Telegenia salvează România…
03.02.10
Când credeam că toate femeile au dreptul să fie fericite, adică ieri, pe 1 Martie, iată că am primit plângerea unei severinence, amărâtă de cum a fost tratată de sistemul medical al judeţului Mehedinţi. Dincolo de revolta firească când auzi astfel de lucruri, am fost foarte curios să văd ce anume a produs supărarea doamnei C. O să mă folosesc de iniţiale, tocmai pentru ca într-o perioadă ca asta, de sărbătoare sufletească, să nu lezez imaginea niciuneia dintre persoanele implicate…
Simţindu-se rău, severineanca despre care fac vorbire s-a deplasat la Spitalul Judeţean pentru a vedea ce şi cum, fiind conştientă că nu era o simplă „stare de rău” datorată schimbării anotimpurilor. După ce i s-au recoltat diverse probe pentru analizele de laborator, i s-a luat şi tensiunea arterială şi… surpriză, aparatul a indicat 18 cu 12!!! Speriată de valorile ridicate indicate de tensiometru şi îndrumată de asistenta medicală care i-a recoltat probele pentru laborator, severineanca noastră s-a deplasat la uşa doctorului T… Şi a aşteptat… Şi a aşteptat… Precizăm că medicul respectiv era la serviciu, în timpul programului şi că în cabinet nu se afla niciun alt bolnav! După mai mult de 30 de minute de aşteptare, s-a dezlegat şi misterul aşteptării: la doctor în cabinet se afla o cunoscută jurnalistă din presa locală, care… realiza un interviu cu medicul respectiv!!! Că, după căderea comunismului, cultul personalităţii a devenit un obicei comun, nu mai este niciun secret, dar să rişti vieţile oamenilor ca să ai posibilitatea să te vezi câteva minute pe ecranul televizorului, mi se pare de-a dreptul aberant, dacă nu cumva treaba dă de-a dreptul în iresponsabilitate. Acum, stau şi mă întreb, dacă în locul unei televiziuni locale, medicului respectiv i-ar fi solicitat un interviu o televiziune naţională, ca să nu scriu numele vreunei reţele tv. de anvergură planetară, ce făcea domnul care se arată atât de grijuliu cu propria imagine reflectată în media? Îşi lua concediu de studiu? Pleca din sistem? Probabil că nu, mai degrabă mai lăsa bieţii bolnavi să tremure pe la uşa cabinetului, că ce păcatele noastre, aşteptând sau nu, până la urmă…, tot murim… Aşa este, dom’ doctor, nu-i supărare, mai bine aranjaţi-vă freza, că v-a scăpat o şuviţă spre sprânceana dreaptă şi nu dă bine în obiectiv…


















































