În dimineaţa Praznicului Învierii Tale, Te-am căutat, Doamne, între zidurile Bisericii Tale şi nu Te-am Găsit. Te alungaseră de acolo vocile preoţilor a căror răsuflare era putredă de mirosul vinului trezit, iar vorbele lor nu semănau cu rugăciunile din sufletul meu. Mirosul tămâii semăna cu zornătul arginţilor şi zidurile păreau să cadă peste mine… Am ieşit şi am mângâiat iarba şi aşa am simţit răcoarea umedă a Rănilor Tale. Am ridicat privirea şi Ţi-am regăsit Lumina în lucirea stelelor pe care le stingeai ca să faci loc dimineţii. Am ascultat ciripitul a doi vrăbioi gureşi şi strigătul molatec al unui guguştiuc şi Ţi-am recunoscut Vocea… Mi-am domolit mirarea şi Te-am căutat în sufletul meu… Acolo Te-am găsit Întreg şi Puternic, aşa cum Te ştiam de când eram copil şi Te căutam, temător, în zugrăvelile reci ale bisericilor, când Tu eşti pretutindeni… Aşa Te-am găsit şi Praznicul Tău s-a întregit şi pentru mine…

Recită: Marius Cilibia

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulã.
O, ce trist si ce’nalt pãrea Crist !
Luna venea dupã El, în celulã
si-L facea mai înalt si mai trist.

Mâinile Lui pãreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niste pãduri.
Luna-L bãtea cu argint pe vestminte
argintându-I pe mâini vechi spãrturi.

Uimit am sãrit de sub pãtura surã :
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gurã
si mi-a fãcut semn ca sã tac.

S’a asezat lângã mine pe rogojinã :
- Pune-mi pe rãni mâna ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si ruginã
parcã purtase lanturi cândva.

Oftând si-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libãrci.
Luna lumina, dar zãbrelele groase
lungeau pe zãpada Lui, vãrgi.

Pãrea celula munte, pãrea cãpãtânã
si misunau pãduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mânã
si-am adormit o mie de ani…

Când m-am desteptat din afunda genunã,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulã si era lunã,
numai Iisus nu era nicãiri…

Am întins bratele, nimeni, tãcere.
Am intrebat zidul : nici un rãspuns !
Doar razele reci, ascutite’n unghere,
cu sulita lor m’au strãpuns…

- Unde esti, Doamne ? Am urlat la zãbrele .
Din lunã venea fum de cãtui…
M-am pipãit… si pe mâinile mele,
am gãsit urmele cuielor Lui.