Posts Tagged ‘Adrian Duicu’

ALEGERI…

04.06.13

Săptămâna trecută s-a pus punct episodului alegerilor pentru psd-iştii mehedinţeni. Rezultatele erau previzibile şi nu cred că a avut cineva emoţii în privinţa lor, atât Adrian Duicu, pentru funcţia de lider al Filialei, cât şi Marius Screciu pentru cea de lider al organizaţiei municipale Turnu-Severin fiind singurii candidaţi. N-am să vorbesc nici despre participarea unui întreg pluton de lideri ai PSD la Conferinţa judeţeană a Filialei Mehedinţi a PSD, o face, în amănunt, colegul câteva pagini mai încolo. Consider că, în mod nemeritat, s-a trecut cam repede peste candidatura lui Marius Screciu, actual viceprimar al municipiului şi-de câţiva ani-lider incontestabil al psd-iştilor severineni. Sigur, ca fiecare om politic normal, mai este şi el „contrat” prin presă, dar dacă priveşti atent în jurul său, nu găseşti niciun alt coleg de partid, care să revendice, cu şanse de reuşită, rolul de lider în organizaţie! Acesta este mare lucru, mai ales că Screciu are şi vârsta de partea lui. Lider la Tineret, apoi secretar-general, apoi preşedinte… Cam acesta este traseul, în linii mari, fireşte, pe care l-a parcurs fostul sportiv de performanţă. Va fi mai mult de atât, se va opri aici, e greu de spus, dar am presimţirea că vom afla în curând…

PREŢUL PLĂTIT

02.02.12

Aş putea să încep cam aşa materialul pe care-l aveţi sub ochi: „Iubiţi cititori, sunteţi primii români care aveţi ocazia să aflaţi care a fost adevăratul motiv pentru care doctorul Raed Arafat s-a pronunţat împotriva Legii Sănătăţii…”… Adevărul este că după atâţia ani petrecuţi în presa centrală, am rămas cu prieteni, oameni din branşă, evident, oameni care află ce se întâmplă şi care nu întotdeauna pot, din diverse motive, să publice ceea ce află. În consecinţă, apelează la vechea metodă…: „Sună un prieten”!!! Este drept, nu am prieteni şi printre absolvenţii Academiei de Vopsitori, nici nu folosesc date despre amanţii-şoferi, dar asta este altă discuţie… Să revenim la doctorul Raed Arafat, altfel un excelent practician şi un meticulos manager al Serviciului de Ambulanţă. Conform surselor de care vorbeam, îndelung şi meticulos verificate, Raed Arafat a cerut POSIBILITATEA DE A CANDIDA LA POSTUL DE PRIMAR AL CAPITALEI! Din partea PDL, evident!!! Ezitările şefilor partidului au dus la scandalul cu Legea Sănătăţii… Argumentele lui Raed Arafat au fost destul de subţiri, principalul dintre ele fiind acela că pe Sorin Oprescu doar un doctor îl poate bate. Obiecţia unui lider PDL, cum că Raed Arafat nu se bucură de cine ştie ce notorietate în rândul bucureştenilor a declanşat acţiunea fostului şi actualului subsecretar de stat. Impresionantă demonstraţie de forţă, veţi recunoaşte, întrucât Raed Arafat a obţinut ce şi-a dorit, atât recunoaşterea publică certificată de demonstranţi, cât şi promisiunea că va fi susţinut să candideze pentru postul de primar general al Capitalei! Oricum PDL nu avea un candidat serios pentru acest post… Cam acesta este preţul politic plătit unui om care a vrut să-şi vadă ambiţiile susţinute… Vor mai fi şi alte întâmplări de acest gen, pentru că timpul începe să alerge mai repede, iar noi, ca de obicei, vă vom ţine la curent…

Marius Cilibia

P.S. Ca să nu încheiem deprimant şi să ne referim, totuşi, la judeţul în care trăim, ce-o fi vrut să spună preşedintele PSD, domnul Adrian Duicu, atunci când a zis că are informaţii cum că nu s-au stabilit încă numele candidaţilor PDL la primăria municipiului reşedinţă de judeţ şi la preşedinţia Consiliului Judeţean? Sincer, cred că doar a doua nominalizare îl apasă mai tare, de aceea facem şi noi o consultare publică, aşa, pentru satisfacerea curiozităţii noastre şi pentru informarea zecilor de cititori care ne-au scris pe această temă: cine credeţi că ar trebui să fie candidatul PDL pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi: Marius Bălu sau Andi Nodiţ?

AMPLITUDINE MAXIMĂ

11.11.10

Remember: Articol apărut în data de 04 martie 2009 în Informaţia de Severin

Acum 32 de ani, după orele 21,00, românii priveau la televizoarele alb-negru un film bulgăresc destul de prost, intitulat parcă „Dulce şi amar”… Tocmai când intriga era în toi, imaginea de pe micile tuburi catodice a devenit negru mat şi pereţii caselor au început să se mişte… Îmi amintesc, ca azi, dansul sălbatic al blocurilor turn, dans pe care-l priveam din pragul casei părinteşti, îmi amintesc panica oamenilor şi amplitudinea grozăviei care lovise România, amplitudine reliefată în presa de a doua zi… Lacrimi, groază, durere… Şocul a fost imens, aşa cum este şi în Filiala PSD Mehedinţi la începutul acestei săptămâni.

Aşa cum anticipam, rezultatul confruntării la vârf din cadrul PSD-ului mehedinţean nu putea fi hotărât decât de o acţiune fermă, tranşantă, care să lămurească lucrurile dintr-una, ca într-o acţiune de comando. S-a dovedit, conform pronosticului meu, că Adrian Duicu este şi mai decis, şi mai proaspăt şi mult mai bine susţinut „de la centru”, iar preşedintele interimar al psd-iştilor mehedinţeni s-a arătat hotărât să-şi joace toate atuurile, dovedind că poate să-şi conducă partidul şi că viitorul său mandat de preşedinte ales are semnele unei perioade de succes. De ce? Măcar pentru faptul că PSD Mehedinţi nu poate cădea mai jos, ca scor electoral, decât în anii 2007-2008. Pur şi simplu, excluderea din PSD a lui Constantin (Stelică) Sîrbulescu şi a lui Liviu Nicolicea a avut efectul unei lovituri de baros pentru cei care mai erau fideli celor doi fraţi care au condus filiala judeţeană cu mână de fier. Acum ies la iveală multe din intimităţile vieţii de partid, teroarea în care au trăit membrii eşalonului doi al activiştilor PSD, şantajul ordinar şi permanent la care au fost supuşi, obrocul pe care l-au suportat, fără crâcnire…

Cinicul situaţiei rezultă din faptul că Liviu Nicolicea a fost exclus din partid pe baza unei hotărâri iniţiate de deputatul Eugen Nicolicea şi aprobată, în unanimitate, de către conducerea PSD! Cum s-ar spune, Duicu la curăţat pe fratele cel mic… pe mâna fratelui cel mare! Diplomat versat, Adrian Duicu n-a avut nicio reţinere în a lăsa o portiţă deschisă viitoarei colaborări cu PDL-ul, declarând că: „Voi respecta deciziile venite de la centru!”, gest politic menit să-i consolideze susţinerea de la vârful partidului. Din ce ştiu eu, în afara simpatiei necondiţionate a lui Mircea Geoană, Adrian Duicu se bucură şi de amiciţia lui Viorel Hrebenciuc, ceea ce este infinit mai benefic pentru el. Dar să lichidăm acest subiect, pentru moment, pentru că sunt convins, războiul va continua şi vom fi nevoiţi să mai scriem despre asta…

Mulţi dintre cei ce citiţi acest material poate că nici nu eraţi născuţi în apocaliptica seară a zilei de 4 martie 1977, alţii eraţi prea mici. Nici eu nu apucasem, încă, să am propriul buletin de identitate, dar amintirea clipelor de atunci îmi dă fiori şi simt nevoia să caut un punct de sprijin, să strâng scaunul pe care stau… Mă mai pomenesc că-mi vin în memorie imaginile cu imobile retezate parcă de un ferăstrău monstruos, cu membre mutilate care se ivesc dintre grămezile de moloz, cu chipuri de oameni distruşi, care abia îşi stăpânesc lacrimile… Peste doar patru zile venea sărbătoarea mult aşteptată (între puţinele sărbători reale din vremea aceea) a zilei de 8 Martie şi, pentru prima dată, în acea zi nu s-au oferit, în Bucureşti, flori femeilor. Nu mai erau flori, pentru că fie fuseseră puse în coroane, fie erau duse în locurile unde blocurile prăbuşite îşi îngropaseră locatarii… Lumânările erau interzise!

Cântecul piţigoiului

02.22.10

Am afirmat, chiar de mai multe ori, că Mircea Geoană nu poate pierde alegerile pentru funcţia de preşedinte al PSD. Recunosc asta, deşi am stat toată seara de sâmbătă cu sufletul la gură că doar-doar se va întâmpla minunea… Şi s-a întâmplat, demonstrându-se încă o dată faptul că Geoană este un „looser” veritabil şi se şi află sub blestemul cifrei 7. Alegerile prezidenţiale le-a pierdut la o diferenţă de şaptezeci şi ceva de mii de voturi, pe cele de sâmbătă, la o diferenţă de 75 de voturi!!! Marian Vanghelie s-a dovedit o piază rea nu doar pentru Geoană, ci şi pentru Adrian Duicu, liderul Filialei PSD Mehedinţi, cel care a mers „necondiţionat” pe mâna celor care au pierdut…

Delegaţia psd-iştilor me­­­hedinţeni se întoarce ca o oaste învinsă, cu flamurile târâite prin noroi, iar în loc de marşuri triumfale, paşii le freamătă în cadenţa ma­nelelor miorlăite de colegul lor de partid, Adrian Co­pilul Minune, prietenul lui Marian Vanghelie. Nu l-am apreciat niciodată pe Victor Pon­ta, dar victoria lui de acum mă bucură nespus, măcar pentru faptul că asta poate să însemne că politica românească are şansa să scape de primarul de Fe­rentari! De fapt el, Marian Vanghelie, i-a agăţat piatra de gât lui Mircea Geoană şi asta s-a văzut chiar din debutul Congresului, care deşi s-a desfăşurat în locaţia aleasă de el, cu număr de delegaţi stabilit de el, nu i-a adus niciun avantaj, ba dimpotrivă. Disputa sa cu Florentin Pandele nici nu a existat, practic, tentativa sa de a riposta la acuzele pri­marului de Voluntari fiind stopată de huiduielile sălii! Acesta a fost primul semnal al apropierii sfârşitului. Apoi a venit discursul ecla­tant al lui Ion Iliescu (bă­trânul bolşevic a aşteptat cin­ci ani, cu răbdare şi în­credere, ca să-i plătească po­li­ţele „prostănacului”) şi cel lămuritor al lui Miron Mi­trea, susţinut de vechiul său prie­ten şi partener de afa­ceri, Radu Mazăre. Şansele deveniseră egale, deja, dar balanţa s-a înclinat abia după ce Cristian Diaco­nescu şi-a anunţat susţine­rea pentru Geoană. De ce? Pen­tru că nu s-a vă­zut ni­căieri în lume ca aso­cierea din­tre doi perdanţi să ducă la victorie! Degeaba au dat târcoale vrăjitoarele ţi­gănci pa­vilionului de la ROM­EXPO, n-au avut ce să facă… Iliescu, Năstase şi Mitrea s-au dovedit mult mai puternici decât des­cântecele acestora, iar Liviu Dragnea, eternul trădător, ne-a mai demonstrat o dată că ştie, ca nimeni altul, să schimbe taberele la timp. Repet, singurul lucru care mă bucură, în urma acestui congres, este că specimene ca Marian Vanghelie şi Viorel Hrebenciuc este posibil să dispară din prim-pla­nul vieţii politice ro­mâneşti. Asta dacă, bi­neînţeles, Ponta va avea cu­rajul să taie în carne vie şi nu va tăia… carne-n vie! Din ca­uza asta îl preferam câş­tigător pe Miron Mitrea, deşi pentru el misiunea câştigării acestor alegeri ar fi fost infinit mai grea… De-acum, probabil că mulţi ani, psd-iştii vor înlocui celebra formulă „cântecul lebedei” cu cea care s-a născut din propriile lor umilinţe: „cân­tecul piţigoiului”! Lăsând gluma la o parte, deasupra PSD Mehedinţi se anunţă o acumulare de nori negri şi mulţi trepăduşi de pe aici caută deja câte o umbrelă. Rămâne să vedem ce cu­loare vor alege…

Păreri personale

02.19.10

Aş fi putut, la fel de bine, ca în locul titlului de mai sus să fi scris ceva inteligent despre revenirea la normalitate, dar despre ce revenire ar putea fi vorba, când noi, românii, n-am trăit – niciodată – o asemenea stare? Mai mult decât atât, nu ştiu dacă ceea ce voi scrie va fi şi în asentimentul celorlalţi semnatari din paginile cotidianului de faţă, aşa că este firesc să rămân la umilele mele păreri personale…

De câteva zile face valuri întâmplarea din satul mureşan, cu doamna profesor de etnie ţigă­nească care l-a pălmuit pe po­li­ţist, iar acesta, la rândul lui, a ri­pos­tat! Am auzit chiar idiotul ar­gu­ment că doamna profesor nu tre­buia pălmuită, pentru că era femeie!!! În primul rând că agre­­sorii, niciunde în lume, nu se împart în bărbaţi, femei şi copii! Apoi, în ţările ci­vilizate, acolo unde dom­nesc Le­gea şi Ordinea, când un poliţist este solicitat să in­tervină îm­po­triva unui in­fractor sau a unui agre­sor, o face cu  „fermitate şi de­terminare, fo­­losind forţa fizică şi echi­pa­men­tul de luptă din do­tare”, ast­fel încât ceilalţi cetăţeni să nu sufere. În America, farul de­mo­craţiei mondiale, o simplă ridi­care a tonului în faţa unui p­o­li­ţist te poate face să iei contact cu pavajul, cu braţele răsucite la spa­te şi ceva bastoane pe post de bi­gudiuri… Iar agresarea unui po­liţist, ce să mai vorbim, îţi poa­te creşte masa corporală cu cel pu­ţin un glonţ de calibru ma­re, din dotarea forţelor poli­ţie­neş­ti… Doar la percheziţiile cor­­po­ra­le se ţine cont de sexul ce­­lui ca­re a provocat tulburări, alt­­fel su­biecţii sunt trataţi ab­so­lut egal! În felul discriminator şi cretinoid în care sunt inter­pre­ta­te lucrurile la noi, n-ar fi ex­clus, ca prin în­cu­rajare me­dia­tică, să asis­tăm la un pro­pagarea unui gest „aflat în trend”, prin care doam­nele, ca să se distreze, iau la pal­me, pretex­tând diverse mo­tive, poliţiştii în uni­forme afla­ţi pe stra­dă! Nu-i aşa că ar fi ex­citant? Să lăsăm, în­să, astea, mai ales că ştiu că o să-mi re­pro­şaţi că mie îmi arde de con­­flictul dintre doam­na pro­fe­sor şi poli­ţist, în timp ce la Ro­mexpo se ascut să­biile pentru sân­­ge­roa­sa con­frun­tare de la Con­­gresul PSD. Ok, iată un pro­nostic care nu-i altceva de­cât tot o părere per­­sonală: Mir­cea Geoa­nă va câş­tiga lejer, iar Adrian Duicu va fi unul dintre noii vicepreşedinţi ai partidului! Da­că subiectul aces­ta ar fi avut vreo cotă la ca­se­le de pariuri, m-aş fi în­cumetat să joc leafa pe o lună, dar aşa…, pre­simt că am tre­cut pe lângă una dintre puţinele po­si­bilităţi de a deveni un om bogat!!!