AURICA

02.08.13

Se vede uşor că nu se simte-n largul ei îmbrăcată aşa, dar mai ales în locul acela… Oamenii umblă grăbiţi, cu treburi, e miezul zilei, ea stă cu ochii-n pământ, pândind pe sub gene… Din când în când pare c-ar vrea să tragă de marginile fustei mult prea scurte care se iveşte deasupra colanţilor vernil. Obrazul i-e ascuns de buclele blonde. Îi fac semn să mă urmeze în cafenea şi vine supusă, aşezându-se stângaci la masă. Un ospătar se îndreaptă impetuos, pregătit să o evacueze şi simt cum creşte spaima din ea. I-e frică să nu fie umilită… Îi fac un semn ospătarului şi entuziasmul lui se risipeşte într-un zâmbet onctuos:

–         Ce să fie, domnu’?

–         Ca de obicei…

–         Şi… domnişoara?

Ea tace ruşinată, preocupată să deseneze cu degetul pe tăblia de sticlă neagră a mesei. La îndemnul meu se hotărăşte şi comandă o prăjitură şi o băutură răcoritoare. Tace până vine comanda  şi abia după ce insist mănâncă grăbita prăjitura.

–         Mai vrei una?

Face semn că nu, speriată că-i tai din tarif. Înţeleg, scot pachetul de ţigări şi-mi aprind una, îi ofer şi ei, dar refuză.

–         Cât iei pe-un tur complet?

–         Cincizeci de lei, domnu’, da aţi fost drăguţ, las la 45!

Îi întind banii şi-i bagă repede în sutienul cu un număr mai mic, pentru ca bustul să pară mai impresionant. N-avea nevoie de artificiul acesta…

–         Cum te cheamă?

–         Aurica! Pe urmă îmi spune toată povestea ei: are 19 ani şi vine de undeva, din Argeş. S-a îndrăgostit de-un băiat, fiu de popă de la ea din sat, a rămas gravidă, a născut o fetiţă, a plecat de ruşine… Stă în gazdă, cu copilul.

–         De ce ieşi la ora asta la produs? Seara, în cluburi, ai face mai mulţi bani…

–         Seara stau cu copilu’… Pe urmă, prin cluburi trebuie să ai haine şi eu n-am, decât astea… Le spăl seara şi sunt bune de luat dimineaţa. Îmbrăcată aşa n-aş agăţa pe nimeni într-un club, n-am loc de fetele astea cu bani. Ele o fac din plăcere, cine s-ar uita la mine?

–         Găseşti uşor clienţi?

–         Nu prea! Cei mai mulţi vor una scurtă, în maşină, pe-un pol. Lume grăbită, bani puţini… Am găsit şi-o doamnă mai în vârstă, da’ bine îmbrăcată, care-a vrut o partidă, da i-am zis că nu mă pricep. Cu bărbaţii e uşor.

Chem ospătarul şi-i comand patru prăjituri, la pachet.

–         Să fie cu ciocolată? Întreabă obraznic…

–         Nu, cu frişcă! Vine repede cu pachetul şi-i spun Auricăi că poate să plece. Prăjiturile, o lămuresc, sunt pentru copil… Se ridică şi pleacă, cu pachetul sprijinit în palma deschisă.

–         Elegant, dom’le, stil, ce mai… Dama înainte, matale după! exclamă siropos ospătarul care îşi găseşte de treabă pe lângă mine. Cer nota şi-i las bacşiş „pentru ciocolată”.

–         Ai nevoie, zic, are lecitină, ajută la creier!

Nedumerit, îl văd în vitrina mare scărpinându-se-n turul pantalonilor, semn că-l doare dacă gândeşte prea mult… Afară e rece şi-n aer se simte umezeala unei ierni care se teme, parcă, să înceapă…

Leave a Reply