PLEC ÎN VACANŢĂ…

08.02.11

Erau ani în care aşteptam cu nerăbdare evenimentul acesta, acum parcă toate s-au schimbat şi emoţiile s-au diluat mult, lăsând locul unei stări de lâncezeală. Ce mai înseamnă vacanţa? Te scurgi din noianul grijilor curente ca să mergi într-un colţ uitat de lume, în speranţa că-ţi vei încărca bateriile, totul în scopul de a reveni să te angrenezi, din nou, în rutina zilnică. Sigur că preţurile ţi se vor părea foarte mari, condiţiile jenante, serviciile proaste… Sigur că în fiecare dimineaţă vei sări ca ars, curios dacă ai ratat minutele de aur ale primei cafele a zilei. Te vei obişnui cu programul de vacanţă, abia la sfârşit… Mi-e dor de anii când nimic nu conta, când un Cico (pe care acum nu l-aş mai bea nici bătut!) mi se părea ambrozie zeiască, când un muşchiuleţ făcut la repezeală părea cea mai gustoasă masă, iar o roşie tăiată felii, lângă o felie de brânză şi un colţ de pâine neagră avea aromele celui mai rafinat prânz. Totul era condimentat de anii tinereţii, de neglijenţa specifică vârstei, acum totul e dungat de infinitele responsabilităţi care ne copleşesc… Cum-necum, plec în vacanţă şi sper ca măcar un lucru să mă bucure, ca de obicei: să cunosc oameni noi, să mă desfăt cu savoarea unor vorbe de duh şi peste toate să pun aroma câtorva clondire cu vin despre care am să vă povestesc, negreşit! Dacă vreţi şi-o mostră de cât pot să fiu de răutăcios: ei bine, eu plec în vacanţă, în vreme ce mulţi dintre voi rămâneţi să năduşiţi în încăperile otrăvite de arşiţa verii acestui an!

Tags:

Leave a Reply