LA MARGINEA DIMINEŢII…

06.15.10

Sunt la hotarul volatil dintre noapte şi zi,
Acolo unde stau de strajă, de mulţi ani,
Deşi n-am identificat niciodată duşmani
Cu ochi şi gheare de ulii repezi.

Sunt la marginea dimineţii nenăscute,
În ora la care toţi ceilalţi dorm,
Eu sunt străjerul atent, fără somn,
Sudoarea îmi curge, şiroaie, pe frunte…

Acum năvălesc coşmarurile, toate…
Cu aripi de foc şi rânjet de fiară,
Lumina incertă biruie greu noaptea de-afară,
Frisoane de gheaţă mă-njunghie-n spate.

Eşti vinovată, şi-ţi spun, nu sunt domn,
De starea-mi de veghe din ceasul acesta.
Plecând, mi-ai lăsat doar mie funesta
Plăcere-blestem de-a veghea fără somn!

August 2007

Tags:

Leave a Reply