Descarcă
Voievodul lotrilor
Roman, de Marius Cilibia
Pentru scrierea acestei cărţi am plecat, în vara anului 2008, într-o călătorie de studiu şi cam o lună întreagă mi-am împărţit zilele între magnificele peisaje urbane ale Europei Occidentale şi documentele care vorbeau despre eroul meu, despre cei care se presupune că ar fi urmaşii lui. Cercetarea mea a fost, desigur, una extrem de subiectivă, dar cum ar fi putut fi altfel? Bărbatul care a dus blazonul celor trei roşioare pe malurile Loirei era aspru şi iute în gesturi şi gândire, aşa cum fusese deprins aici, între Jiu şi Dunăre, cu hăitaşii pe urmele lui… Romantismul era considerat slăbiciune în anii acelei vremi, iar el n-a fost, nici pe departe, slab. Aş fi putut să scriu o lucrare documentară, care este posibil să fi avut succes, dar am abandonat repede gândul acesta, pentru că eroul meu merită mult mai mult decât atât… Respectând bornele de necontestat ale Istoriei, adăugând personaje perfect posibile lângă cele care au fost pomenite în documentele vremii, am zugrăvit propriul meu erou, pe care îndrăznesc, acum, să îl trimit în lumea fiecăruia dintre cei ce veţi citi aceste pagini… Dacă-l veţi iubi sau nu, nimeni nu poate să ştie, important este că aţi aflat de existenţa lui, de zbuciumul şi trăirile lui… Mai multe nu pot spune acum, dar voi spune pe măsură ce cuvintele vor curge sub ochii fiecărui cititor.
Autorul
Cetatea Severinului, Anul Domnului 2009 după Naşterea lui Iisus
Profeţiile magului nebun
Roman, de Marius Cilibia
Era o dimineaţă de An Nou ceţoasă, umedă şi întunecată şi tălpile îmi alunecau pe pietrele ascuţite, umede, ale pavajului vechi. Am intrat în cârciuma bătrână ca-ntr-o speranţă caldă, dar am găsit lumină puţină, miros de sfoiag şi multă tristeţe. Băncile lungi, aşezate lângă pereţii zidiţi din piatră, pe care se scurgea apa, aveau în faţă, în loc de mese, butoaie vechi, golite şi răsturnate cu fundul în sus. Din loc în loc, pe câte un butoi, ardeau lumânări din seu de berbec, care împrăştiau un miros greu, rânced, ca-ntr-o cameră mortuară… În dreptul unui butoi stătea o siluetă pe care, după barba albă, lungă, o ghiceai a fi de bărbat. Faţa îi era acoperită de gluga unei rase negre ce se scurgea pe trupul costeliv…
…
Peron pustiu
Roman de Marius Cilibia
Dimineaţa intra leneşă, greţoasă, printre pleoapele grele. Alexandru Vadiru se trezi din somnul care nu-i limpezise capul după cheful de seara trecută. Pe umăr simţea o claie de păr mirosind a şampon ieftin, iar în braţe căldura unui corp străin, fără haine. Nu-şi aducea aminte cum o cheamă pe fată, nici cum ajunsese cu ea acasă, nici cum arată. Ar fi vrut să-i vadă faţa, dar lumina nu putea pătrunde prin jaluzelele groase…Nu i se întâmpla prima oară, iar de la un timp nu mai era surprins că i se întâmplă astfel de lucruri. Oraşul era mic şi a doua zi ştia toată lumea că Vadiru iar a plecat de la chef cu vreo curvă.
…
Profeţii
Roman de Marius Cilibia
Nu fusese niciodată la mare, nu-şi aducea aminte de un asemenea eveniment, când ceilalţi copii erau duşi în tabără, la Năvodari, el era pedepsit sau era trimis în tabere în care nu voiau să se ducă alţii, nişte locuri anoste, cu barăci dormitor din pal melaminat, cu cantine în care colcăiau gândacii, iar personalul îi privea ca pe ceea ce şi erau, de fapt: nişte orfani, crescuţi din banii statului. Nu-şi aducea aminte de niciun părinte, i se spusese că muriseră amândoi, când era încă sugar.
…
Risipitorii – O frescă contemporană
Roman de Marius Cilibia
Nicio poveste nu are sfârşit, aşa cum, desigur, nu are nici aceasta. Restul este în sufletul fiecăruia dintre noi… Eu am închis coperţile despovărat de lucruri pe care le-am ştiut şi le-am scris… De aici încolo începe visul că nimic din ce a fost urât nu se va repeta. Vor veni alte poveşti, alţi oameni îşi vor spune patimile şi nădejdile. Iar eu le voi scrie şi pentru cei care le ştiu şi pentru cei care vor să le afle…
Marius Cilibia
Poezii

Obosit de drumuri şi de viaţă
Stau sub caisul mare din grădină,
Soarele mă mângâie pe faţă
Şi mă binecuvântează cu lumină…
Ce păcat că toate vin târziu,
Viaţa nu-i şosea cu două sensuri;
Nu te poţi întoarce din pustiu,
În zadar te mai gândeşti la preţuri.
………………………………………………























































