MERIDIANE ÎNDOLIATE

12.24.11

La câteva ore diferenţă, la zeci de mii de kilometri distanţă, au murit doi oameni: în mijlocul bătrânei Europe-Vaclav Havel, port-drapelul Revoluţiei europene anti-comuniste de la sfârşitul anului 1989 (a propos de coincidenţe, Revoluţia franceză nu a început în 1789?), iar în extremitatea estică a continentului asiatic s-a stins Kim Jong Il, fiul lui Kim Ir Sen, satrapul tăcut al înfometatei North Koreea. Sigur, ştiu, am scris numele ţării în engleză, dar ce-i irită mai rău pe fanaticii comunişti de la Phenian decât să audă pronunţat numele ţării lor aşa cum ar face-o yankeii? Cehii, demni, resemnaţi, recunoscători eroului lor, s-au aşezat la coadă să-şi prezinte ultimele omagii la catafalcul celui care a însăilat magic, din temniţă „Scrisori către Olga”… Dincolo, fără nicio justificare pentru un analist politic sau pentru un simplu observator neutru, intervievaţii sunt zguduiţi de hohote de plâns… Pentru ce? Cum pot să sufere oamenii atât de tare la moartea propriilor călăi? Răspunsul este simplu: după spusele celor mult mai vârstnici decât mine, la fel plângeau oamenii din lagărul roşu şi la moartea lui Stalin!!! Chiar aici, în România, aşa cum o făceau şi în Albania, ba chiar şi în Polonia, unde stalinismul feroce făcuse mai mult de două milioane de victime… Aşadar, concluzia ar fi că victimele sfârşesc prin a fi atrase de călău. Tristă concluzie, dar dacă nu credeţi, dacă puneţi la îndoială cuvintele mele, uitaţi-vă la nostalgicii ceauşişti! Au uitat cum n-aveam energie electrică, lapte, ouă, pâinea era cartelată, uleiul şi zahărul la fel, carnea era un vis, portocalele doar o dorinţă, iar ciocolata şi untul, ba chiar şi săpunul, pasta şi lamele de ras, obiecte de contrabandă, bune de pus în pomul de Crăciun… Care Crăciun, că n-aveam voie să serbăm Naşterea Domnului!?  Despre asta, însă, vom mai vorbi, cert este că peste ani, de Vaclav Havel îşi vor aduce aminte foarte mulţi oameni, de Kim Jong Il, însă…

Tags: , ,

Leave a Reply