VINE IARNA!

10.25.13

Îl ţin şalele şi senzaţia asta îl face nervos. Piratul, motanul bătrân şi cu ochiul stâng pecetluit de-o cicatrice urâtă, i s-a cuibărit în poală, mototolind halatul vechi, de molton, care a fost cândva de-un bleu nepotrivit cu spitalul pentru care fusese confecţionat. Stinge ţigara în scrumiera plină ochi, chiar dacă nu a fumat-o decât pe jumătate. Aerul rece stă condensat în miros de tutun, de pisică şi de om bătrân. De când nu mai găseşte ţigări fără filtru fumează în silă, doar din obişnuinţă. S-ar ridica să meargă să-şi facă un ceai, sau mai bine o cafea. Da, aroma de cafea ar schimba mirosul neplăcut din garsoniera murdară şi tristă, dar mişcarea i-ar provoca dureri în spatele înţepenit şi asta nu-i place, aşa cum nu-i plac multe altele. Sigur, ar putea să deschidă geamul şi să aerisească, numai că-i e atât de frig… Nenorociţii ăştia nu dau, încă, drumul la căldură, ca şi când nopţile petrecute la doar plus două-trei grade ar fi vreo plăcere pentru cineva. În plus, a şi plouat pe săturate, să nu se mai plângă oamenii de la ţară… E abia început de octombrie, dar iarna vine, o simte, i-o spune fiecare oscior şi fiecare muşchi. Îşi trece mâna peste barba crescută de două săptămâni. Cum dracului să te bărbiereşti când e aşa de frig şi apa-i aşa de rece că i se pare că-i răneşte degetele lungi, albite, lipsite de căldura sângelui? În cele din urmă, îl dă pe Pirat la o parte, se ridică şi pleacă spre chicineta îngustă, aglomerată şi întunecoasă, ca să-şi facă o cafea. Aprinde spirtiera, aragazul îl foloseşte rar, doar când găteşte, butelia e scumpă rău de tot, potriveşte cafeaua în ibric, priveşte fascinat la lichidul brun care se învolburează încet în recipientul bătut din ciocan… Cupru vechi, lucrare meşteşugită, din alte timpuri, fără lipituri. Pune cu linguriţa caimac într-o ceaşcă albă şi străvezie, din porţelan mult mai vechi decât el, bătrân ca o amintire, pe urmă presară zahăr brun (mai are doar de vreo două cafele!), abia pe urmă toarnă lichidul. Se-ntoarce în fotoliul lui, Piratul i se urcă din nou în poală, el rupe filtrul unei ţigări şi trage prelung fumul în plămâni. Ţine ceaşca fină în căuşul palmelor şi fierbinţeala cafelei i se revarsă în trup prin pielea zbârcită… Vine iarna…

One Response to “VINE IARNA!”

  1. Harvey says on :

    This design is wicked! You most certainly know how
    to keep a reader amused. Between your wit and your videos, I was almost moved to start my own
    blog (well, almost…HaHa!) Fantastic job. I really enjoyed what you had to say, and more than that, how you presented
    it. Too cool!

Leave a Reply