DILEMA

08.18.12

Sunt bătrâne amândouă şi au mersul greoi. Le privesc puţin dintr-o parte şi sunt intrigat de faptul că, în afară de vârstă, care pare a fi aceiaşi, nu există nicio asemănare între ele. Una, îmbrăcată sărăcăcios, cu părul cânepiu acoperit de un batic demodat şi cam spălăcit, cealaltă elegantă, rochie uşoară, părul alb coafat îngrijit, umbrelă care s-o apere de soarele ucigător, poşetă albă, de lac, din alte vremuri. Merg legănat, ca bătrânii atinşi de efectele coxartrozei. Se îndreaptă către chioşcul cu îngheţată şi le-o iau înainte, ca să fiu aproape, să aud ce-şi spun… Curiozitatea… Cer un cornet cu două cupe, una de fistic, cealaltă rom cu stafide… N-am voie, da’ ce mai contează pe căldura asta!?

–         Mă cinsteşti c-o îngheţată, ca atunci când eream fete?

–         Îhî… P-ormă stăm pe banca aia, că e liberă, e şi la umbră, mai vorbim şi noi…

–         Mie să-mi dai, drăguţă, una de vanilie şi ei una de ciocolată, parc-aşa îţi plăcea fă, Veto, nu?

–         Aşa, aşa! Văd că n-ai uitat…

Mă îndrept către o bancă aflată lângă banca aleasă de cele două bătrâne, noroc că în zona asta sunt plantate una lângă alta, astfel că trecătorii fără treabă se pot aşeza să vadă jocul de ape al fântânii cinetice. Se apropie şi cele două, lingând economicos cele două boţuri de arome îngheţate. Le privesc cum se leagănă, din cauza bolii şi a vârstei, ca două galere bătrâne, din alte vremuri, ce se apropie greoaie de rada unui port căruia nu-i mai aparţin… Se aşează cu greutate, atente să nu-şi răstoarne cornetele…

–         S-a dus şi Cornelia? întreabă cea mai elegantă…

–         S-a dus, am fost la înmormântare, tu n-ai venit…

–         Eream la fie-mea, la Constanţa, mai stau iarna pe la ea, mi-e frică să nu mor dracului pe aici, cum sunt singură, mă găsesc ăştia după cine ştie câte zile… Mă mănâncă pisicile…

–         Ai multe?

–         Două, câte să am, doar nu fac crescătorie…

–         Mă, Tanţo, ştii că din tot Ansamblul, doar noi două am rămas?

–         Ştiu, fă, cine ne vede acum cum mergem, n-ar crede că eram artiste la Ansamblu, că se foiau tovarăşii să nu-i vadă ale lor cum li se umflă prohabul când dansam noi pe scenă… Mai ţii minte cum s-a-mbătat sârbu’ ăla când am fost la Zagreb? Voia să toarne vin în pantoful meu, să bea de-acolo… Discuţia urmează pe acelaşi fir şi cele două bătrâne par să vorbească tare şi ca să le audă cei dimprejur, să mai fie odată în centrul atenţiei. Au isprăvit cele două îngheţate  şi discuţia se schimbă, alunecând către problemele actuale. Dintr-o dată devin atent…

–         Văzuşi, fă, că ăştia ca să-l dea jos pe Băsăscu, vor să declare lumea moartă?

–         Văzui, fă… Păcate, că nu le mai ajunge… Da’ io am şi io o întrebare…

–         Ce întrebare, Veto?

–         Dacă eu mă duc la ei, la primare, la dracu’ să-i pieptene, care se ocupă cu treaba asta şi le spun că io sunt de acord să mă treacă moartă, să le iasă lor socoteala, îmi dau, fată, ajutoru’ de înmormântare? Că degeaba, nu vreau…

Tags: , , ,

2 Responses to “DILEMA”

  1. michael kors outlet says on :

    Fantastically revealing cheers, I presume your current visitors would possibly want a whole lot more articles of this nature preserve the great content.

  2. cheap snapbacks says on :

    Some genuinely good posts on this web site , thankyou for contribution.

Leave a Reply