă relaţia lui Felix cu fosta Securitate este mai mult decât mediatizată, iar Crin Antonescu, somnoros şi preocupat doar de freza uşor desuetă pe care-o afişează, nu şi-a făcut timp să colaboreze cu „serviciile”, se pare că Victor Ponta n-a putut risca să debuteze într-un soi de Armaghedon mediatic, operaţiune căreia nici mentorul său, Adrian Năstase, nu i-a făcut faţă cu prea mult succes. În consecinţă, a venit la investirea noului Guvern pentru a-i ridica osanale premierului desemnat!!! Mârâielile sale la adresa lui Traian Băsescu nici n-au mai fost auzite, în schimb s-au auzit clar presupunerile ce au sunat ca nişte promisiuni, cum că Opoziţia ar putea colabora cu noul Guvern… Ce vreţi mai mult? Oricât de libertini, liberalii s-au oţărât şi au ieşit la atac cu declaraţii dintre cele mai belicoase, ceea ce înseamnă că a început, deja, numărătoarea inversă… Nu scriu cu bucurie treaba asta, dar tot ce-a reuşit USL să acumuleze de când s-a înfiinţat, a demolat Victor Ponta cu un simplu discurs! Este drept, acesta s-a întins pe durata a circa 40 de minute…

TACTICI DEPĂŞITE?

12.07.11

În pană de idei, liderii USL s-au gândit să facă puţină agitaţie: de Ziua Naţională s-au deplasat în Ardeal, recunoscut fief al PDL-ului, pentru a mai agita puţin spiritele, exploatând starea de sărăcie şi de nemulţumire a populaţiei. Rezultatul? Stoic, premierul Emil Boc şi-a luat o porţie consistentă de huiduieli. Ca să fiu sincer, acesta era un efect aşteptat, care nu s-a constituit în nici un fel de surpriză. Tactica aţâţării oamenilor mi se pare complet depăşită şi extrem de periculoasă pentru cei care o practică. De ce? Foarte simplu, pentru că la o minimă analiză chiar şi a celor care-şi sparg plămânii huiduind, USL nu vine cu nicio soluţie alternativă pentru creşterea economică, nu vine, încă, cu un program viabil de revigorare a economiei, singura în stare să aducă şi mult râvnita bună-stare. Ce facem, ne întoarcem la binecunoscutele propuneri şi promisiuni (neonorate) ale Abramburicii Ecaterina Andronescu cu mărirea salariilor? Chiar nu-şi dă seama nimeni că nu este posibil să facem astfel de majorări în perioadă de criză? Au Crin Antonescu şi Victor Ponta vreo reţetă miraculoasă? Eu cred că nu… Să fiu bine înţeles: sunt departe de a fi vreun suporter al lui Emil Boc, ba chiar dimpotrivă, dar nici huiduiala fără rost nu mi se pare potrivită decât, eventual, ca alternativă a încălzirii corzilor vocale. Dacă stăm şi judecăm drept lucrurile, prăbuşirea economiei naţionale are rădăcinile în guvernarea PSD, iar tactica privatizării cu orice preţ a fost concepută de guvernarea CDR şi materializată profund de regimul Adrian Năstase… În cazul acesta, nu credeţi că registrul adresanţilor huiduielilor ar trebui extins?

MIŞCĂRI CIUDATE

11.29.11

Mircea Geoană a traversat mai puţin de doi ani de la noaptea în care, ţopăind, exclama: „Mihaela, dragostea mea…”… Omul care părea să fie speranţa celor ce sufereau social-democrat a pierdut, în aceşti mai puţin de doi ani cam tot ce putea pierde în plan politic! A rămas cu funcţia de senator, fără să mai fie membru al vreunui partid politic. Deocamdată! Pentru că pare puţin probabil că „senatorul lubeniţelor” va rămâne pe dinafară, rumegându-şi, sfielnic, eşecul. Ce l-a adus în postura asta? Aversiunea clară a lui Ion Iliescu, maşinaţiunile greu de dibuit ale lui Adrian Năstase şi vocaţia de executant al lui Victor Ponta, cel care, ajuns în criză de timp pentru atingerea targetului, l-a pus chiar pe socrul său, Ilie Sârbu, să propună decapitarea lui Geoană. Mişcările astea de gherilă din sânul propriului partid, sunt nu doar ciudate, ci chiar autodistructive. USL propune declanşarea procedurilor de suspendare a Preşedintelui! Cu cine? Pe lângă handicapul de 17 voturi pe care îl aveau, USL-iştii l-au adăugat la „pasiv” şi pe senatorul Mircea Geoană, cel care, în mod sigur nu va mai vota alături de ei. Pe lângă acesta, la fel de sigur, cel puţin o duzină de parlamentari PSD nu vor mai răspunde la comenzi, iar dacă vreţi un exemplu, o să scriem numele Oanei Niculescu Mizil, cea care s-a declarat, deja, alături de recentul mazilit. Nici pe la organizaţiile judeţene, mai ales cele din Oltenia, PSD nu se simte prea bine, Doljul, Giurgiul şi chiar Gorjul (adică exact fieful unde taie şi spânzură Ponta) dând clare semne de răscoală. Ca să alimenteze presimţirile negre, „Piaza rea” Ion Iliescu era internat de urgenţă la Elias la mai puţin de 24 de ore de la decapitarea lui Geoană, operaţiune în spatele căruia se află… Sigur că asta nu este decât o coincidenţă, suficientă, însă, ca să motiveze următoarele viraje de atitudine ale multora dintre cei care acum par soldaţi fideli ai partidului. În consecinţă, ca o simplă previziune personală, luaţi în calcul ca până la primăvară PNL să devină principala forţă politică a USL-ului! Acesta să fie scopul ciudatelor mişcări din rândurile PSD-ului? Nimic nu-i imposibil!

PUNCTUL LIMITĂ

09.07.11

În ce mă priveşte, după ce s-a anunţat posibila comasare a alegerilor pentru toamna anului viitor, nu pot să cred că alianţa PSD-PNL-PC, sub sigla USL va rezista atât de mult timp! De ce? E simplu: prea multe orgolii, prea multe pretenţii, prea puţină forţă… În plus, dacă mai vreţi un argument, nicio alianţă din care a făcut parte PC-ul n-a rezistat dacă nu a avut acces la guvernare. Partidul domnului Dan Voiculescu nu rezistă decât dacă are posibilitatea de a roade oase serioase şi pentru asta vă rog să vă aduceţi aminte de perioada în care George Copos era vicepremier, iar Codruţ Sereş ministru la Economie… Pe de altă parte, adevăraţii liberali, membrii simpli, susţinuţi doar de crezul lor politic şi de carnetul de membru de partid, nu pot accepta să mărşăluiască umăr la umăr cu Ion Iliescu sau cu Dan Voiculescu! Îi împiedică doctrina, idealurile, obiectivele, limbajul, bunul simţ… Până la urmă, câte sacrificii trebuie să facă un om ca să le fie bine la câteva duzini de lideri mai mari sau mai mărunţi? Nici lui Adrian Năstase nu poate să-i fie bine în aceeaşi coloană cu Popescu Tăriceanu sau cu Ludovic Orban, ca să citez doar două din numele unor fruntaşi liberali, mai ales că nici nu pot să cred că măcar aşa, pe holuri, cei doi nu-i spun fostului premier,  ex-candidat la postul de preşedinte al ţării „Bombonel”… Se va ajunge, în curând, în opinia mea, la un punct limită, în care unii îşi vor aduce aminte de dosarele de la CNSAS, alţii de bunicii sau părinţii sau unchii care au pătimit în închisorile comuniste, alţii de bancurile cu trimitere în Congo şi aşa mai departe. Atunci alianţa asta va ceda, pentru că ea poate fi condusă de lideri, dar nu poate fi formată doar din aceştia! Iar semnalele sunt, scuzaţi expresia, nasoale… Deja, din ce ştiu eu, mai mulţi primari de la USL şi-au manifestat intenţia de a schimba macazul. Oare, de ce?

Cât de lider e Ponta?

02.23.10

Este clar pentru toată lumea – şi cu atât mai mult pentru Victor Ponta – că ginerele lui Ilie Sârbu a ajuns lider al PSD-ului printr-un favorabil concurs de împrejurări. Soluţiile cu permanent uzaţii Adrian Năstase sau Miron Mitrea implicau un extraordinar de mare grad de risc, întrucât nimeni nu putea garanta că cei doi vor reuşi nu să-l bată pe Mircea Geoană, cât mai ales să destrame urzelile lui Marian Vanghelie, aşa că s-a apelat la Victor Ponta, fostul procuror cu socru şef de filială şi relaţii cât cuprinde, precum şi posesor de figură de copil căruia i s-a luat prăjitura din faţă… Cât de tare va reuşi el, însă, să se impună…, vom mai vedea!

Aşadar, după un scenariu scris şi explicat de bătrânul sforar bolşevic care continuă să rămână, chiar şi la 80 de ani, Ion Iliescu, Mitrea şi Năstase s-au dat la o parte pe rând, croindu-i pârtie soţului Dacianei. Radu Mazăre a procedat şi el în acelaşi fel, pentru că oricât de simpatic ar fi şi orice rezultate ar avea, niciunui elefant din vechiul parc politic comunist nu i-ar conveni, la o adică, să răspundă la comenzile unuia care-şi amarează iahtul direct la pontonul amenajat în sufragerie, dansează samba şi sirtaky, sparge farfurii, se îmbracă fistichiu şi mai sare şi cu paraşuta!!! Ce Dum­ne­zeu, oamenii ăştia bătrâni nu sunt obişnuiţi să se afişeze chiar aşa, cu pa­­raşutele… Unde mai pui că, sfi­dând permanenta luptă de clasă, Ma­zăre a mai ieşit şi pe scenă, îm­preună cu odrasla, costumaţi în uni­­forme naziste, care… ori­şicât… Pe urmă, ce obicei mai e şi acesta, ca într-un partid al celor mulţi, săraci şi cinstiţi, tu să te lau­zi cu averea personală? Aşadar, Pon­ta a fost soluţia perfectă, iar el, îmbătat de perspectiva de a se uita la Geoană, Hrebenciuc şi Van­ghelie de sus, de la prezidiu, de aco­­­lo de unde zisese Vanghelie că-i… dă, a acceptat pe loc. Acum, în zilele următoare, vom vedea dacă Ponta va fi un ade­vărat lider sau doar expresia răz­bunării triun­ghiului Iliescu-Năs­tase-Mitrea; pen­tru că în acest din urmă caz vor urma clipe grele pen­tru cei care i-au fost fideli lui Mir­cea Geoa­nă. Personal, nu m-am aştep­tat ca Vanghelie să fie aşa de uşor de demolat cu doar două întrebări ale lui Florentin Pandele, aşa cum nu m-am aşteptat nici ca majoritatea delegaţilor aleşi pe sprânceană să înlocuiască reper­to­riul de ovaţii pentru primarul-pi­tic cu cel de huiduieli expediat pe aceea­şi adresă. Premise pentru de­capitarea fantelui de Ferentari care a luat în băşcălie oferta ma­tri­­­monială a colegilor care vor func­­ţii în partid, ar fi, condiţiile sunt în­deplinite, mai rămâne să ve­­dem când se va întâmpla acest lu­cru. Unul câte unul, parla­men­tarii PSD din vechea gardă au cam început s-o tulească, speriaţi că reformarea par­tidului i-ar de­masca ca pe nişte po­litruci ieşiţi com­plet din formă, aşa că s-au dus să îngroaşe rân­durile grupului de independenţi. Acolo, măcar, este nevoie de ei! Mi-aş dori mult ca în zilele ur­mă­toare, ca un favor pe care îl da­torează lui Miron Mi­trea, Ponta să anunţe că are o altă propunere pen­tru funcţia de pre­şedinte al Se­na­tului! Abia atunci se va vedea da­că PSD-ul are un lider sau… mai mulţi…

Transformarea

02.16.10

Personal, nu credeam că va veni atât de curând momentul în care Adrian Năstase (unul dintre cei mai abili politicieni români) se va transforma din „Bombonel” în „Iepuraş”… Că a ales să schimbe damful de zaharicale cu imaginea ingenuă a patrupedului îndrăgit, dar cam fraier, este o chestiune de ordin pur personal, numai că, de fapt, altceva se ascunde în spatele acestei transformări. Ce anume? Vom încerca să desluşim imediat…

Este clar, înainte de toa­te, că Adrian Năstase nu a fost, NICIODATĂ, simpa­ti­zat de toată suflarea PSD-istă! Aaa, că i s-a ştiut de fri­că, că a ţinut partidul în mână, este cu totul şi cu totul altă discuţie, dar mult prea mulţi au fost ne­mul­ţumiţi de faptul că toate gu­rile de scurgere ale con­ductelor de acumulare a fon­durilor pentru partid mer­geau direct în buzu­na­rele şefului partidului. De altfel, este binecunoscut epi­sodul în care soţia fos­tului preşedinte PSD, doam­na Dana Năstase, a de­clarat, într-un cerc de apro­piaţi, aici, în Mehe­din­ţi, că nu vrea ca până la în­cheierea mandatului de pre­mier al soţului său, să acu­muleze mai puţin de două milioane de dolari ame­ricani în cont – bani lichizi – baş­ca celelalte (multe pro­prietăţi şi bunuri)!!! Fru­moa­să ambiţie, ce să mai zi­cem… Acum, datorită fap­tului că a simţit că bătălia pen­tru un nou mandat de pre­­şedinte al partidului este pier­dută chiar din start, Adrian Năstase a ales să iasă din competiţie, sesi­zând că ar fi fost eşecul fi­nal, la vârsta sa „come-back”-urile fiind mai mult de domeniul fanteziei. În con­secinţă, pentru a în­cerca să creeze şi impresia că poate, încă, dirija anu­mite acţiuni de anvergură în par­tid, l-a propulsat pe dis­cipolul său, Victor Pon­ta, ca principal contracan­di­dat al lui Geoană, spe­rând într-o coalizare de ul­tim mo­ment a tuturor con­­tes­tatarilor lui Geoană, sub stea­gul de luptă des­făşurat de guralivul par­la­mentar de Gorj. Sigur că Năs­tase mizează şi pe nu­me­roasele le­gături, unele chiar de ru­denie, pe care Ponta le are în partid, dar şi pe faptul că tot în fa­voarea fostului pro­curor ar putea veni şi o even­tua­lă renunţare la can­didatură a lui Miron Mitrea. Mai ră­mâne acum ca şi fostul lider al CNSLR-Fră­ţia să fie de acord cu mu­tarea pe care a regizat-o tandemul Năstase-Ponta, pri­mul din postura de iepu­re care i-a deschis drumul spre vic­torie outsiderului Pon­ta. Asta dacă, evident, pie­dica pusă de Vanghelie nu-i va face pe toţi cei trei pro­tagonişti despre care am vor­bit să vină de-a ber­beleacul, direct în nas!

Răzbunarea lui Vanghelie

02.16.10

Cu toate că ai momente când îţi vine să-i plângi de milă (mai ales când dă drumul glasului ăluia, de plângăcios) Marian Vanghelie chiar este o forţă în PSD! A făcut ce a făcut „piticul atomic de Ferentari” şi a aranjat lucrurile aşa cum i-au convenit lui: Congresul PSD va avea loc la ROMEXPO, acolo unde-şi organiza celebrele Vanghelioane şi cam o treime din delegaţi vor fi oamenii lui… Pentru că este mult mai abil decât l-au crezut unii, nici susţinerea pentru Mircea Geoană nu este bătută în cuie, Vanghelie negociind o posibilă „întoarcere de macaz”, chiar acum, când nu mai sunt decât câteva zeci de ore până la începerea Congresului…

În fond, cine ar putea să-l acu­ze? Hrebenciuc, cel care a schimbat taberele şi liderii ca pe ciorapi? Mitrea, care a venit în partid călare pe camioanele CNSLR-Frăţia, după ce-i fă­cuse praf cariera sindicală chiar lui Victor Ciorbea? Cris­tian Diaconescu, omul liniştit care n-a candidat, cu succes, ni­ciodată? Sau Adrian Năstase, zis şi „Bombonel”, care s-a îm­buibat pe vremea cât a fost li­der de partid, mai dihai decât fa­­milia regală a Marii Britanii într-o jumătate de mileniu de dom­nie? Despre Geoană-Piţi­goi sau „ultimul, cu voia dum­nea­voastră, pe listă, Ion Ilies­cu”, nici nu mai vreau să amin­tesc, fiind, totuşi, început de săp­tămână şi refuzând să mă gân­desc la lucruri scârboase… Aşadar, aproape pe nebăgate de seamă, Marian Vanghelie a ajuns cel mai important lider al PSD-ului actual, dându-le cu tifla fondatorilor partidului, dar şi celor care au ghidonat co­losul politic de stânga către cul­mile gloriei cu doar câţiva ani în urmă. Conştient că nu poate îndeplini rolul de „Lider Ma­ximo”, Vanghelie s-ar mul­ţumi şi cu funcţia de păpuşar-şef, funcţie ce i-ar permite ca, din umbră, să împartă funcţii şi favoruri, dar şi să sanc­ţio­ne­ze după bunul plac! Credeţi că ar avea vreo emoţie să-l ex­cludă, de exemplu, pe Miron Mi­trea sau pe Mădălin Voicu? Aşşş, de unde!!! Ba chiar, dacă lucrul acesta i-ar sta în putere, fiţi con­vinşi că un rânjet de sa­tisfacţie i-ar acoperi toată faţa. Din păcate pentru PSD, însă, cei citaţi mai sus mai degrabă şi-ar da ei demisia decât să ajun­gă la mâna lui Vanghelie, aşa că să nu vă fie de mirare dacă, ime­diat după Congres, foar­te multe dintre figurile psd-iste de prim-plan ale ulti­milor zece ani, se vor reîntâlni într-o nouă for­ma­ţiune po­litică… Abia atunci va fi satis­făcut Vanghelie, pen­tru că dacă nu i se pot re­cunoaşte merite reale în fon­darea şi creşterea PSD-ului, mă­car poate să i se recunoască ro­lul de DE­MO­LATOR al acestuia!

Revolta bătrânului activist bolşevic

02.09.10

În cele din urmă, aşa cum aşteptam de multă vreme, Ion Iliescu a răbufnit: „Dar ce, vreţi să privatizaţi partidul!?”…, le-a strigat el lui Mircea Geoană şi acoliţilor săi, Niţă şi Dan Nica. Pentru că, domnişoare, doamne, domni, echipa de guerilă a Piţigoiului naţional încearcă să fraudeze alegerile de la apropiatul Congres PSD, prin manipularea nu doar a felului în care se va vota, dar şi prin convenabila stabilire a numărului de delegaţi din fiecare judeţ, care vor participa la lucrările Congresului. Aşa că revolta bătrânului bolşevic este, până la un punct, pe deplin justificată…

Mai mult decât atât, Mi­ron Mitrea, unul dintre prin­cipalii contracandidaţi ai lui Mircea Geoană, a ce­rut, nici mai mult, nici mai pu­ţin, decât boicotarea Con­­gre­su­lui, ca răspuns la jo­curile de culise pe care Geoa­nă şi echi­pa sa le fac pen­tru a frau­da alegerile! În fe­lul aces­ta, chiar psd-iştii re­cu­nosc faptul că echipa per­dantă la alegerile pre­zi­den­ţiale îşi bazează toate de­mer­surile electorale pe fraudă, manoperă la care se pri­cep perfect, ceea ce, to­tuşi, s-a do­vedit a nu fi de ajuns! Adrian Năstase, pre­feratul lui Ion Iliescu pen­tru funcţia de preşedinte PSD, face – şi el – spume la gu­ră, încercând să stopeze frau­darea alege­rilor, de­mas­când furtişa­gu­rile (ceea ce este de tot râsul, trebuie să re­cunoaştem!) la care se de­dă echipa fostului candidat la preşedenţia Ro­mâniei. Se arată, deci, cu de­getul prin PSD, încercând să se de­monstreze că liderul la as­censiunea căruia au pus cu to­ţii umărul nu este decât un profitor ordinar, fapt de ca­re românaşii simpli şi oneş­ti îşi dăduseră de multă vre­me seama. Acum, dacă unele umori ale acestor li­de­ri de plan secund mai pot fi înţelese, nu acelaşi lucru se poate spune despre ne­mul­ţu­mirea şi revolta lui Ion Iliescu. Păi bine, ‘Nea Ne­lule, nu matale l-ai ri­dicat pe ti­călos, este drept, la sfatul şi po­vaţa Mos­co­vei? Nu ma­tale guiţai ca o scroafă în căl­duri că ce di­plomat de marcă ai des­co­perit în persoana aces­tui in­giner constructor care a cres­cut sugând la ţâţa Se­curităţii? Sigur că nu este prima otreapă pe care ai pro­movat-o, dar este una din­tre puţinele ale căror pres­taţii ajung să te ne­mulţumească, mai ales de când şi doamna Nina s-a ară­tat oripilată, botezându-l „Prostănac” în ropotele de aplauze ale naţiunii. Dacă tot am vorbit de ceea ce spun consoartele liderilor PSD, să ne aducem aminte şi de faptul că Mihaela „dra­gostea mea” l-a sfătuit pu­blic pe Mirciulică să se de­baraseze de „înve­chiţi” ca Iliescu şi Năstase, ceea ce, oricum, numai gest di­­plomatic nu a fost… Va avea revolta bătrânului acti­vist bolşevic vreun ecou? Greu de spus, deşi, în mod sincer, este de aşteptat să aibă…