PORECLELE

06.27.12

Noi, românii, suntem un popor hazos, gata să leşinăm de râs şi când ne opărim cerul gurii cu supa prea fierbinte şi când vedem vreo gospodină lunecând şi împrăştiind zarzavaturile pe trotuar. Lucrurile astea, prin lumea normală nu prea stârnesc râsul, la noi… da… Aplecarea asta către râs a născut şi moda poreclelor, a supranumelor hazoase, acide, foarte des peiorative, care trădează simpatia sau interesul pentru un anume om. Când eşti persoană publică şi nu te bucuri de privilegiul de a fi numit cu o poreclă în locul numelui din buletin, eşti cam gata; poţi să pleci acasă! Spre exemplu, lui Crin Antonescu i s-a spus, multă vreme, Mireille Mathieu, acum nu i se mai spune decât Antonescu… Să luăm, însă, exemplele preşedinţilor români, era să zic ale ultimilor preşedinţi, dar ăştia au fost toţi. Ani de zile, lui Nicolae Ceauşescu i s-a spus „Nea Nicu”, iar consoartei „Leana”. Cu mult curaj, mai ales în cercuri extrem de restrânse, i se mai spunea şi „Pingelică” fostului ucenic de cizmar. În decembrie 1989 nu i s-a mai spus decât… Ceauşescu… şi a fost gata… După episodul Târgovişte, foarte multă vreme nu i s-a mai spus decât „Împuşcatul”! A urmat fostul subaltern al decedatului: Ion Iliescu. La început, i s-a spus „Nea Nelu”, apoi „Zâmbăreţul” sau „Bunicuţa”, iar cei care manifestau asperităţi corosive faţă de şeful şcolit la Moscova îl numeau „Ilici”, „Cucuveaua” sau „Bolşevicul”, Ion Iliescu „ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră” inspirând simpatie, teamă sau dezgust, dar fiind, mereu, în atenţia publicului. Când nu i s-a mai spus decât Iliescu, gata, s-a terminat, a început să alunece… A urmat Emil Constantinescu, căruia i s-a spus doar „Milică” de către simpatizanţi sau „Ţapul” de majoritatea proletară a ţării. De când cu „Afacerea Ţigareta”, însă şi odată cu lansarea zvonurilor despre implicarea fiului său în traficul de arme pentru Kossovo, ex-preşedintele a redevenit Emil Constantinescu, fiind sortit şi eşecului şi uitării… Ultimul preşedinte, Traian Băsescu, a debutat furtunos! „Marinarul”, „Chiorul”, „Băse”, „Compostorul”, „Cheliuţă”, „Hăhăitul”, „Tătarul”, ce mai, un regal de porecle, unele inspirate, altele doar răutăcioase. De vreun an de zile, datorită măsurilor de austeritate, preşedintele şi-a pierdut, serios, din popularitate, drept pentru care revenise la numele din buletin: Băsescu. Acum, după confruntările cu premierul Victor Ponta, după asocierile neinspirate dintre zâmbetele sale şi tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase (căruia, a propos, cine îi mai spune „Bombonel”?) , oamenii au început să-i spună, din nou, „Băse”… Atenţie mare, căci, părere personală, „Marinarul” este capabil să fructifice orice val de simpatie, cât de mic ar fi el, iar elementul său preferat este, aţi ghicit… furtuna!

Tags:

Leave a Reply