RUGĂCIUNE

05.23.10

Pentru ce, Tu, Cel Prea Mare,
Zi de zi, m-ai pedepsit?
Să fi fost, pe lume, oare,
Singurul ce ţi-am greşit?

Am purtat, smerit, pe umăr,
Tot ce mi-Ai sortit să port…
Dar acum, Mă faci să murmur
Şi să-Ţi spun că nu mai pot!

Aruncam în sus privirea,
Căutându-Te, la greu…
Am luptat să îmi ţin firea,
Să-nţeleg destinul meu.

Însă, astăzi, când Te chem
Nici-un semn nu-mi dai şi taci,
Mă revolt şi nu mă tem
Să Ţi-o spun, orice-Ai Să-mi faci!

Lasă-mă în ceasul ultim
Să văd mare mila Ta
Dă-mi un semn că poţi fi sublim,
Lasă-mi ce-am avut cândva…

Dragostea, îţi cer, Părinte,
Nu îmi lua ce vreau mai mult.
N-am puterea de-a mă bate,
De-a o lua de la-nceput…

Şi în clipa de plăcere
Ce-aş trăi-o iar, cândva,
Îndurare iar Ţi-aş cere,
Imn de slavă Ţi-aş cânta.

Că Eşti mare şi-Ai putere
Bine să Ne faci la toţi.
Dă-ne, Doamne, mângâiere;
Nu-ţi e greu, Eşti bun şi … poţi!

August 2007

Tags:

Leave a Reply