Marius Cilibia

Stăteam la marginea verii ce se scurgea încet în amintire, aşa cum stătusem de multe ori, de-a lungul anilor trecuţi, măsurând gândurile şi speranţele acelui anotimp irepetabil… Gândurile, însă, plecaseră! Rămăseseră doar speranţele-şi acelea, firave-împuţinate de numărul firelor albe de păr ce începuseră să-mi însenineze tâmplele… De câte ori voi mai veghea trecerea asta? Alături [...]

S-a pornit un vânt rece dinspre munţi, rănind pofta fetelor frumoase de-a mai merge la plajă, acolo unde firele aspre de nisip le-ar tapeta neplăcut mixtura cremelor de protecţie fără de care nici nu mai pot ieşi din casă… S-a pornit un vânt rău, care vine hăulind pe Dunăre, trecând în uitare căldurile ucigătoare ale [...]

Se topeşte oraşul sub căldura sufocantă, iar locaţiile gen Plaja Drobeta sau Parcul Aluniş au devenit adevărate oaze de recreere pentru severineni. Asta mai îndulceşte din necazurile prilejuite de arşiţă, mai ales dacă ne gândim că fierbinţeala (la fel de mare) a verilor trecute, nu se putea stinge decât cu bere, sucuri sau apă rece [...]

Zi de pomină la Turnu-Severin: un hypermarket şi-a deschis porţile şi-cu câteva ore înainte-olteni ţăndăroşi, cu priviri aprige şi buzunarele garnisite cu ultimele economii, s-au prezentat la coadă, la uşile stabilimentului. Pe urmă, dă-i îmbulzeală şi nervi şi alergătură. Oamenii s-au înghesuit să cumpere ulei comestiibil şi scaune pliante… De ce? Aşa, pentru că românul, [...]

Mijloc sau sfârşit de săptămână, agenţiile Loteriei Naţionale sunt luate cu asalt. Oameni de condiţie bună, pensionari care joacă biletul cu preţ minim, dezmoşteniţi ai sorţii care-şi pun toate visele în biletul magic, cu toţii fac coadă, cuminţi, răbdători, la ghişee. Nu mai sunt locuri de muncă, deci posibilitatea unui câştig cinstit s-a cam dus; [...]

Îmi e dor când eşti departe, Când… te-aş îmbrăca în şoapte… Pentru ochii tăi albaştrii M-aş petrece-ntre sihaştrii! Şi te-aş îmbrăca în şoapte… Mi-este dor când eşti aproape Şi te-aş săruta pe pleoape…, Pentru-o vorbă şi-un surâs M-aş muta cu tine-n vis Şi te-aş săruta pe pleoape… Şi te-aş mângâia cu vorbe, Dezmierdând buclele-ţi blonde… [...]

În primul rând că nu-mi place denumirea artificială “rromi”; n-are nicio legătură cu etnia ţigănească şi mai ştiu că nici lor, ţiganilor, nu le place. Ce treabă are cultura ţigănească cu denumirea asta “Rrom”? Când pronunţi aşa, te gândeşti la “Jamaica”, la “Havana Club” sau, dacă eşti faţă subţire, la “Baccardi”…, ori nu e cazul… [...]

Se născuse într-o haită care stăpânea pădurea de fagi şi stejari ce se întindea pe cele trei dealuri, separate de văi pline de hăţişuri, ce aveau să constituie, pentru multă vreme, singurul său univers. Copilăria sa fusese dură, lupoaica care-i dăduse viaţă murind după vreo lună de la naşterea sa şi a fraţilor săi, sfârşind [...]

Simţea pe faţă mângâierea soarelui blând, de toamnă târzie, iar în braţ durerea ascuţită provocată de fluidul care i se strecura în vene prin acul înfipt adânc şi fixat cu leucoplast. O senzaţie de scufundare în durere îi cuprinsese tot trupul, ca o febră mare, care îl toropea. Auzea voci, dar nu putea înţelege cuvintele; [...]

Sunt mic de tot, un simplu punct, Marcat abstract pe harta vieţii, Dar am mândria mea de fruct Născut în faptul dimineţii… Sunt mândru că mă simt puternic, Că-ncerc să scutur lumea mea, Şi ştiu să vreau şi să revendic Şi pe a vrea şi pe-a avea! În vene-mi curge Universul Puterea-mi zace în priviri, [...]

Nu-l cunoştea nimeni aşa cum era, de fapt… Cei din jurul lui, cei cu care venea în contact, vedeau un bărbat trecut de jumătatea vârstei, care nu impunea nici prin statură, nici prin trăsăturile feţei atinse de patima unor nesfârşiţi ani de plăceri şi de nesăbuinţă şi de nepăsare. În schimb, dacă trebuiau să discute, [...]

Câştigase tot ce-şi dorise în viaţă, iar asta li se părea tuturor celor care-l cunoşteau, celor care-l preţuiau şi celor care-l invidiau, destul… Lui însă, nu! Voia mai mult de la viaţă, voia iubire şi înţelegere şi lumină şi linişte. Nu le avea, mereu răspundea unor provocări care-l mânau înainte, făcându-l şi mai preţuit, şi [...]

O asculta înfiorat, aşa cum o şi privea-cu mare plăcere-, în primul rând pentru că o iubea, pentru că reînvia în el sentimente şi trăiri de mult uitate şi pe care le credea pierdute pentru totdeauna. Îi spunea că e bun şi că vorbeşte aşa de frumos şi că ea nu merită dragostea lui, iar [...]

Ştia tot! Deşi abia era în floarea vârstei, conducea oraşul de mulţi ani şi nimeni nu-i putea contesta farmecul personal, fermitatea, dar mai ales claritatea şi forţa discursului. Răsucea oamenii după cum voia, cei mai înverşunaţi adversari se prefăceau în piele de mănuşi în faţa argumentelor, a ditirambelor şfichiuitoare pe care le rostea de la [...]

Nu de alta, da’ pe aici, prin “Grădina Carpaţilor”, frunzele se îngălbenesc, ruginesc şi pică, aşa cum a picat şi economia naţională pe mâinile unor aventurieri care au considerat-o un “morman de fiare vechi” şi au vândut-o la alţii, s-o topească, să se folosească de ea… Deci cum va rămâne cu frunza asta, la toamnă, [...]

Nu ştia ce-s grijile, părea că el a fost născut să trăiască în afara timpului, să nu-l îngrijoreze nimic, să nu-l atingă niciunul din necazurile fireşti ale unui om obişnuit. Nu ştia ce-i tristeţea, iar invidia nu-i muşcase niciodată sufletul. Nici nu-şi serbase ziua de naştere, 30 de ani i se părea o vârstă ca [...]

Se născuse din nişte oameni simpli, dar asta nu-l încurcase niciodată. Răzbise în viaţă prin propriile puteri şi ştia că nimic şi nimeni nu-l poate opri. Mai ştia că nu are un destin măreţ şi se simţea bine în pielea unui om obişnuit. Sigur că avea ambiţii, sigur că era orgolios, dar nu cu mult [...]

E drumul drept, sau e cotit, Oricum ajungi la un sfârşit, Dar dincolo de tot ce simţi Să-ţi aminteşti cuvântul drept şi SĂ NU MINŢI! Chiar de socoţi că m-ar durea- Şi ştiu şi eu că e aşa- Un singur lucru să nu uiţi: SĂ NU MĂ MINŢI! Peste ce simţi n-ai cum să treci, [...]

Serile înnăbuşitoare de vară, lungi, monotone şi unsuroase, sunt la fel de nefericite ca cele de iarnă târzie, când zăpada îngheţată se confundă cu noroiul strâns în movile şi întărit de aerul rece la marginea drumeagurilor… Atunci se nasc poveştile triste, care n-ar putea fi nici gândite, nici scrise, nici măcar povestite primăvara sau toamna, [...]

Te-am tot privit şi recunosc Că n-am găsit nimic de bine! O spun acum, că te cunosc: Doar laudele sunt de tine… Frumoasă eşti, dar nu prea mult Şi mă şi mir că nu-ţi dai seama… Tu vrei să spui că n-ai ştiut Că asta ţi-este, astăzi, drama? Ca un tablou din alte timpuri, De-un [...]

Privesc consternat isteria care tinde să creeze un adevărat mit privind “geniul conducător” al numitului Nicolae Ceauşescu, în fapt un handicapat sadic care a beneficiat de anumite conjuncturi politice şi sociale, dar şi de faptul că a avut flerul de a se asocia unei ideologii cu totul noi, care a pătruns cu forţa în viaţa [...]

Şi sufletul la fel… Nu ştiu dacă cineva, vreodată, va reuşi să desluşească de ce a ales Mădălina să plece brusc de lângă toţi cei care-o iubeau, chiar în zorii zilei în care împlinea 43 de ani. Mai mult, cred că nici n-ar fi bine să înţelegem… O lume-ntreagă explodează în creierul unui om care [...]

Starea economică absolut precară, imposibilitatea de a-şi câştiga pâinea zilnică prin mijloace cinstite, îi duce pe români la alegerea unor surse de venit (?) neconvenţionale şi-de multe ori-nesănătoase. Fără să stea pe gânduri, fetele care termină şcoala generală, după un scurt stagiu pe marginea şoselelor autohtone, aleg să practice prostituţia prin străinătate, iar asta este [...]

Eu nu mai sunt convins că la încetarea mandatului Traian Băsescu vrea să se retragă din politică! De ce? Socoteala este cât se poate de simplă: preşedintele continuă să vrea să fie (şi să procedeze în consecinţă!) vioara întâi în viaţa publică românească. Ceartă Guvernul, ba chiar îi dă un ultimatum cât se poate de [...]

Dincolo de recunoscuta mea simpatie pentru formaţiile Uruguayului şi Argentinei, mi-aş fi dorit o finală Uruguay-Spania, nu doar pentru valoarea celor două echipe, pentru acurateţea tactică a celor doi antrenori, dar şi pentru faptul că Dani Villa, Fernando Torres, Diego Forlan şi Luis Suarez sunt, după părerea mea, cei mai valoroşi atacanţi ai Planetei în [...]

Îţi lunecă pielea sub degetele mele Înţepenite de plăcere… Mă pierd în apa verde de sub genele tale Şi mă ascund în tăcere! Culoarea obrazului tău are gust moale, de fruct, Desigur, din cele ce sunt interzise. Îmi zac simţurile toate-ntr-un punct, De foame de tine răpuse… Mă las să alunec în drag trupul tău, [...]

Că oamenii sunt furioşi când tot avutul, toată agoniseala, uneori, de două trei generaţii, le sunt puse în pericol, este de înţeles. Că nu folosesc chiar cele mai elegante formule de adresare, cele mai deferente posturi, iar este de înţeles. Dar ca şeful statului să se înfurie pe oamenii nemulţumiţi, nu mai este de înţeles! [...]