22

12.21.11

Atâţia ani se împlinesc zilele acestea de la fierbinţile momente din Decembrie 1989, când românii au schimbat cursul Istoriei, aruncând la gunoi o ideologie violentă, ostracizantă, de sorginte asiatică, care nu este caracteristică firii blânde, îngăduitoare, a poporului nostru. Discuţiile despre Revoluţia Română vor dura încă mulţi ani, se va pedala la fel de des şi de apăsat pe ideea că am avut, de fapt, o lovitură de stat, iar argumente sunt destule în sprijinul acestei ipoteze. Indiferent, însă, ce va fi stat la baza acestei resurecţii, indiferent ce planuri şi-au făcut cei care au generat-o, românii au transformat Actul din 16-22 decembrie 1989 într-o REVOLUŢIE reală, sfinţită cu sângele sutelor de victime, cu lacrimile şi nădejdea unui popor întreg… Asta nu se poate nega, aşa cum nu se pot nega imaginile de arhivă, cu oameni care s-au aşezat cu braţele goale în faţa tancurilor, cu copii agitând drapelul tricolor de pe care fusese decupată stema comunistă. Nu se pot nega nici baricadele, nici forţa oamenilor care n-au mai ţinut cont nici de lovituri, nici de ger, nici de moarte, drepţi şi uniţi în credinţa lor într-o viaţă mai bună… S-a umplut ţara de troiţe, de fum de lumânări şi de tămâie, într-un mănunchi al cinstirii celor ce s-au jertfit, a celor ce au rămas schilodiţi, a celor ce nu-şi pot vindeca rănile pricinuite de pierderea celor dragi. Ei s-au dus, împodobind pomelnicul nesfârşit al celor ce s-au jertfit pentru Neam, lăsându-ne povara dragă a păstrării curate a acelor clipe, datorie de care nu întotdeauna ne-am achitat. Nu mai e ger ca acum 22 de ani, lumea e la fel de neliniştită, perspectivele sunt tot neliniştitoare, numai cei care mai ştergem o lacrimă în memoria celor ce s-au întâmplat atunci, suntem mai puţini, dar şi asta e scuzabil, pentru că timpul le şterge şi pe cele bune odată cu cele rele… O rugăciune şoptită, un fior sincer şi un gând bun pentru toţi cei care au suferit atunci ca să împlinească întoarcerea la normalitate, iată cu ce suntem datori în zilele astea… Restul vorbelor sunt de prisos!

Tags: ,

Leave a Reply