TREI PASTILE

10.25.12

Stă aşa, fără nicio treabă, pe banca din parc, neclintit sub ploaia de frunze galbene care curge cu foşnet. Nu are mai mult de 75 de ani, dar abia îşi poate stăpâni tremurul slab al capului. Părul alb îl poartă pieptănat cu cărare şi pe faţa obosită, rasă îngrijit, ca şi în ochii cenuşii, larg deschişi deasupra cearcănelor mari, nu se poate citi nimic. Mâinile mari, dar delicate, cu unghiile tăiate atent, se odihnesc pe dunga pantalonilor de la costumul demodat, dar curat, cochet. Nu vede pe nimeni, nu răspunde la niciun salut, parcă ar dormi cu ochii deschişi. Abia cuprinsă de salopeta verde-gălbuie a societăţii de salubritate la care lucrează, cu măturoiul târâind pe dalele vechi ale aleii, o femeie excesiv de brunetă, se aşează pe bancă, lângă el. scoate mecanic seminţe dintr-un buzunar,  le sparge expert între dinţii laţi, delimitaţi de pauze majore, apoi cojile scuipate în pumnul murdar le strecoară în celălalt buzunar…

–         Bună ziua, tataie! Stai ca belferu’, la soare…

Parcă trezit, bătrânul tresare şi îşi fixează cu lumina stinsă a ochilor cenuşii neaşteptatul interlocutor.

–         Să nu întârzii, că te-o aştepta doamna cu prânzul şi se răceşte ciorba… mai încearcă truditoarea cu măturoi.

–         Nu m-aşteaptă nimeni! „Doamna” s-a stins acu’ o juma’ de an…

–         Aiii, săracu’ de matale! D-aia eşti aşa trist? Nu te-aduni cu copiii, că eşti în vârstă, tre’ să aibă cineva grijă de matale…

–         N-am avut decât un copil, a murit acu’ un an, într-un accident de motocicletă, probabil că de aia a murit şi Nuţa, nevastă-mea. Acu’ sunt singur, nu-mi are nimeni grija…

–         Săracuuuuu!!! Şi eu cân’ te văzui aşa bine îmbrăcat, destins, zic: uite-un domn, m-atinge şi pe mine c-o ţigară boierească… Da matale eşti mai amărât ca mine! Cine-ţi găteşte, cine te spală?

–         Îi dădeam cinci sute de lei pe lună doamnei Scăeşteanu, vecina mea, să-mi aducă o masă caldă pe zi, dimineaţa şi seara făceam ceai, cu margarină, cu miere, cu pâine prăjită…

–         Cafea?

–         Nuu, că n-am voie, de aia am lăsat şi ţigările. Mi-a dat doctorul pastile să mă întărească, că am făcut un infarct după moartea băiatului…, câte una înainte de fiecare masă, da’ de-acuma…, gata, m-am hotărât…

–         Ce te-ai hotărât?

–         Nu le mai iau! Mai am astea trei pastile şi gata… Spunând, scoate din buzunarul hainei un plic micuţ, dreptunghiular, de farmacie, în care se ghicesc trei tablete lunguieţe… Ajunge! N-am ţigări, că te-aş servi, da’ uite aici nişte bani să-ţi iei. Scoate o hârtie de o sută de lei şi i-o întinde femeii uluite, care uită să mai spargă seminţele aruncate expert în gura ştirbă şi e gata să se înece. Bătrânul se ridică şi se îndepărtează uşor, cu paşi târşâiţi… Femeia netezeşte hârtia de celuloid şi o strecoară în buzunarul de la piept al salopetei.

–         Bogdaproste, domnu’! Să fie de sufletu’ lu’ doamna şi-al băiatului! A dracului, proastă sunt! Dacă-i băgam vrăjeala că îmi ia banca casa şi am copilu’ bolnav rău şi n-am bani de doctor, îmi dădea mai mult… Şi-aşa nu mai are mult, miroase coliva după el… Auzi, trei pastile…

Tags: ,

One Response to “TREI PASTILE”

  1. How could i says on :

    This is getting a bit more subjective, but I much prefer the Zune Marketplace. The interface is colorful, has more flair, and some cool features like ¡®Mixview¡¯ that let you quickly see related albums, songs, or other users related to what you¡¯re listening to. Clicking on one of those will center on that item, and another set of ¡°neighbors¡± will come into view, allowing you to navigate around exploring by similar artists, songs, or users. Speaking of users, the Zune ¡°Social¡± is also great fun, letting you find others with shared tastes and becoming friends with them. You then can listen to a playlist created based on an amalgamation of what all your friends are listening to, which is also enjoyable. Those concerned with privacy will be relieved to know you can prevent the public from seeing your personal listening habits if you so choose.

Leave a Reply