O LUME MAI BUNĂ

11.16.12

Afară este un frig muşcător, dar înăuntru, strecurată prin fereastra uriaşă, împărţită-n ochiuri mici, lumina soarelui strecoară o căldură plăcută, adormitoare. Este aproape goală marea sală de aşteptare, doar doi – trei călători odihnindu-se pe băncile tari şi vechi… Într-un colţ stau trei muncitori de la depou, intraţi să se dezmorţească, dar şi… în alt scop… De sub bluza de salopetă, unul dintre ei, uscăţiv şi cu multe coşuri pe faţa lungă, scoate o sticlă din plastic în care, după miros, se află ţuică de ţară. Cei trei îşi trec sticla de la unul la altul, sorbind lung, sub privirile încărcate de reproş ale unei femei uscăţive care leagănă pe genunchi un copil mic. Cel mai împlinit dintre ei, cu bluza de salopetă prea scurtă pentru burdihanul care i se revarsă peste burdihan, îşi şterge mustăţile groase cu dosul palmei şi i se adresează cu voce mieroasă…

–         Scuzaţi, domniţă, da bufetul s-a-nchis, a dat mandatarul faliment… Unde să stăm şi noi să ne mai îndulcim, că pe peron e frig al dracului şi n-avem nicio garnitură-n manevră!?

Uscăţivul strecoară repede sticla sub bluza de salopetă când uşa veche se deschide c-un scârţâit şi lasă să intre un omuleţ cu ochi lăcrămoşi, îmbrăcat sărac, care trage uşor piciorul stâng şi duce sub braţul drept o cutie de tablă, din cele de biscuiţi, de pe vremuri, cam ruginită…

–         Ajutaţi un biet pocăit care a rămas fără familie…

–         Da, ce-ai păţit neică, că te văd şi suferind? se arată curios grăsunul… Ia şi trage-o duşcă, că ţi-o fi frig…

–         Nuuuu, nu pun gura pe alcool, domnul meu, sunt pocăit!

–         Şi ce-ai păţit? întreabă şi femeia cu copil mic. Cum de ai rămas singur pe lume?

–         Păi nevastă-mea a fugit cu un şofer, după ce copiii au plecat într-o lume mai bună, iar eu am rămas singur. Eram vânzător la aprozar aici, deasupra Gării, da unitatea s-a-nchis şi eu n-am vârsta de pensie…

–         Şi zici că amândoi copiii…? îndrăzneşte uscăţivul…

–         Da, au plecat într-o lume mai bună! Zicând astea, omuleţul desface cutia veche şi scoate câteva fotografii. De pe cartoanele vechi îi privesc doi copii, la diferite vârste, un băiat şi-o fată cu figuri comune, fără ceva distinctiv. Femeia cu copil mic se smiorcăie, se şterge la ochi şi-i strecoară omuleţului o bancnotă. Cei trei muncitori se scobesc şi ei în buzunare şi-i numără câţiva creiţari. Omul mulţumeşte frumos şi dă să iasă pe uşă. Întâmplarea face ca în acelaşi moment să-şi facă intrarea, burtos şi marţial strâns în uniforma strâmtă agentul principal Dumitru, de la postul Gării… Îi rade o palmă după ceafă omuleţului şi se căzneşte să-i tragă şi-un şut în dos…

–         Bă, milogule, să nu te mai prind prin gara mea, că te tăvălesc! Firea-i al dracului!

–         Da ce-ţi făcu bietul om, dom’ şef, că-i amărât, săracul…?, întreabă grăsunul sprijinindu-şi curajul pe privirile indignate ale femeii cu copil mic.

–         Amărât pe dracu’! Păi voi ştiţi cine-i licheaua asta? zbiară omul legii în urma omuleţului care s-a topit în frigul de-afară…

–         Un pocăit care-a rămas singur pe lume, că i-au murit copiii şi nevasta a fugit cu un şofer…

–         Cu şoferu’ de la dric, poate, că a băgat-o nemernicu’ în pământ, acu trei săptămâni s-a liberat din puşcărie! Şi copiii da, sunt într-o lume mai bună, că au plecat în Franţa sau unde mama dracului or fi ajuns; ea curvă şi el hoţ… V-a păcălit şi pe voi?

Fără să mai răspundă, grăsunul se uită prostit în ochii colegilor lui, în vreme ce femeia leagănă mai apăsat copilul care s-a trezit şi începe să plângă…

Tags: , ,

2 Responses to “O LUME MAI BUNĂ”

  1. Amedar Consulting says on :

    Thank you for the good writeup. It in reality was a entertainment account it. Look complicated to far added agreeable from you! However, how can we communicate?

  2. marius says on :

    my e-mail is marius@mariuscilibia.ro

Leave a Reply