BALADA CÂINELUI VAGABOND

11.14.10

Când plouat, când ars de soare,
Ţi se-ncurcă-ntre picioare;
Cu privirea speriată
Şi cu blana scămoşată.

A primit, pe rând, de toate,
Ciozvârte, şuturi în spate…,
Culcuş, de când s-a născut,
Sub o scară şi-a făcut.

Apă de băut şi-a luat
Doar din bălţi… şi e păcat,
Că la sufletul lui bun
Nu şi-a găsit un stăpân.

De vreo săptămână-ncoace
Simte cum în piept îi coace
Un fior necunoscut…,
Pân-acum nu l-a ştiut!

După-un gard de casă mare
A văzut-o…, ce-ncântare
Distinsă şi parfumată…
O căţea aristocrată!

A scâncit, l-a cucerit,
Iar dulăul zgribulit
Se gândeşte-acum, poznaş…
C-o să aibă şi urmaşi.

Ce-or să aibă-n lume rost:
Hrană bună, adăpost;
Nu ca el-fugar, retras,
Un… biet câine de pripas!

2010, noiembrie 14

Tags: ,

2 Responses to “BALADA CÂINELUI VAGABOND”

  1. camarandul levantin says on :

    …i-am citit-o si Smarandei si i-a placut foarte mult…i-am promis ca-m s-o-nvat poezia chiar in aceasta seara…poezia este absolut superba si descrie viata de caine vagabond a unui om, precum in povestile minunate ale copilariei…cine mai are suflet de copil inca mai poate avea resurse nebanuite de energie existentiala…nea Costica, Brancusidupa cum ii ziceau dupa taicasau, spunea ca atunci cind nu mai suntem copii am terminat cu creatia…

    camarandul levantin

  2. student scholarship says on :

    Beneficial info and excellent design you got here! I want to thank you for sharing your ideas and putting the time into the stuff you publish! Great work!

Leave a Reply