AMINTIRI CU MIROS URÂT

06.10.13

Se reazemă unul pe celălalt când coboară cele câteva trepte de ciment ale Spitalului de Fizioterapie, apoi se aşează pe banca de lângă zidul cu tencuiala umflată, mai în pripeala soarelui. Se văd bine cei peste 80 de ani pe care-i duc pe spinările cocârjate, în ridurile adânci şi în gesturile tremurate.

–         Alaltăieri n-ai fost acasă! Te-am sunat şi n-ai răspuns…

–         Am fost la înmormântare, a murit Melaiche.

–         Melaiche?

–         Ar trebui să-ţi aduci aminte, era ăla al dracului de la „organizatoric”…

–         Ăla cu părul dat cu ulei?

–         Ăla, ăla… Da’ nu părul l-a făcut pe el celebru, ci dinţii!

–         Cum dinţii?

–         Păi tu l-ai cunoscut mai dincoace, când era ştab, eu îl ştiu de când era un nimeni, în sat la noi, cel mai flămând şi mai desculţ. Erau 12 fraţi şi tac-su murise de tânăr, tuberculos. Noi, copiii, îi spuneam „Ofticosu’”, că aşa-i zicea la boala asta, la noi, la ţară… Când a venit Puterea Populară la conducere, pe copiii săraci ne-a trimis pe la şcoli, pe mine la „Normală”, pe el şi alţi vreo doi-trei, la şcoala de tractorişti, să înveţe meserie… El avea o boală, de mic, îi putrezeau dinţii şi când răsufla, sau când vorbea, puţea aşa de tare, că cei care-l ştiam, ne aşezam mai departe… Floca, cel mai frumos tractorist din sat, îi spunea mereu că „parcă a mâncat obiele nespălate”… Se-ncrunta şi tăcea… Din cauza otrăvii din suflet şi-poate-de la aia de-i măcina gura, a făcut ulcer, s-a operat, da’ atunci operaţiile astea erau grele, a stat juma’ de an prin spitale. S-a întors cocârjat şi Partidul (îl făcuseră membru peste rând, că avea origine sănătoasă) l-a trimis la băi, în concediu. Acolo a cunoscut un dentist cam nepriceput, sau care a vrut să-şi bată joc de el, că i-a îmbrăcat cioturile negre şi putrede cu metal lucitor, da’ care coclea, căpăta o strălucire verzuie…

–         Aşa era moda atunci…

–         O fi fost, da’ lu’ Melaiche îi stătea mai urât ca înainte. Nu mai putea închide gura şi părea că rânjeşte tot timpul. Cum stătea toată ziua pe tractor şi căldura era mare în timpul campaniilor agricole, dinţii ăia de metal se încintau şi el păstra o cutie de tablă cu „NIVEA”, de-şi dădea pe buze, că se făceau numai coji… Cum era şi cocoşat după operaţia de ulcer, când vorbea în şedinţe, se încrunta, cred că îl usturau buzele, şi alifia aia se prefăcea într-o spumă alburie, de ziceai că-i turbat. Aşa l-a poreclit Floca, Turbatul… Da’ vezi, treaba asta le-a plăcut şefilor şi l-au promovat, ziceau că are… atitudine! După câţiva ani, când ajunsese mare, iar eu eram la „Învăţământ”, mi-a spus că s-a dus la un cabinet stomatologic şi s-a lăsat pe mâna unui specialist. Acela s-a îngrozit când a văzut ce avea în gură. I-a scos tot şi i-a pus o proteză de viplă, de care era foarte mândru, nu i se mai cojeau buzele, şi i-a dat o periuţă şi un tub de pastă de dinţi. I-a zis să le folosească de două ori pe zi, da’ nu i-a spus cum… Pasta a mestecat-o simplu, îi plăcea gustul ei mentolat, dar periuţa nu ştia la ce foloseşte, aşa că a început să-şi pieptene cu ea firele de păr de la subsuoară… Zicea că-i place, că-l gâdilă… Tot atunci a început să-şi dea şi cu ulei de păr, o sticluţă pe săptămână, că-i plăcea cum luceşte şi cum miroase… Atunci mi-a povestit şi cum l-a pedepsit pe Floca, băiatul ăla frumos, care-i zicea că a mâncat obiele nespălate şi l-a poreclit Turbatul…

–         Cum l-a pedepsit?

–         L-a demascat pentru „atitudine duşmănoasă” şi l-au luat băieţii la frecat, într-o săptămână nu mai era om… Au fost nevoiţi să-l interneze la boli mintale…

–         Săracul…

–         Aşa am zis şi eu, şi ce băiat frumos era… Chiar mă întrebam ce s-a ales cu el, când, alaltăieri, la înmormântare, l-am văzut…

–         Ei, lasă, trăieşte!?

–         Aha! Nu-l vedeam, da’ când să pornească cortegiul, amărâtul care ducea crucea lu’ Melaiche, cruce simplă, de lemn, cu un cui bătut în cap de care spânzura un şervet ieftin, chinezesc, a început să râdă. Ne-am uitat toţi la el şi aşa l-am recunoscut pe Floca, cel mai frumos şi mai destupat tractorist de la noi din sat…

One Response to “AMINTIRI CU MIROS URÂT”

  1. lunettes pas cher says on :

    Just lately, I didnt give heaps of imagined to assist leaving observations on web page page content articles and provide put feedback even much significantly less. Reading through in your excellent report, will enable me to do at times…

Leave a Reply