Archive for the ‘Mehedinţi’ Category

VALENTINE’S DAY

02.14.13

Nici n-am să mai spun că sărbătoarea asta este una nouă la români, pentru că, între timp, ea a prins rădăcini, desfătându-ne de mai bine de douăzeci de ani. Până la urmă, chiar dacă avem un corespondent în Dragobete, chiar dacă asta este o sărbătoare catolică grefată pe misticismul de factură celtică, nu ne prisoseşte o sărbătoare a dragostei! Atenţie, a dragostei, nu a mirajului ludic… Cum ar fi ca la o astfel de sărbătoare Norica Nicolai să se îmbrăţişeze cu Vasile Blaga, iar Monica Macovei să se lase tandru sărutată de Relu Fenechiu? Hai, că deja am căzut în latura de umor science fiction… Sigur că aş fi putut da exemple din aria locală, numai că n-ar fi relevante, aici îmbrăţişările adversarilor de ieri fiind nu doar perfect posibile, ci gata consumate!!! Un alt motiv e că oamenii de pe la noi, indiferent de… „nivel”, sunt tare supărăcioşi. Vă lăsăm dumneavoastră posibilitatea să faceţi, desigur, doar în imaginaţie, fel de fel de combinaţii. Veţi vedea că ele sunt perfect posibile… Până una-alta, lumea se va bucura, se vor împărţi cadouri, se vor face emisiuni televizate (desigur, şi radiofonice) se vor rosti jurăminte care nu vor fi respectate niciodată şi se vor consuma inimaginabile cantităţi de alcool. Aşa suntem noi, românii; la orice bucurie sau necaz…, băgăm şpriţuri la greu! Da’ nu-i un păcat aşa de mare, bine că nu tragem şi cu pistoalele, că atunci s-ar putea întâmpla mult mai multe nenorociri… Acum, ce să zic, iubiţi-vă, fraţilor, că o dată e ziua Sfântului Valentin! Pe an…

PENTRU FOTBAL, CU DRAGOSTE?

10.05.12

Am fost tentat să aleg, pentru acest material, titlul „Renaşterea lui Nilă”, dar mi s-a părut indecentă alăturarea poreclei moromeţiene a junelui fotbalist Mihai Costea de legenda păsării Phoenix. Epilogul telenovelei trăită de fotbalistul Stelei şi Daniela Crudu a roşit vârfurile năsucurilor tuturor secretarelor ţării, care şi-au construit cariera pe nurii personali şi pe asiduitatea cu care repetă pronunţia corectă a literei O. Nilă i-a dat papucii Cruduţei pentru că şi-a dat ciorapii jos, în direct, la o emisiune de succes, într-un simulacru de dans erotic!!! Imediat, aproape instantaneu, în meciul de Cupa României cu Tg.-Mureş, Nilă a marcat două goluri şi a dat o pasă de gol… Adică, vezi Doamne, Cruduţa îi… storcea toată vlaga atacantului venit de la Râmnicu Vâlcea via Craiova şi despărţirea a dat rezultate aproape instantaneu. Cam asta este concluzia la care a ajuns patronul său, Jiji Becali, duşmanul declarat al zvăpăiatei asistente tv., concluzie îmbrăţişată imediat de fanii echipei roş-albastre şi ai patronului ei păstor. Toate astea fac parte dintr-un circ mediatic, având mai puţine legături cu viaţa reală a personajelor. Pentru mine, din acest moment, oricâte goluri ar marca de acum încolo, Mihai Costea nu mai există, ca om! Firesc ar fi fost, dacă era bărbat, ca în locul posturii de papagal care repetă cuvintele patronului,  să-şi apere fosta iubită, indiferent de ce păcate are biata fătucă… Dar lui Nilă, să-mi fie iertat, ce să-i ceri?

ÎNCEP SĂ ZÂMBESC…

06.05.12

Dacă închisorile ar fi mixte, mi-ar plăcea să văd celebra jumătate de oră de plimbare a ocupanţilor unei celule ale căror nume ar fi următoarele: Mihai Boldea, Adrian Năstase, Cătălin Voicu, Monica Iacob Ridzzi… Nu-i aşa că ar fi nostim? Numai că pentru „salvarea” lui Adrian Năstase, „Bombonel” pe numele lui de scenă, se depun eforturi intense… Nici măcar convorbirea telefonică din zori, cu Grăjdan, nu va face ca magistraţii să-l condamne pe ex-premierul care şi-a luat ciubuc din orice, de la trofeul „Vaca lăptoasă” la „Trofeul Calităţii”… Cică „conversaţia nu este edificatoare”! Păi ce puteau să-şi vorbească cei doi chiar în dimineaţa zilei în care „Bombonel” s-a pomenit că subalternul Grăjdan retrage acţiunea de solicitare a daunelor, ca parte păgubită, pentru instituţia pe care tocmai fusese numit să o conducă? Evident, fostul premier i-a dezvăluit bossului de la Inspectoratul de Stat în Construcţii vreo nouă tehnică de udare a petuniilor, de despăduchere a castraveţilor sălbatici sau de monitorizare a mişcărilor cozii motanilor în timpul procesului de împerechere. Încep să zâmbesc, deşi s-ar zice că nu am motive, dar nu mă pot abţine când văd cum câteva sute de oameni ne cred pe toţi ceilalţi douăzeci de milioane nişte simpli idioţi… Până la urmă, indiferent care vor fi soluţiile pronunţate, noi cam cu asta rămânem: cu zâmbitul, că bucuriile cele mari, care să ne facă să râdem în hohote, nu sunt pentru noi. Am avut o şansă, în decembrie 1989, dar am finalizat-o româneşte: am ratat-o!

COORDONATE NOI

09.19.11

Emisiunile de satiră grosieră de la posturile de televiziune din Franţa şi-au găsit calul de bătaie: românii şi România! Nu-i vorbă cu miile de ţigani şi de curve care au plecat de la noi ca să jefuiască Europa au făcut ravagii, dar… orişicât, cum ar zice un clasic în viaţă alături de care mai degustam câte un ceai negru cu lapte, la Soho, chestii din astea cu batjocorirea eroilor, nu se fac… Că ei le-au făcut, iar ministrul de la Afaceri Externe nu reacţionează, este altă socoteală. Până la urmă, pentru ce ia leafă amploiatul acesta care s-a educat pe banii statului comunist, graţie osanalelor groase închinate de tatăl său regimului stalinist? E un mister ce ni se va dezlega mai curând decât s-ar putea crede… Între timp, spărgând toate barierele închipuite sau nu, preşedintele Băsescu s-a întâlnit, în Biroul Oval, cu preşedintele american Barrack Obama, ceea ce a făcut să tremure stilourile mai marilor Uniunii Europene! Cine prevedea o astfel de întâlnire? Ce a motivat-o, mai ales că nici nu era anunţată? Să fi fost ea întâmplătoare? Numai naivii ar putea crede asta, mai ales că absolut nimic nu este întâmplător… Analizând dedesubturile acestei întâlniri, pare că Planeta începe să redeseneze harta zonelor de influenţă. Iar asta, evident, n-o pot face decât puternicii acestei lumi. Consecvent unui stil de conducere care a şocat de nenumărate ori, preşedintele Băsescu pare să urmeze linia aia cu… licuricii, ştiţi dumneavoastră care. Una peste alta, pare că ne înscriem pe coordonate noi, ceea ce nu-i deloc rău. Până la viitoarea lovitură de imagine, pentru că, fiţi siguri, ea nu se va lăsa aşteptată, să le reamintim jurnaliştilor francezi un proverb vechi de când lumea: râde ciob de oală spartă… Dacă nu înţeleg, să privească la loturile lor sportive când se cântă Marsseilleza: cu toţii au exact tenul alb, pe care-l aveau eroii Revoluţiei Franceze!

FANTOMA CARE BÂNTUIE VRATA

08.13.11

Vara calcă strâmb în zona din sudul judeţului, cu zvonuri triste, căldură mare şi vijelii scurte, distrugătoare. Sunt puţini mehedinţenii care au călcat prin comuna Vrata, cu excepţia celor care au rude pe aici sau prin comunele învecinate. Pământ bogat, rodnic, oameni harnici, dar îmbătrâniţi şi copleşiţi de neputinţe şi necazuri. Conducerea Consiliului Judeţean încearcă să implementeze programe de dezvoltare şi aici, ca în tot judeţul, astfel încât oamenii să poată duce o viaţă mai bună. N-am luat eu la puricat ce face administraţia locală, deşi aş fi putut să o fac, dar am zis că pentru asta mai e timp, până la urmă toamna este anotimpul propice analizelor şi concluziilor. Până una-alta, însă, am fost impresionat de un anume zvon şoptit de-un ghiuj bătrân, cu vorba şoptită, afectată de şuieratul pe care-l scotea singurul dinte pe care-l mai are în gură:

„ Dom’le, aci la noi, la Vrata, a apărut o fantomă! Ea hotărăşte cine e angajat pe la Primărie, cine şi ce trebuie să spună, cine şi cât trebuie să dea, cine pune masa pentru oficialităţile de la centru, când vin pe la noi, cine e titularizat la şcoala din sat… Noi, după cum se poartă şi după cât de urâtă e, credem că e fantoma lu’ Ceauşeasca, că prea-i a dracului…” … Bine, bade, zic eu, da nu-mi spui cum o cheamă, cu ce se ocupă, că o fi ea fantomă, da o avea şi vreun act de stare civilă!? „Are, tată, cum să nu aibă, da nu-ţi spun, că mă dibuie dihania şi nu mai am trai aci… Afli dumneatale şi singur…” Şi ca să nu-l dezamăgesc pe ghiujul bătrân, am aflat, numai că nici eu nu vă spun, ca să vă fac curioşi şi să mai aflu câteva elemente noi! Pe lângă toate astea, dacă vă e dor de-un colţ uitat de lume, cu lubeniţe uriaşe şi pepeni galbeni aromaţi, cu odihna zălogită în plescăitul pe care-l fac peştii în apa leneş-parşivă a Dunării, veniţi la Vrata, în sudul judeţului Mehedinţi! Cine ştie, poate daţi şi de fantoma Ceauşeascăi, aşa, să vă mai pigmentaţi vacanţa…

SIMILITUDINI

04.02.11

Interesant este că unele lucruri care mă supără îmi trezesc, totuşi, amintiri plăcute… Vi se pare ciudat? Sincer, şi mie. De exemplu, continua agitaţie din arealul politico-administrativ mehedinţean îmi readuce în memorie vechea peliculă „Nu-i pace sub măslini” cu interpretarea absolut senzaţională a lui Raf Valone… Tot aşa, la vârful administraţiei mehedinţene nu-i deloc pace, numai că nu avem interpreţi de genul lui Raf Valone, aici avem alte nume: Mîţu, Nicolicea…, ba nici măslini nu avem, dar pe ăştia putem să-i înlocuim cu… corcoduşii…. Deci, confirmând cele scrise de mine cu doar câteva săptămâni în urmă, UNPR-ul care are o mână de membrii şi stă pe un procent mai mic decât marja de eroare a sondajelor de opinie, a solicitat şi postul de prefect al judeţului!!! Deocamdată, nu l-a obţinut, pentru că Mîţu nu se dă dus din post cum nu se dă dus Adrian Severin din Parlamentul Europei, aşa că mai stă o tură. Treaba este că postul de prefect s-a cerut chiar pentru Liviu Nicolicea, fratele celui mai longeviv deputat mehedinţean, devenit din duşman atroce, frate de cruce cu pdl-iştii mehedinţeni, ceea ce nu-i în regulă nu pentru noi, amărâţii care observăm şi scriem toate astea, ci chiar pentru actualii aliaţi ai distinsului parlamentar. Spun că nu-i în regulă pentru că deocamdată se pare că Liviu Nicolicea s-a mulţumit cu postul de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean (fiind sacrificat Ovidiu Gheorghe, evident!), dar pot să pun pariu că atunci când îi va veni bine va reînnoi pretenţiile pentru fotoliul de prefect! De aia nu-i bine să fi aliat cu familia Nicolicea, pentru că doar la atât se reduce, practic, UNPR-ul mehedinţean, deoarece vei plăti, mereu, mult mai mult decât îţi convine. Deocamdată a mai fost un om care putea fi sacrificat, dar de acum încolo? Ce ziceţi, prieteni, începem să facem scriptul la sitcomul de largă audienţă „Nu-i pace sub corcoduşi”? Lansarea, pot să pun pariu, va avea loc la toamnă!