TENTAŢIA TITLULUI
07.08.10
Dincolo de recunoscuta mea simpatie pentru formaţiile Uruguayului şi Argentinei, mi-aş fi dorit o finală Uruguay-Spania, nu doar pentru valoarea celor două echipe, pentru acurateţea tactică a celor doi antrenori, dar şi pentru faptul că Dani Villa, Fernando Torres, Diego Forlan şi Luis Suarez sunt, după părerea mea, cei mai valoroşi atacanţi ai Planetei în acest moment. Dincolo de toate astea, recunosc, mă încânta şi titlul unui posibil editorial: “FOTBALUL VORBEŞTE LIMBA SPANIOLĂ!”… Ce vreţi, indiferent de situaţie răzbeşte orgoliul profesional… Sigur, nu v-am obişnuit cu materiale sportive, dar asta este, totuşi, patima şi frumuseţea tinereţii mele care s-a scurs în iluzii rareori împlinite… La 30 de ani, Forlan ar fi meritat suprema recunoaştere şi fără câteva greşeli semnificative de arbitraj, fără absenţele lui Suarez (pe care mult mai linearul Cavani nu l-a putut suplini!) şi Lugano, visul ar fi fost atât de aproape de realizat… Dincolo, Carles Puyol a trimis Germania mai cosmopolită ca niciodată (3 polonezi, un turc, un tunisian, un ghanez în echipa de bază) acolo unde este mult mai potrivită decât în finala mare. “Furia roja” a atacat şi de data asta, chiar cu fundaşii (dovadă stă chiar golul marcat de liderul defensivei), dar a făcut-o elaborat, sistematic, gândit, aşa cum juca pe vremuri, în tricoul “blanco” al Realului, coordonatorul de joc Vicente del Bosque. Villa şi Pedro au fost aripile care au făcut să zboare mijocul condus de tripleta celor doi Xavi plus Iniesta, deschizând culoare pentru imperialul Puyol. Torres a intrat pe final mai mult pentru a fixa lângă propriul careu masivii stoperi ai Manschafftului. Asta este, iar în finală Spania va merge să stoarcă portocala! Sper să reuşească…
Tags: Argentina, Dani Villa, del Bosque., Germania, Puyol, Spania, Uruguay
foarte frumos, de ce nu scrii mai des materiale de sport?