Interviuri cu participanţii la cvadrupla lansare de carte a lui Marius Cilibia la Furca Văii, Obârşia Cloşani, Mehedinţi, 28 aprilie 2011

Emisiune TV realizată cu participarea deputatului PNL de Mehedinţi Viorel Palaşcă, a regizorului şi realizatorului de emisiuni radio TV Valentin Vasilescu, şi a autorului şi jurnalistului Marius Cilibia.

Lansare cvadruplă de carte la Furca Văii, Mehedinţi, 2011.

Poezii la gura sobei – Tele 2 Drobeta – Marius Cilibia

Drobeta Turnu Severin, noiembrie 2010

Lansarea cărţilor aMorale şi Păgânele, autor Marius Cilibia, transmisă de televiziunea Tele 2 Drobeta, Drobeta Turnu Severin, Mehedinţi.

Dublă lansare de carte la Pensiunea Achim, Obârşia – Cloşani: “Păgânele” şi “aMorale”, autor Marius Cilibia, 28 noiembrie 2010 (Televiziunea TVT 89 Timişoara)

Emisiune culturală realizată de televiziunea TVT 89 Timiţoara la Obârşia – Cloşani, cu Marius Cilibia şi Valentin Vasilescu.

Emisiune culturală realizată de televiziunea TVT 89 Timişoara la Obârşia – Cloşani, cu Marius Cilibia şi Valentin Vasilescu.

De 1 Martie, un mărţişor special pentru toate doamnele din Mehedinţi, inegalabilul Claudiu Bleonţ care, împreună cu alţi actori din Bucureşti, au jucat pe scena Palatului Cultural Theodor Costescu “O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiiale, Claudiu Belonţ interpretând pe Rică Venturiano, marele îndrăgostit.

Cum altfel, decât cu zâmbetul pe buze poţi să petreci ziua adevăratei sărbători a Dragostei la români? „Dragobetele sărută fetele” şi cum le poţi săruta dacă nu zâmbind? Aţi văzut să se săvârşească lucrarea asta cu frunţile încruntate? Eu nu… Când posibilitatea de a purta mustaţă era doar un vis pentru noi, cei care eram băieţaşii de atunci, cei mai mari decât noi ne învăţau că în ziua respectivă, musai, trebuie să călcăm fetele pe picior, că aşa arătăm că suntem bărbaţi…

N-am fost sfios ni­cio­dată, numai că în ziua res­pectivă, acum vreo trei de­­cenii, dintr-un motiv pe care nu mi-l mai amintesc (şi nici nu încerc să o fac!) cam stăteam la coadă, pen­tru operaţiunea de căl­cat fetele pe picioare. No­rocul meu, pentru că ast­fel, Cornel, un coleg mai puţin prizărit decât ară­tam eu pe vremea aceea, s-a întâlnit cu palmele Ma­rilenei, o colegă supă­ra­tă că talpa îndrăzneaţă a pan­tofului celui de care vor­beam îi murdărise pan­tofii bine lustruiţi. Ei, bine, de-atunci, poate spe­riat de sunetul perechii de pal­me care, parcă, îmi ră­su­nă şi acum în urechi, am re­nunţat să mai calc vreo fată, mulţumindu-mă, mo­dest cum mă aflu, să le să­rut obrajii! Şi pot să măr­turisesc, mi se pare mult mai plăcut aşa… Stau şi mă întreb, deşi, mu­calit, conu’ Basile mă în­treabă că la ce îmi fo­lo­seşte?, câte popoare mai au norocul să aibă o săr­bă­toare a dragostei numai de ele celebrată!? Pentru că una este să celebrezi, în ca­drul unui calendar reli­gios global asumat, iar alta este să ţi se recunoască această sărbătoare ca fiind nu­mai a ta. Dragobetele anun­ţă triumful Primă­ve­rii, oftatul umerilor care scu­tură hainele grele, de iar­nă, căldura unui ano­timp totdeauna frumos şi spe­ranţa în cât mai multe cli­pe de uşurare şi bu­curie. De aia aştept senin să-mi pun zâmbetul pe bu­ze, în fiecare an şi să să­rut obrajii celor frumoase, pe care le ştiu şi la care alt­fel nu am decât puterea să gândesc… Poate că se vor schimba vremurile şi obi­ceiurile se vor schim­ba, poate că ceea ce ne bu­cură pe noi astăzi va ră­mâne doar în amintire sau în file îngălbenite de vre­me şi otrăvite de uitare, dar acum, cu sinceritate şi cre­dinţă, vă spun că sunt pe viaţă dăruit sărbătorii Dra­gobetelui, mai ales că toată ei nu trebuie plătită decât cu un zâmbet…