ŞI TRECE PRIMĂVARA…

05.02.12

Între atâtea probleme, mai mari sau mai mici, reale sau nu, se scurge anotimpul acesta pe care-l cântă, neobosiţi, poeţii, indiferent de cât har au în vârful ustensilei de zgârâiat hârtia, fără să-i mai simţim gustul, să-i pricepem aromele şi să-i savurăm farmecul… Păcat! Intrăm în ultima lună a primăverii, s-au deschis terasele şi fetele frumoase au aruncat hainele groase de pe ele, îndemnându-ne să nu mai stăm încruntaţi şi să acordăm atenţie valorilor importante ale vieţii, nu frământărilor şi tulburărilor de-o clipă. Dar noi, capii şi decişi să-ndreptăm lumea cu umărul, strângem din dinţi, încleştând fălcile şi mijind pleoapele, urmând pornirile naturii belicoase ale acestui început de mileniu şi aruncându-ne în nesfârşite bătălii în care nu se iau prizonieri. Într-o dimineaţă recentă, trezit înainte de ivitul zorilor de căţeluşa Lysa, mi-a venit ideea să las totul baltă, să uit de confruntări politice, de dispute, ciocniri şi alte matrapazlâcuri şi să mă aplec către nişte ochi frumoşi şi umezi ca o seară de primăvară, că uite, vine luna mai şi nici nu ştiu când a trecut primăvara… Numai că scuturat de valurile dulci ale somnului cu câţiva pumni de apă rece, m-a pus gândul rău să dau curs impulsului cotidian şi să pornesc telefonul (diabolică invenţie!)… La primul apel s-au dus toate gândurile eroice şi aspiraţiile curate! Şi trece primăvara…

Tags:

Leave a Reply