LACRIMA ÎNGERULUI

05.31.11

S-a golit Comorofca de suspine şi-au secat bălţile cele vechi, căzute-n amintire, de atâtea lacrimi vărsate pentru că s-a dus cel mai frumos copil care i-a bătut nisipurile şi noroaiele cu piciorul gol şi cuvântul măiastru. Spun asta pentru că l-am cunoscut pe „Nea Fane” şi-am sorbit, alături de el, dulceaţa unui vin alb în care plutea untdelemnul turnat în vii de binecuvântarea zeilor celor vechi, ascultând podoaba vorbelor care te ridică, prin harul lor, deasupra muritorilor şi deasupra timpului, iar Fănuş a rămas până la capăt un copil… S-a bucurat de toate lucrurile mărunte, de fiecare zâmbet şi de fiecare privire, l-au întristat nedreptăţile şi s-a făcut vocea celor umili sau uitaţi. Prima femeie de care m-am îndrăgostit în copilăria cu nopţile albite de lecturi furişate, cu cearceaful deasupra capului şi lanterna pătrată desluşind în perimetru rotund slova paginilor, a fost învăţătoarea mea; a doua profesoara de Franceză; a treia Asta Dragomirescu… Atunci am visat întâia dată să fiu şi eu un „frumos nebun al marilor oraşe”… Offfff, Nea Fane, cât de uşor ai zidit vise în sufletul meu şi ce uşor m-ai mângâiat în multele dăţi când m-am pomenit că şed pustiit în „Scaunul singurătăţii”! Am colindat prin Balcania alături de cuvântul dumitale şi m-am lăsat călăuzit în dragostea pentru fotbal, aici, pe malurile Jiului spumos, lângă şutul lui Oblemenco, pentru că alergarea lui Neagu mi se părea haotică. Aici nu ne-am înţeles, dar nu ne-am contrazis şi nici n-am fi putut s-o facem. Iubeam amândoi echipe sărace şi pe sărăcie nu te poţi certa decât dacă bei vin acru, prost, sau îndoit cu apă, iar noi doi păcatul acesta nu l-am făcut! Ştiu că te-a înfiorat Strigătul Îngerului şi de aia ai obosit să te mai baţi cu boala, dar mai ştiu şi că lacrima Lui s-a prefăcut în leagăn mătăsos în care odihneşti privindu-ne şi binecuvântu-ne cu aceeaşi vorbă domoală şi curată, săpată în cuvintele aşezate pe hârtie… Şi mai ştiu, Nea Fane, că anul acesta, oricât dar ar da viile, pentru mine vinul va fi acru, ca zeama aguridei şi ca privirea hoaţă a patronilor din fotbal. Aruncând o privire către Înaltul spre care ai plecat, am să-mi plec capul şi am să sorb, într-un parastas singuratic, din rodul plăcut al altor ani…

Tags: , , , ,

3 Responses to “LACRIMA ÎNGERULUI”

  1. camaradul Levantin says on :

    …poezie pura! se simte ca l-a cetit pe Frumosul Nebun al Marelui oras! Prietenul Fanus facea parte dintre aceia care stiua ca vinul trebuie sa aiba citeva calitati! sa fie: mult, alb, rece si baut cu un prieten ales spre delectarea tuturor simturilor!

    camaradul Levantin

  2. amazing water blog says on :

    Are you clairvoyant? You have to be because your writing so perfectly matches all the questions I possess in mind on this topic. I only put a couple of terms in the search engine and I am very grateful that your blog sprang up.

  3. garment sales worldwide says on :

    Online Article……

    […]The information mentioned in the article are some of the best available […]……

Leave a Reply