Archive for the ‘Mehedinţeanul’ Category

ZĂPUH…

08.21.13

Aerul nu se mişcă deloc, iar mirosul ieşit din legumele, zarzavaturile, mirodeniile şi fructele aşezate pe mesele de piatră, încinse şi ele, este de-a dreptul respingător… Duhori emană şi trupurile năduşite ale precupeţilor, că de cumpărători mici nu poate fi vorba; câte unu, ici şi acolo, care par rătăciţi. Prin geamurile acoperişului şi ale pereţilor, căldura prăbuşită din soare, se amplifică, iar apa îngurgitată de oameni sau împrăştiată peste tonele de marfă, n-are niciun efect benefic, doar amplifică efectul de seră.

–         Cornelio, nu te uiţi, mamă, şi la marfa mea, că mă duc afară, să stau o juma’ de oră sub un pom, că nu mai pot, m-astup!?

–         Du-te, tanti Vetă, stau eu, că mai vorbesc cu Iuliana aici… Bătrâna pleacă legănat, cu baticul înnodat aiurea deasupra urechilor şi cu o şuviţă sură de păr, atârnându-i caraghios de sub legătură.

–         Uită-te la ea, săraca, o aduce fie-sa aici dimineaţa şi vine şi o ia seara. Îi lasă o jumătate de pâine şi-o sticlă de plastic, goală, să-şi ia apă… Mănâncă jumătatea aia de pâine cu ce are pe tarabă, roşii şi castraveţi, cu un praf de sare dintr-o cutiuţă de medicamente. Aşa-şi ţine zilele până seara, când vine fandosita de fie-sa să o ia…

–         Da ce lucrează, că am văzut-o îmbrăcată ca o cucoană şi plină de aur? se interesează Iuliana, precupeaţa tânără, venită cu lubeniţe şi pepeni galbeni din satul ei de lângă Dunăre…

–         Dracu’ ştie, fă! N-am întrebat-o nici pe asta bătrână, că mi-e ruşine… Ceva face ea, că toate zorzoanele ălea şi parfumul, că ai văzut şi tu cum miroase toată piaţa când vine ea, costă, fă, nu le iei din banii de pe roşii şi castraveţi… Da al dracului zăpuh, sunt tot o apă pe dedesubt, mi-e să nu răcesc, că atâta îmi trebuie… De afară se aud sirenele unei ambulanţe, dar nimeni nu le ia în seamă, cele două precupeţe continuând să discute molcom şi să se mire de „zăpuh”, fără să-şi dea seama că amiaza trece şi soarele se îndreaptă către apus… Îl privesc cu surprindere pe Administratorul Pieţei, care vine cu un agent de poliţie către mesele lor…

–         Ce s-a întâmplat domn’ şef?

–         Baba asta, care vindea roşii şi castraveţi, au găsit-o leşinată sub pomul acela de la intrare, a luat-o salvarea, da’ nu cred să scape…

–         Tanti Veta? Păi şi cu marfa ce facem?

–         Păi aia e, că am venit cu domnu’ poliţist să facem proces verbal…

–         Săraca de ea! Cum să rezişti la zăpuh cu roşii şi castraveţi şi-o juma de pâine? Toată ziua…

DE CAPUL LOR?

08.19.13

Cei patru parlamentari care au vizitat Taiwanul, dând peste cap absolut toate eforturile diplomatice (oricum destul de firave!) ale MAE, dar mai ales ale premierului Victor Ponta, pot părea nişte zevzeci. Pot părea, spun, dacă nu cumva acţiunea lor este una concertată, gândită şi… răsplătită. Remus Cernea şi pdl-istul Costică Canacheu pot părea că ar fi făcut gestul acesta dezinteresaţi, dar cei doi psd-işti sadea, ăştia cum s-au lăsat târâţi într-o astfel de aventură? Dacă au făcut-o din prostie, asta se datorează chiar liderilor partidelor, care promovează în funcţii de parlamentari tot felul de cap-işti sau strungari, sau lăutari, fără un minim bagaj de cultură generală, care atunci când vorbesc ai impresia că toacă lemne, dar… cotizează serios la puşculiţa partidelor! Altfel, cum să mergi în vizită în Taiwan, parcă special pentru a-i irita pe chinezii pe care îi tot curtează premierul Ponta? Următorul pas ar fi ca alţi usl-işti să condamne politica expansionistă a Rusiei şi să preamărească faptele de arme ale răposatului general cecen Dudaev, ceea ce l-ar scoate din pepeni pe Putin şi ar răci, probabil definitiv, relaţiile USL-ului cu Kremlinul, iar dacă se doreşte o condamnare unanimă şi o punere la colţ universală, mai rămâne ca unii dintre „aleşii neamului” să facă vizite protocolare în partea turcească a Ciprului!!! Atunci cred că ne-am putea lua adio chiar de la Uniunea Europeană, autoizolându-ne spectaculos şi urmând să avem relaţii diplomatice, eventual doar cu Turcia, Dahestanul şi alte asemenea „simboluri” ale democraţiei profunde… de-aia stau şi mă întreb, cei patru parlamentari care au făcut zâmbre în vizita din Taiwan, or fi călătorit de capul lor? Normal ar fi ca partidele din care fac parte să-i excludă, nu credeţi? Ei, bine, pot să pun pariu că asta nu se va întâmpla!

DE LA CĂLDURĂ…

08.17.13

Au trecut şi alegerile liberalilor, cele de la municipiu, pentru că la judeţ nu se ştie, încă, când se vor desfăşura, sau dacă se vor mai avea loc… Sunt voci care spun că Virgil Popescu a folosit cu succes aceeaşi metodă brevetată cu aproape douăzeci de ani în urmă, la PNŢCD, în beneficiul tatălui său… Aşa o fi, dar atunci ce mai înseamnă PNL-ul mehedinţean? Constat că foarte mulţi dintre vechii liberali, CARE N-AU FĂCUT ABSOLUT NIMIC PENTRU PARTIDUL ACESTA, DAR S-AU ÎNFRUPTAT DIN FUNCŢII ŞI ONORURI CU AMBELE MÂINI, se gudură pe lângă şefi veniţi de aiurea ca să mai împuşte câte un avantaj, pentru ei sau pentru nevolnicele lor progenituri… Vai de liberalism dacă s-a ajuns atât de jos! Mă rog, să zicem că şi căldura prea mare a avut un rol în contorsiunile astea, aşa că să trecem la altele!

Continuă nebunia vacanţelor la bulgari, cu tot cortegiul ei de neajunsuri. Dincolo de faptul că absolut toate staţiunile bulgăreşti de la Marea Neagră sunt la fel de kitschoase ca şi cele de pe Litoralul românesc, acolo s-a organizat o adevărată afacere din furtul autoturismelor turiştilor români!!! Victimă a acestei afaceri a căzut, iată, şi notarul severinean Ion Andreca, iar fenomenul nu pare să sufere vreo ameliorare, ba chiar dimpotrivă… Curios este că doar românii au de suferit în Bulgaria, ceea ce ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Sigur că nu este vorba de expresia vreunei fobii, ci mai degrabă de calculul unor reţele formate din hotelieri, interlopi, poliţişti şi magistraţi, care ştiu că jefuirea românilor implică un risc extrem de mic, coborât spre cota 0… Asta, cu siguranţă, nu de la căldură ni se trage!

Între timp, ca să ne mai destindem, probabil, se pare că înregistrăm şi un record neaşteptat: şpaga de un milion de euro, cu implicarea unui răspopit, primită de un magistrat român (o doamnă!) pentru pronunţarea unei soluţii favorabile în dosarul lui Dinel Staicu! Dacă şi asta e de la căldură, daţi, fraţilor, drumul la ventilatoare, la aspersoare şi la unităţile de aer condiţionat, că ne facem, definitiv, de râs, ce Dumnezeu!

PATRU DIN PATRU!

08.16.13

Ca să fiu sincer, chiar nu mă aşteptam la treaba asta, înainte de turul doi al acestei manşe a calificărilor în play-off-ul Europa League, Pandurii şi-mai ales-Petrolul părându-mi victime sigure. Ei, bine, atât Pandurii, cât şi Petrolul, ambele cu jucători eliminaţi, au dat lecţii de fotbal atât în Ţara Sfântă (care numai în Europa nu e!), dar mai ales în Olanda, dovedind că avem şi cluburi preocupate de fotbal, nu de mânării care să le facă, neapărat, plăcere celor doi mastodonţi din fruntea fotbalului românesc: Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir. Care mastodonţi s-au căznit ei ce s-au căznit, dar tot au ouat mărgica: vor Liga 1 cu 20 de echipe!!! Dar de ce nu cu 24 sau 48, ca să mulţumim pe toată lumea? Doar sunt atâţia primari care s-ar vrea televizaţi la tribuna 0, când sparg seminţe în timpul partidelor de fotbal, nu? În loc să reducem o Ligă şi aşa neputincioasă economic, lăbărţăm o competiţie monstru, o diluăm, lucru care ca duce la plictis şi dezinteres, în cel mai fericit caz. Sigur, mi se va spune, că mă contrazic, că performanţele de care vorbeam la început vin chiar din acest campionat, numai că aceste performanţe vin de la echipe care importă masiv, care plătesc regeşte fotbalişti buni, care mai şi exportă, echilibrându-şi, astfel, bugetele. Celor patru, în acest moment, nu le pot sta alături decât CFR Cluj şi Vasluiul, Dinamo şi Rapid prăbuşindu-se spectaculos şi-se pare-ireversibil în mediocritate. De treaba asta, însă, ne vom ocupa pe larg, acum să le felicităm pe Steaua, Astra, Petrolul şi Pandurii pentru performanţa uluitoare de a promova în bloc în faza următoare a celor două competiţii majore ale fotbalului european: Champions League şi Europa League!

LA PLAJĂ

08.12.13

Soarele arde nemilos şi pentru câteva clipe se gândeşte să se uite mai atent la oamenii de pe plajă, poate vede pe cineva care s-o ducă acasă. A vorbit cu „al ei” să vină s-o ia pe la orele două, când, credea ea, arşiţa va fi mai puternică. Numai că e abia unsprezece şi căldura e de-a dreptul insuportabilă! Simte cum trage aer fierbinte în plămâni când inspiră… A terminat, deja, sticla de apă de doi litri, aşa că alege soluţia extremă, să intre din nou în apa bazinului, să se răcorească. Asta, însă, înseamnă că niciun calcul dintre cele pe care le făcuse, nu mai rezistă în faţa realităţii. Păi cum? După ce va ieşi din apă, va trebui să se dea, din nou, cu ulei de plajă, să nu i se înroşească pielea, iar ea a calculat să-i ajungă flaconul cel puţin pentru trei zile. Mă rog, dă-le-ncolo de calcule. Intră şi apa i se pare excesiv de rece la început, pe urmă se obişnuieşte, ba chiar îi place. Şi-a uitat ochelarii de soare pe cap şi asta o împiedică să se scufunde cu totul, să se răcorească complet şi simte cum părul o arde… Colac peste pupăză, un adolescent tuciuriu şi tatuat excesiv se mai şi aruncă ca din puşcă în apă, exact lângă ea, stropind-o pe păr, pe ochelarii scumpi, de fiţe… Asta o irită la maximum, dar evită să-l apostrofeseze. „Cine ştie cu ce haidamaci e pe aici, poate tocmai de asta a şi sărit lângă mine, să mă provoace…”… Iese, dreaptă şi provocatoare, cu apa şiroindu-i pe piele. Ştie că arată foarte bine şi că toate privirile sunt îndreptate către ea. Se îndreaptă către rogojina şi prosopul ei şi simte cum apa se usucă rapid pe piele, dar şi pe costumul de baie. Caută în portofelul elegant (pe care îl are de acum patru ani, de la Paris) şi abia adună atâta mărunţiş cât să-şi ia o sticlă de apă plată. De o jumătate de litru… Soarbe încet şi gustul nu-i place, nici nu e aşa de rece (cu arşiţa asta, la câtă apă se consumă pe plajă, nici nu are timp să se răcească…). În cele din urmă, ia o decizie radicală! Se îmbracă atentă, decisă să plece pe jos; în fond n-ar trebui să facă mai mult de o jumătate de oră până acasă. La început are spor la mers, pe urmă îşi dă seama că n-a mai mers de multă vreme pe jos, atâta distanţă şi simte cum i se crispează muşchii gambelor… O mai roade şi cureaua de la sandală, lucru de care, altfel, nici nu şi-ar fi dat seama… Ajunge, în cele din urmă, cu picioarele ţepene, cu o băşică care o ustură la călcâiul drept, transpirată, furioasă şi obosită. Dă să descuie poarta şi de peste drum, Viorica, vecina pe care n-o suportă, îi aruncă mieros-parşiv:

–         Pe jos, vecino?

–         Pe jos, Viorico, că vin de la plajă, nu de la muncă şi mersul pe jos face bine la sănătate! aruncă strepezit peste umăr, punând în voce toată supărarea zilei de plajă pe care o voia perfectă…

PROBLEME LA GUVERN

08.10.13

Nu-i deloc simplu, după ce Comisia Europeană caracterizează memoriul unui guvern membru al Uniunii Europene ca fiind „incoerent”, ba chiar îl suspectează că ar fi copiat, la generalităţi, după altul, mai vechi, să-şi mai impună punctul de vedere! Este cu atât mai greu când unul după altul, membrii acelui Guvern se dovedesc a avea probleme de natură penală sau de incompatibilitate… Este infinit mai dificil pentru acelaşi Guvern, să justifice ratarea privatizării CFR Marfă (care, nu mai este niciun dubiu, e un EŞEC!), bâlbele în ce priveşte contractul cu Bechtel, sumele exorbitante încasate de familia Şova (ministru în exerciţiu!) de pe urma aceluiaşi contract, planul de suprataxare a populaţiei (vom plăti pentru că avem nevestele casnice, evident, care le avem!), planul de concediere a zeci de mii de oameni şi toate celelalte măsuri care riscă să transforme România într-un deşert al sărăciei, al nesiguranţei, al disperării. Orice discurs bombastic, orice zeflemea, nu-şi mai au rostul, ba chiar riscă să cadă în cealaltă extremă: aceea a batjocoririi populaţiei care-şi vede aşteptările înşelate… În vremea asta, ditamai ministrul Apărării, simpaticul domn Duşa, băltăie despre aparate de zbor neidentificate care ar penetra văzduhul patriei cam cum era penetrată Foflineta pe malurile Coşuştei de către păstorii aflaţi pe acolo, păstori care se mirau de lipsa pilozităţilor din părţile intime ale nesătulei… Acelaşi ministru, cu puţin timp în urmă, cu prilejul tragicului accident din Muntenegru, rostea memorabilul anunţ: „…trupurile neînsufleţite ale cadavrelor celor decedaţi vor fi repatriate de urgenţă!…”… Sunt probleme majore la Guvern, nu mai este un secret pentru nimeni, iar eu nu văd cum vom ieşi din treaba asta! Mai mult ca sigur, în această formulă n-avem nicio şansă…

AŞA CUM SPUNEAM…

08.09.13

Când scriam, în urmă cu vreo trei săptămâni, că Rapidul trebuie retrogradat, la fel ca şi Universitatea Cluj, pentru că nu au obţinut licenţa, iar prima noastră ligă ar trebui să rămână cu cel mult 16 echipe, mulţi fani rapidişti mi-au umplut frigiderul, lăsându-mă să mă mai minunez odată de cât de bogată şi ofertantă este Limba Română… Acum Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Lausanne a dictat exact decizia pe care o preconizam, adică excluderea feroviarilor, făcând, însă, altă nedreptate: admiterea Chiajnei în prima ligă… Diriguitorii fotbalului european nu sunt de vină, ci tot oamenii lui Mitică şi ai lui Mircea Sandu, care au trimis actele la judecată omiţând să scrie acolo că echipa din Chiajna a retrogradat din punct de vedere sportiv. Corleone şi Naşu’ fac tot ce pot pentru a menţine 18 echipe în prima ligă, lucru care le aduce bani, voturi şi acoliţi fideli. Nici arbitrii n-ar vrea diminuarea numărului de echipe, altfel cum am vedea tot felul de panarame arbitrând meciuri de pe prima scenă? Pe urmă, aşa, la înghesuială, greşelile de arbitraj, meciurile trucate, sunt mai uşor de trecut cu vederea, ce mai, raiul conducătorilor… În mod normal, afirm din nou, fotbalul nostru ar trebui să aibă o primă ligă cu cel mult 10-12 echipe, cu play-off şi tot ceea ce presupune modificarea sistemului. Atunci chiar am avea competiţie reală, serioasă, gata să trimită în Europa echipe puternice şi să ofere o bază de selecţie reală echipei naţionale.

FOSILA ŞI EPAVA

08.08.13

Ne mai distrăm şi noi, că e vară, sezon de vacanţe, ce mai, o veselie… Alexandru Vişinescu, celebrul torţionar care chinuia femeile-deţinut sau pe bărbaţii care avuseseră alte opţiuni politice decât cele emanate de Moscova lui Stalin, trăieşte şi-la 86 de ani-izbeşte cu pumnul, ba mai şi scapă prin porţelanul protezei înjurături de mamă! Cum de mai ia fosila asta ucigaşă o pensie de peste 6000 de lei, când cei mai mulţi români visează zadarnic la astfel de sume? Întrebaţi-i pe Ion Iliescu (şcolit la Moscova, nepot de bolşevic exilat de Ohrana ţaristă!), pe Năstase (ginere de bolşevic!), pe Petre Roman (fiu de general kominternist, amic al sinistrei Ana Pauker!), că pe răposaţii bolşevici Brucan şi Bârlădeanu nu-i mai poate întreba nimeni, nimic… Aşadar un torţionar dovedit se bucură de privilegii, în vreme ce urmaşii victimelor poate că nici n-au un loc de muncă… O altă protejată de-a lui Ion Ilici Iliescu, europarlamentarul Corina Creţu stârneşte un scandal monstru cu mailurile indecente pe care le-a expediat lui Collin Powell, general cu patru stele, fost secretar de stat al SUA, pe care mărturiseşte în corespondenţa de care vorbeam, că-l… iubeşte!!! Frumos, cucoană! Adică te-ai săturat, la cei 46 de ani ai matale, de virilitatea lu’ „Nea Nelu” şi ai trecut la unul cu 10 ani mai tânăr decât el, da’ cu treizeci mai „copt” decât matale? După cum se vede, suferi de efuziuni geriatrice dacă tot la „consumaţi” din ăştia ţi-e gândul! De ce nu-l încerci şi pe Vişinescu, că a demonstrat omu’, dă bine cu pumnul, e încă în putere şi ce mai pereche aţi face amândoi, torţionarul-fosilă şi epava-nimfomană!? În ce ne priveşte, vă urăm… de cele bune şi vă asigurăm că venim cu flori, indiferent de ocazie!

ÎMPĂCAREA

08.05.13

Simte cum îi amorţesc muşchii spatelui, cum stă aşa, pe scândura tare a debarcaderului scurt, dar senzaţia plăcută, de răcorire a tălpilor cufundate în apa verzui-metalică a fluviului, îl ţine ţintuit acolo. Şi gândurile sunt, parcă, mai limpezi, mai liniştite, mai clare, iar amintirile curg calme, fără patimă… A revăzut-o pe Gabriela; e chiar aici, la pensiune, cu soţul şi cei doi copii, n-o mai văzuse de 12 ani… Anii n-au iertat-o, dar pe faţă are o linişte, o lumină, pe care n-o avea când erau împreună. Legătura lor nu fusese chiar scurtă, durase vreo doi ani, dar semănase mai mult c-o furie dezlănţuită. Crizele de gelozie sălbatică, pornite din ambele părţi, erau întrerupte de nopţi şi dimineţi de sex furios. E clar că se iubiseră, dar posesiv, animalic, total… N-avea cum să reziste relaţia aia… La felul de-a fi al lor se adăugau beţiile cumplite, orgiastice, frecvente. Trăiau într-o frenezie a simţurilor, într-o descătuşare a sentimentelor şi a patimilor, până n-au mai putut… El s-a vindecat greu, ea nu… A căzut într-un fel de contemplare; îl suna mereu, iar el, văzându-i numărul pe displayul telefonului, închidea… După vreo doi ani a reîntâlnit-o pe Elena, prima lui dragoste din liceu şi simţurile i s-au topit, încleştându-se în reînnodarea unei legături căreia nu-i dădea nimeni, nicio şansă. Cum să mai trăieşti, ca adult, ba încă unul încrâncenat, tandreţea primei iubiri? Se sprijină în mâini şi coboară în apele reci. Nu ştie să înoate, dar aici, lângă debarcader, apa fluviului nu-i trece de mijloc. Se lasă pe vine ca să se răcorească şi simte firele de nisip (curentul apei e tare puternic, nelăsând mâlul să se depună!) cum îi fug de sub tălpi… Ar fi de-ajuns să facă câţiva paşi şi totul s-ar termina, amintirile şi gândurile şi regretele ar intra-n tăcere odată cu el. zâmbeşte, pe urmă-şi încordează braţele şi se ridică iar pe debarcader. Se lasă pe spate, iar scândura care-i vârstează spatele îi dă o senzaţie plăcută. Cu ochii închişi le revede pe toate fostele sale iubite, revede scene pe care le uitase şi încruntarea frunţii înalte alternează cu zâmbetul inconştient al obrazului neras de câteva zile. Îi vine să râdă; amintirile astea seamănă aşa, cu o împăcare înainte de marele final… Ceva îl loveşte în umăr şi se ridică în capul oaselor. Fetiţa se apropie râzând, alergând poticnit, n-are mai mult de trei ani, întinzând mânuţele grăsulii după mingea de gumă, roşie, moale. Ce mult seamănă cu mamă-sa! El îi întinde mingea, dar fetiţa întinde mânuţa şi culege din părul lui un fir de algă, subţire şi verde ca o speranţă târzie. Râde şi face gropiţe în obrăjorii bucălii. Ia, în cele din urmă mingea şi aleargă înapoi, râzând, cu paşii scuturaţi de râsul copilăresc. Priveşte şi culorile par să se stingă în ochii lui. Se lasă să alunece, din nou, în apa răcoritoare. Se aşează pe vine, apoi se ridică, face un pas în faţă, încă unul, iar curentul puternic duce treaba la bun sfârşit… Deasupra lui, apa se închide tulbure, groasă, grea, ca rugăciunea unui păcătos…

CE I-A ÎNTĂRÂTAT?

08.03.13

Treaba cu buna înţelegere, „coabitarea”, părea să funcţioneze perfect, atât premierul cât şi preşedintele făcând eforturi pentru ca lucrurile să meargă bine… Numai că…, n-a durat, situaţia tensionându-se în ultimele 10-12 zile. Ce i-a întărâtat, dintr-odată, pe cei doi? Care a fost factorul declanşator? Căldura excesivă, vacanţa, faptul că mii de bugetari se pregătesc să plece în şomaj? Aşşşş! Asperităţile au ieşit la iveală în ziua în care s-a anunţat capturarea lui Omar Hayssam… Dacă nu ne credeţi, urmăriţi evenimentele derulând faptele în sens invers şi veţi vedea că avem dreptate. Ce poate fi atât de periculos în „priponirea” sirianului? Se ştie că a fost extrem de apropiat de Ion Iliescu şi de Nicolae Văcăroiu, dar aceştia sunt relicve, fără funcţii influente în partidul pe care l-au creat, fără putere executivă. Asta ca să nu mai vorbim de Dan Ioan Popescu (celebrul DIP!) sau Ion Vasile. Şi atunci? Păi se trece mereu sub tăcere apropierea lui Hayssam de, aţi ghicit, Viorel Hrebenciuc, veşnicul sforar şi neobositul artizan al „legăturilor periculoase”. El este, spun cunoscătorii, cel care i-a propulsat în fruntea partidelor pe care le conduc, atât pe Victor Viorel Ponta, cât şi pe Crin Antonescu. Tot el este cel care a furnizat sume importante de bani atât PSD-ului, prin toţi cei mai sus enumeraţi, cât şi PNL-ului prin relaţia directă cu Dan Radu Ruşanu! Aşa că, de va vorbi, vă daţi seama cât de rău se vor tulbura apele? Pe fondul acestei nervozităţi, văzând că şi treaba cu cacealmaua privatizării CFR Marfă iese la iveală, premierul a atacat primul, iar replica dinspre Cotroceni nu s-a lăsat aşteptată. Pe scurt, aşa cum ne aşteptam, Gruia Stoica nu avea nici în vis sumele pe care ar trebui să le plătească Statului pentru cumpărarea CFR Marfă. El, aşa cum au procedat mulţi „afacerişti” din sfera de influenţă psd-istă (chiar şi de la noi din judeţ!), voia să obţină credite bancare gajând chiar cu bunul pentru care licitase!!! Acum, după ce preşedintele a atras atenţia asupra mânăriei, băncile nu se mai arată interesate în negocierea vreunui credit, iar „privatizarea de succes”, aşa cum au botezat-o atât ex-ministrul Relu Fenechiu, cât şi premierul, se va dovedi un simplu fâs… Dacă la toate astea se adaugă şi aprecierile nefavorabile ale Comisiei Europene privind Planul de accesare al fondurilor europene, pe care CE l-a caracterizat ca fiind ”incoerent”, întocmit după metoda copy-paste, retrimiţându-l la Bucureşti pentru a fi refăcut (el fiind opera „geniilor Şova-Fenechiu), vă imaginaţi ce stare de nervozitate a cuprins Palatul Victoria!? Evident, ca să se mai destindă, să nu mai fie aşa de tensionat, premierul şi-a luat două zile libere ca să meargă la rally-ul de la Sibiu, iar preşedintele îşi continuă acţiunile electorale în favoarea Mişcării Populare, partidul care are menirea să-i mai asigure gravidei EBA un mandat de europarlamentar… Succes, băieţi, poate vă rupeţi câte-un picior, o mână, ceva, să mai răsuflăm!

MÂRLĂNII ESTIVALE

08.02.13

Oarecum nedumeriţi am privit la mitingul televizat al funcţionarilor din Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş. Mişcarea de protest a fost generată de faptul că sediul zonal al Autorităţii de Supraveghere Fiscală urma să fie înfiinţat la Deva, oraş de mică importanţă în România, dar unde Dan Radu Ruşanu, şeful ASF are mulţi prieteni. Între altele fie spus, Ruşanu se aude că va avea salariul de 150.000 lei/lună!!! Pentru funcţionarii timişoreni ar însemna peste 600 de disponibilizări, iar pentru oamenii de afaceri din Timiş, Arad şi Caraş-Severin (una dintre cele mai bogate şi mai populate zone ale ţării!), timp şi bani pierduţi pe drumuri grele, cu circulaţie infernală. De altfel, de la Timişoara, Arad sau Reşiţa nici nu poţi merge la Deva decât cu trenul sau cu autoturismul… Că alegerea centrelor în care vor funcţiona sediile zonale ale aceste ASF nu e decât o mişcare de satisfacere a orgoliilor baronilor locali, o dovedeşte şi situaţia din Oltenia. Conform spuselor premierului Ponta, oraşele în care vor funcţiona acestea vor fi alese fie după mărime, fie după apropierea lor de graniţă… În cazul Banatului, ne-am lămurit, centrul a fost ales după criteriul… al treilea, cel al prieteniilor, criteriu care a funcţionat şi în cazul Olteniei, oraşul ales fiind… Târgu-Jiu!!! Ca populaţie, Tg.-Jiu este al treilea, conform ultimului recensământ, având cu 203.000 locuitori mai puţin decât Craiova, cu 21.000 mai puţin decât Turnu-Severin şi cu 7.000 mai puţin decât Slatina… În ceea ce priveşte apropierea de frontieră… ce să mai discutăm? Poate că premierul şi Ruşanu, când au stabilit oraşele de reşedinţă pentru sediile ASF  au avut în faţă vreo hartă veche, de dinainte de 1918, altfel nu înţelegem mârlăniile astea, fie ele şi estivale…

UN OBICEI PĂGUBOS

08.02.13

Managerul Stelei, cel mai galonat şi mai puternic club românesc de fotbal, a căpătat păgubosul obicei de a-şi trage singur şuturi în dos! Cu mulţi ani în urmă, pe când îl luase Marius Stan alături de el, la conducerea Oţelului, iar în echipă jucau Vali Ştefan, Ion Gigi, Nemţanu şi mulţi alţii, l-am cunoscut pe MM. Nu mi-a plăcut, deşi mi se spunea că e un băiat la locul lui, modest, educat… M-a frapat lucirea parşivă din ochii lui şi i-am spus asta lui Marius Stan. Ulterior mi s-a demonstrat că prima impresie a fost corectă. Prin ceea ce face Stoica aduce un grav prejudiciu de imagine Stelei, iar treaba asta se va vedea nu peste multă vreme. Sincer, îl cam compătimesc pe conducătorul din Ghencea, pentru simplul fapt că eu nu cred în premeditarea gesturilor sale! Pur şi simplu, pe MM îl „ia valul”, iar treaba asta are conotaţii patologice! În consecinţă, cred că MM are nevoie de ajutor de specialitate până când simptomele nu se agravează, iar consecinţele faptelor sale nu se mai pot spăla cu amenzi de 400 de euro… Nu era suficient că se manifesta iresponsabil în ţară, trebuia să-şi mai dea în stambă şi în Macedonia? Judecând corect lucrurile, deposedarea unui ins de un bun al său, prin exercitarea forţei, se numeşte, juridic vorbind, TÂLHĂRIE, iar managerul Stelei ar trebui judecat pentru asta, el luându-i cu forţa telefonul mobil ziaristei de la Sport.ro, telefon pe care l-a şi utilizat în scopuri personale, apoi, ştergând înregistrările de pe el! Fapta se consuma pe un stadion din Macedonia, adică nu pe proprietatea împricinatului şi nici a clubului pe care se presupune că-l reprezintă! Sunt convins că dacă era liber, iar nu încarcerat, patronul Stelei n-ar fi permis o astfel de ieşire, iar MM n-ar fi îndrăznit să mişte sub privirea stăpânului!

DILEME MONDENE

07.29.13

Aici nu transpiră, ba chiar îi răsfaţă adierea molcomă, răcoroasă, strecurată pe sub coroanele bătrâne ale castanilor. Nici nu plătesc, ca pe la terase, ca să bea şi ei o bere rece. Au luat pet-ul brumat, de doi litri, de la prăvălie, ba chiar şi-au luat şi două pahare de plastic şi s-au aşezat pe bancă, în parc. Le este cam lene să vorbească, mai ales că tot ce aveau să-şi spună s-a cam spus în cele trei decenii de când se cunosc… În cele din urmă, cel cu părul mai rar şi ochii bulbucaţi, apoşi, de-un albastru spălăcit, deschide vorba…

–         Bună, dom’le! E rece, e bună, avem şi condiţii, mai vedem şi mămicile astea care-şi plimbă copiii…

–         Şi la ce-ţi foloseşte? ricanează celălalt, cu păr sârmos, sur, lăsat în şuviţe lungi peste obrajii neraşi şi dat la o parte, periodic, de peste ochelarii cu lentile groase, cu ramă de plastic.

–         Cum la ce-mi foloseşte? mai clătim ochiul…

–         Lasă-l aşa, neclătit, mă, Sile, ce să mai faci cu astea? Nu vezi ce tinere şi frumoase sunt? Poate să chemi unu’ să vă rezolve pe amândoi…

–         De ce, dom’le, uite Ilie Năstase e de-o seamă cu noi şi ai văzut cu ce bunăciuni umblă? Una şi una…

–         Eeee, Ilie Năstase, păi tu te compari cu el?

–         Da’ ce-are, dom’le ăla şi n-avem noi?

–         Bani, aia are!

–         Păi şi ce faci cu banii? Te uiţi la ei şi… te-ncordezi? Îi miroşi? Îi mănânci? Aaaaa…, e drept, ăla n-a muncit!

–         Hai c-o ziseşi, Sile! Păi noi ne-am rupt cu munca, nu? Când ai avut tu serviciu mai mult de şase luni continuu?

–         Bă, Gigi, nu m-aşteptam să vină vremea să mă judeci, da să ştii că la ADAS am lucrat doi ani şi patru luni. Neîntrerupt!

–         Ei, da, ai dreptate, uitasem. Adevărul este că ăla a fost un serviciu fooooarteeee obositor. Rupeai patu’ până spre prânz, când te duceai la agenţie, pe la două ne vedeam la berărie… Nasol…

–         Păi şi de ce zici că ăsta, dacă are bani, face faţă? încearcă Sile să stopeze eforturile analitice ale prietenului său vis-a-vis de prestaţiile sale din câmpul muncii.

–         Pentru că poate să-şi ia pastile, dom’le, de aia! Şi el şi Ţiriac, fir-ar ai dracului de moşi libidinoşi!

Sorb amândoi lung, plescăie din buze, în gesturi automate şi umplu iar paharele de plastic. Sile aşează petul cu grijă, sub bancă, să stea la umbră, pe urmă se lasă pe spătarul din şipci groase şi lasă gândul să-i zburde: cum or fi pastilele ale, dom’le?

ÎMPOTRIVA CUI?

07.27.13

Premierul Victor Ponta a dezvăluit că măsura ascultării convorbirilor telefonice efectuate de pe cartelele pre-pay a fost luată în CSAT de pe vremea când Crin Antonescu exercita funcţia de preşedinte interimar!!! Acum se pune o întrebare: împotriva cui a fost luată această măsură? A clanurilor de interlopi care au contribuit masiv la câştigarea alegerilor de către USL? Sigur, categoria asta este una dintre cele vizate! Cea de-a doua ar fi formată din liderii clanurilor ţigăneşti care tranzacţionează facturi fictive şi mărfuri ilicite… Păi bine, bine, veţi zice, dar şi ăştia au luptat tot pe baricada USL! Aşa, şi? Poate că Victor Ponta şi Crin Antonescu consideră victoriile electorale ale anului 2012 definitive şi caută să se rupă de aceste categorii, este drept, incomode când te-ai văzut cu sacii în căruţă, iar lucrul ăsta este unul, recunosc, lăudabil! Pe de altă parte, cum, de exemplu, în zona Ardealului, comandourile de interlopi au fost conduse, dirijate şi îndrumate de către fiul vitreg al fostului ministru al Apărării (un apropiat al lui Crin Antonescu!), se pare că Victor Ponta este pe cale să execute o lovitură magistrală direct la gioalele principalului său (încă) aliat-Crin cel Adormit!!! Care Crin a… dispărut ca, pardon de expresie, măgarul în ceaţă! Asta, deşi nu este în concediu… Nu ştiu cine-l consiliază pe liderul liberal, dar se pare că în ultima vreme n-a avut decât iniţiative autodistructive. Aşa i-o fi cântat lui cucu’… Ca să fie ciorba cu verdeaţă, tot mai mulţi liberali au început să ridice vocile împotriva plasării în posturi cheie a tot felul de apropiaţi ai lui Dan Radu Ruşanu, personajul cu rânjet onctuos despre care vă spuneam, nu demult, că este un sforar de cea mai joasă speţă. Treaba asta, vă garantez, nu va rămâne fără urmări, eu cunoscându-i bine pe liberali şi văzând, în timp, că NICIODATĂ vreun lider de-al lor care a fost hulit de către proprii colegi n-a rezistat mai mult de şase luni! Aşa că, nu-i degeaba, începeţi să număraţi…

DEBUT CU DE TOATE

07.26.13

Primele două zile ale debutului noului campionat ne-a adus cam de toate: Dinamo s-a făcut de râs la Timişoara, Pandurii au câştigat entuziasmant cu Braşovul (care n-a jucat rău!), iar Steaua s-a bucurat de beneficiile unui arbitraj de casă pentru a putea câştiga (cu 2-1) în faţa Ceahlăului. La astea se adaugă accidentarea lui Chiricheş (la încălzire) şi scoaterea din lotul stelist a lui Mihai Costea, pe motiv real de refuz de a fi reprezentat de Ana Maria Prodan, soţia antrenorului din Ghencea!!! Doreaţi mai mult? Şi eu, dar atât ne-au oferit primele două zile, sunt convins că şi urmarea va fi în aceeaşi notă… Cum s-a mai desfăşurat o rundă din aventura europeană a echipelor româneşti, aş putea spune că acestea au înregistrat rezultate normale: Steaua şi Petrolul şi-au… subordonat adversarii (modeşti!), Pandurii a ratat mult şi n-a obţinut decât un egal în deplasarea de la Marea Baltică, iar Astra a reuşit un scor egal acasă în faţa Omoniei Nicosia, un adversar extrem de puternic pe care, nu înţeleg de ce, confraţii din presa centrală de specialitate l-au tratat mult prea de sus!? Ciprioţii nu mai sunt, de multă vreme, sparing-parteneri pentru echipele noastre, iar confruntările recente îmi confirmă afirmaţia. Ce este mai îngrijorător este că Steaua, după „aperitivul” Vardar, va da piept cu gruzinii de la Tbilisi, iar aceştia nu sunt deloc naivi sau limitaţi din punct de vedere fotbalistic, ba chiar dimpotrivă. Un fotbal care a dat vedete certe ca Civadze, Dharaselia, Shenghelia, fraţii Arveladze sau Themur Khetsbaia poate produce mereu surprize. În plus, Duşan Uhrin jr. este un tehnician extrem de bine cotat şi care şi-a arătat calităţile chiar în campionatul românesc, unde n-a pierdut în faţa Stelei!!! Atenţie mare, deci, pentru că s-ar putea să nu ne fie prea moale şi-în mod cert-niciuna din cele două confruntări cu georgienii nu va fi arbitrată de Radu Petrescu…

SCHEMA A FUNCŢIONAT!

07.25.13

Senatorul Valer Marian s-a născut la Dăbâca, locul unde se presupune că ar fi fost cetatea legendarului voievod Gelu. Până acum n-a făcut vreo faptă remarcabilă, dar când nu se mai aştepta nimeni, hop cu denunţul la DNA împotriva lui Liviu Dragnea, ditamai prim-vice-premierul, în problema Referendumului!!! Sigur că se poate bate monedă pe tema răzbunării că a fost expulzat din PSD, numai că ce s-a întâmplat la Referendum era un secret al lui Pollichinelle… Toţi ştiam ce s-a întâmplat, presupuneam şi cine era strategul din umbră, dar nu aveam confirmarea unui participant la culisele evenimentului. În ce ne priveşte, n-am bătut monedă pe chestia asta, pentru că, sincer vorbind, nu ni s-a părut corect îndemnul adresat populaţiei de a nu participa la Referendum, dar de aici până la a transporta oameni la secţiile de votare, până la a exercita presiuni sau a îndemna votanţii să comită infracţiunea votului multiplu, e cale lungă… Şi mai vinovaţi decât politicienii, direct interesaţi în comiterea fărădelegii, ni se par poliţiştii, FUNCŢIONARI AI STATULUI, adică beneficiari salariali ai taxelor şi impozitelor plătite de noi, care au ştiut, au văzut şi fie au închis ochii, fie au contribuit direct la fraudă! Asta, însă, este altă poveste, asupra căreia vom reveni… Cert este că schema a funcţionat, dar ce se fac cei care au elaborat-o dacă, nu peste multă vreme, o vor aplica şi adversarii? Ştiţi vorba aia cu pomana se întoarce, nu!? Treaba este că astfel de răsturnări de situaţie au mai existat, iar Adrian Năstase ar putea vorbi mult despre asta chiar dacă are coardele vocale uzate de glonţul ăla care a fost tras cu mare atenţie, să nu producă daune mari, ci doar impresie artistică. Şi dacă tot a funcţionat, de schemă vorbim, probabil că vom mai asista şi la alte dovezi ale creativităţii „strategului” cât de curând, că doar vin alegerile pentru Parlamentul Europei…

REGRETE

07.23.13

Ce-i mai plăcut, în mijlocul lui iulie, decât un soare blând, care să nu ardă, ci doar să te mângâie când stai, lăsat pradă gândurilor sau visării, sub coroana stufoasă a unui arbore bătrân? Aşa stă şi ea, încă tânără, cu forme foarte bine conturate, cu părul vopsit în roşu-acaju, cu rochia de vară gata să plesnească în dreptul bustului şi al crupei, cu un pahar de unică folosinţă, plin cu cafea, alături, pe banca din grădina publică. Sub ochelarii cu lentile negre, ţine ochii abia întredeschişi şi rar duce, cu mâna stângă, ţigara la buzele date discret cu ruj… Glasurile copiilor veniţi la joacă, sub supravegherea atentă a… bunicilor, înveselesc aerul de pace absolută. Care pace e spartă imediat de acutele glasului unei blonde planturoase, asudată şi gălăgioasă care se apropie de roşcata noastră…

–         Emilia! De când nu te-am văzut, puiule? Zice şi se apropie de ea, ţoşcăind-o zgomotos pe obraji…

–         De mult, Vali, mi-era şi dor să te văd! Vorbele sunt spuse din vârful buzelor şi se vede că roşcata regretă amarnic faptul că blonda n-a ales alt drum, astfel încât s-o mai fi lăsat în căldura blândă, plăcută, doar cu gândurile ei…

–         Uite, dragă, acum vin de la parastasul Iolandei. S-a dus săraca, de tânără, i-a mâncat nenorocitul ăla zilele… Au omorât-o munca şi grijile!

–         Da de ce muncea aşa de mult, că parcă n-aveau copiii!?

–         Ei nu aveau, dar beţivanul plătea două pensii alimentare! Aşa s-a canonit, săraca, cât a stat cu el, aproape 20 de ani: să-i plătească beţiile şi curvele! Ba o mai şi bătea…

Discuţia curge pe tema deja abordată, în vreme ce în faţa celor două, direct pe asfalt, s-a aşezat un cerşetor cu trenţele puţind a jeg şi a alcool rânced. Cu gura ştirbă afişează ceea ce el crede că este un zâmbet, iar mâna-i stă întinsă către cele două femei. Roşcata deschide poşeta şi-i întinde o bancnotă de valoare mică, dar el nu pleacă, stă tot acolo, direct pe asfaltul aleii, cu rânjetul aninat de buzele crăpate, sub ochii urduroşi. Unde să se ducă? Ştie şi el că bunicii care supraveghează zbenguiala nepoţilor nu sunt deloc darnici. Sporovăiala celor două continuă o vreme, apoi cele două se ridică să plece. Paharul de unică folosinţă, pe jumătate plin cu cafea rămâne pe bancă şi cerşetorul se ridică şi-l apucă lacom…

–         Al dracului milog, zice blonda, nici nu ne-am ridicat bine şi a luat cafeaua…

–         Păi de-aia l-am lăsat, spune roşcata, altfel îl aruncam la coşul de gunoi… merg alene şi în urma lor cerşetorul le priveşte admirativ. Soarbe lung din cafea, se caută prin buzunare şi găseşte un chiştoc pe care-l aprinde cu un chibrit soios, pescuit din acelaşi buzunar… Se uită în urma roşcatei, îi admiră unduirea felină a şoldurilor şi murmură stins:

–         Oooooffff, că n-am un dinte să te muşc!

SPRE EST?

07.20.13

Te uiţi şi… priveşti!, suna parodia unui celebru slogan al unei televiziuni centrale. Aşa mă uit şi eu, acum, la eforturile Guvernului Ponta de a întoarce ţara către arealul geo-politic al Estului!!! Dumneavoastră mai pricepeţi ceva, că eu…, nu… Adică să se fi uitat aşa de repede ce-a însemnat apropierea de Moscova? Dacă, da, de ce nu se studiază istoria diplomaţiei ruseşti şi sovietice? S-ar vedea că NICIODATĂ, dar absolut niciodată planurile Kremlinului n-au coincis cu cele ale liderilor chinezi. Păi şi atunci ministrul de Externe de ce a mers să se închine la Mausoleul lui Lenin, în vreme ce şeful său a mâncat cu beţişoare prin China? Vrea Guvernul Ponta să nimerească în freamătul dintre cei doi coloşi? Pot să înţeleg şi dorinţa de a obţine gaze naturale ieftine, dar şi necesitatea de a atrage capitalul chinez în anemica economie autohtonă. Totuşi, Corlăţeanu este singura persoană din România care se crede urmaşul direct al lui Nicolae Titulescu şi nu-şi dă seama ce dans pe sârmă va trebui să presteze ca să nu alunece între interesele celor două cancelarii. Asta ca să nu mai pun la socoteală faptul că nici nemţii, nici americanii nu pot vedea cu ochi buni iniţiativele astea diplomatice… Nu în ultimul rând, atât Ponta, cât şi Corlăţeanu ar trebui avertizaţi că poţi să te superi şi să te separi oricând de occidentali, nimeni nu te va trage de pulpana hainei, rugându-te să nu te superi şi să-ţi iei jucăriile, descompletând jocul; pe când de lângă ruşi nu mai pleci chiar când vrei! Ba chiar, în niciun caz, aşa cum vrei… Dacă tatonările astea vor continua, punctate de drăgălăşenii specifice guvernării de stânga, înseamnă că ne vom îndrepta, definitiv, către Est, iar numitorul comun al politicii estice este unul de care credeam că românilor le este extrem de frică: DICTATURA!

LA DERUTĂ…

07.20.13

Ne ghidăm după legi care sunt promulgate astăzi ca să fie călcate în picioare mâine, chiar de către cei care le-au promulgat! Asta, mai ales în fotbal. De ce? O explicaţie facilă ar fi aceea că fotbalul românesc este condus de două nume legendare pentru mafioţii din întreaga lume: „Naşu” şi „Corleone”… Asta nu este, însă, totul. La originea tuturor problemelor stau banii, bani obţinuţi prin contracte, pe sub masă, cu valiza, cu elicopterul, în orice fel. Când situaţia ca Liga 1 să rămână cu doar 16 combatante, au sărit cei de la LPF de… târtiţă-n sus, că se pierd bani din televizări. Ulterior şi arbitrii s-au manifestat negativ, că ei pierd câte un meci pe săptămână…. Pentru că nici un campionat cu 18 necunoscuţi nu dă bine, s-a pornit operaţiunea „Salvaţi Rapidul”!!! S-a organizat, deci, un meci de baraj între Chiajna şi Rapid, iar arbitru delegat a fost Alexandru Tudor, cel care este trimis, mereu, „să rezolve situaţia” dacă este cazul. El are curajul s-o facă şi într-un meci televizat şi mai are şi tupeul să-şi justifice gafele. Rapidul a câştigat pe teren, aşa că rămâne în Liga 1, în ciuda faptului că n-a primit licenţa din cauza datoriilor groaznice pe care le are. Ce se va întâmpla acum? Câştigarea unui meci va duce la anularea datoriilor? Au „Corleone” şi „Naşu” puterea sau dreptul să facă asta? Acum, în urma memoriului depus la TAS de către Chiajna, încă înainte de disputarea barajului, dacă ne pomenim cu verdictul irevocabil că Rapidul nu poate evolua în Liga 1, ce facem? Nu vede nimeni că fotbalul ăsta, în care se învârt zeci de milioane de euro, este condus „la derută”?

VOIEVODUL RELU

07.18.13

Eeee…, nu sună frumos (că era să scriu mişto!)? Moldova a dat mereu, chiar şi în epoca Istoriei ei moderne şi-mai ales-contemporane, genul de lideri fanfaroni, cu aere voievodale… Mai întâi a fost Sechelariu, trecut între timp la cele veşnice, apoi s-a impus şi a rămas lider Marian Oprişan. Periodic, au mai apărut Nini Săpunaru, Stavarache, Constantin Simirad (ăla cu Partidul Moldovenilor…), Nechita şi, peste toţi, dar nu deasupra lui Oprişan cel veşnic, Relu Fenechiu!!! Păi cine a mai numit miniştrii pe bandă rulantă ca Relu Zâmbitoru’? David, Adomniţei, Chiuariu, Mona Pivniceru şi câţi alţii… Abia după ce şi-a „ministeriat” acoliţii, Relu cel Mare s-a hotărât să se numească şi pe el însuşi într-un post de ministru. Parcă-l şi văd înconjurat de cei enumeraţi mai sus, dar şi de alţii, la focul vesel al vreunei cabane de vânătoare (acolo-s mai dificile interceptările ordonate de „Înalta Poartă” de la Cotroceni), sorbind alene din pocalul cu nectarul scurs în viile Cotnarului, întrebându-i, cu zâmbetu-i subţire aninat în colţul buzelor: „Îi bine, hăi, să hi ministru?”, iar supuşii să-i răspundă: „Îi bini, Măria Ta! Elicopter la scară, ciubuc pi alese, codane… la înghesuială şi mânile pupati di tătă prostimea, de nu-ţi mai trebuie băi şi spălături pi chiele… Pi diasupra, mai ai pupături şi prin cele părţi, di-ţi faci ghini gâdilitura…”…  Cam aşa trebuie să se fi sfătuit Relu cel Mare cu supuşii săi de s-a hotărât să fie ministru, în ciuda faptului că-l apăsa dosarul „Transformatorul”, iar expunerea sa devenea maximă. Probabil că l-au atras mai ales „gâdiliturile” în cele părţi ale corpului său sensibil… Cert este că acum plăteşte, iar visurile sale de mărire se văd năruite în cei 5 (cinci) de închisoare hotărâţi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Mai mult, Victor Ponta s-a dezis aproape instantaneu de el, Băsescu a semnat… fulgerător decretul de demitere, iar Crin…, ei bine, Crin nici nu se afla în ţară în momentul pronunţării sentineţei, deşi se ştia de acum două luni data la care se va pronunţa hotărârea judecătorească. Peste sute de ani, urmaşii noştri vor desluşi cu greutate şi farmec scrisele cronicarului: Şi au căzut Voievodul Relu de pe visele sale, izbit cu ciubota tocmai în locurile cele în care se voia gâdilat de buzele supuşilor săi…