MI-E DOR…

04.07.12

Am văzut la lucru, într-un meci televizat, disputat în deplasare, noua echipă a Severinului! Elevii lui Marian Bondrea (care nu mi-a plăcut niciodată ca antrenor!) nu mi-au spus nimic, arătând în faţa celor de la Oradea, ca o echipă cuminte, cu un joc lipsit şi de curaj şi de spectaculozitate. Bălace este un fotbalist bun, iar Olah unul… bunicel… şi cam atât… Prea puţin! Nu spun că s-ar fi putut face mai mult, pentru că nu ştiu ce buget stă la dispoziţia acestei echipe, dar nu pot să nu-mi amintesc de echipa de acum două decenii şi să nu-mi fie dor de ea! Mi-e dor de driblingurile lui Palea, de artificiile lui Johnny Moraru, de puterea şi precizia lui „Melaiche” Sârboiu, de cursele vijelioase ale lui Jean Stănică, de buiestrul mărunt şi eficace al „Colonelului” Mănescu, de siguranţa şi eleganţa lui Vali Tiţa dublate de abnegaţia „Calului” David sau a lui „Ucă” Udrea, de paradele inspirate ale lui Badea sau Martalogu, de raidurile nimicitoare ale lui Păuna sau Mişu Vintilă. Mi-e dor de toţi, de Gugu, de Balaci, dar mai ales de Mitică Vişan-Cartouche, artizanul viselor de mărire ale microbiştilor severineni. Mi-e dor şi de cei pe care nu i-am amintit acum şi aici, dar care au rămas în sufletul meu pe vecie! Ceea ce văd acum nu este decât o echipă care ar putea purta numele oricărui oraş, pentru că absolut nimic, cu excepţia inscripţiilor de pe tricouri, n-o identifică ca fiind severineană. Un fotbal depersonalizat şi economicos nu poate aduce performanţă, iar eu nu pot să rămân suporter a ceva abstract!

Tags: , , ,

Leave a Reply