ZĂPUH…

08.21.13

Aerul nu se mişcă deloc, iar mirosul ieşit din legumele, zarzavaturile, mirodeniile şi fructele aşezate pe mesele de piatră, încinse şi ele, este de-a dreptul respingător… Duhori emană şi trupurile năduşite ale precupeţilor, că de cumpărători mici nu poate fi vorba; câte unu, ici şi acolo, care par rătăciţi. Prin geamurile acoperişului şi ale pereţilor, căldura prăbuşită din soare, se amplifică, iar apa îngurgitată de oameni sau împrăştiată peste tonele de marfă, n-are niciun efect benefic, doar amplifică efectul de seră.

–         Cornelio, nu te uiţi, mamă, şi la marfa mea, că mă duc afară, să stau o juma’ de oră sub un pom, că nu mai pot, m-astup!?

–         Du-te, tanti Vetă, stau eu, că mai vorbesc cu Iuliana aici… Bătrâna pleacă legănat, cu baticul înnodat aiurea deasupra urechilor şi cu o şuviţă sură de păr, atârnându-i caraghios de sub legătură.

–         Uită-te la ea, săraca, o aduce fie-sa aici dimineaţa şi vine şi o ia seara. Îi lasă o jumătate de pâine şi-o sticlă de plastic, goală, să-şi ia apă… Mănâncă jumătatea aia de pâine cu ce are pe tarabă, roşii şi castraveţi, cu un praf de sare dintr-o cutiuţă de medicamente. Aşa-şi ţine zilele până seara, când vine fandosita de fie-sa să o ia…

–         Da ce lucrează, că am văzut-o îmbrăcată ca o cucoană şi plină de aur? se interesează Iuliana, precupeaţa tânără, venită cu lubeniţe şi pepeni galbeni din satul ei de lângă Dunăre…

–         Dracu’ ştie, fă! N-am întrebat-o nici pe asta bătrână, că mi-e ruşine… Ceva face ea, că toate zorzoanele ălea şi parfumul, că ai văzut şi tu cum miroase toată piaţa când vine ea, costă, fă, nu le iei din banii de pe roşii şi castraveţi… Da al dracului zăpuh, sunt tot o apă pe dedesubt, mi-e să nu răcesc, că atâta îmi trebuie… De afară se aud sirenele unei ambulanţe, dar nimeni nu le ia în seamă, cele două precupeţe continuând să discute molcom şi să se mire de „zăpuh”, fără să-şi dea seama că amiaza trece şi soarele se îndreaptă către apus… Îl privesc cu surprindere pe Administratorul Pieţei, care vine cu un agent de poliţie către mesele lor…

–         Ce s-a întâmplat domn’ şef?

–         Baba asta, care vindea roşii şi castraveţi, au găsit-o leşinată sub pomul acela de la intrare, a luat-o salvarea, da’ nu cred să scape…

–         Tanti Veta? Păi şi cu marfa ce facem?

–         Păi aia e, că am venit cu domnu’ poliţist să facem proces verbal…

–         Săraca de ea! Cum să rezişti la zăpuh cu roşii şi castraveţi şi-o juma de pâine? Toată ziua…

Leave a Reply